Golanii și damele de companie ale tovarășilor Iliescu, Rus și Ponta


Iliescu, omul idealurilor comuniste m-a făcut să mă simt în 1990 și în 1991 mai rău decît Ceaușescu din 65 în 89. Eram golan, haimana și trebuia să fiu re-educat de sfioșii mineri. Mă simțeam ca Albul-ca-Zăpada dezorientat în căsuța celor 7 mineri pitici așteptînd-o să mașteră să mă omoare și pe Făt-Frumos să mă scape. Eram din nou captiv în propria-mi cultură a patriei mume. Soartă fatidică dacă pot să mă exprim așa…

Am realizat însă că golanii și haimanalele din Piața Universității au fost norul de cerneală ce l-au salvat pe Ion Iliescu, omul sprijinit de generalii comuniști pentru a se menține la putere. Caracatița era în pericol, dar avea deocamdată resurse. Chiar și pentru a mima o tentativă de lovitură de stat legionară. Doar că în locul legionarilor septuagenari au fost învinuiți studenții. Nu dădea bine să bați cîțiva bătrîni cu pareză cînd aveai destui tineri zvăpăiați la îndemînă.

M-am dus la studii și am re-venit acasă după 3 ani. Apoi m-am dus la doctorat și am revenit din nou acasă. Am adus țării un plus de valoare dacă ar fi numai sumele de bani cheltuite pe o licență britanică la zi și un doctorat britanic la frecvență redusă, că deh, țara avea nevoie de noi. Conducerea mai striga la vremea aceea țară, țară vrem ostași, so to speack…

Așa că m-am prezentat la datorie, pentru că așa am fost învățat: Avem o țară, o datorie, o misiune de veacuri de îndeplinit…

După aproape 23 de ani un alt demnitar, tot al unui guvern de stînga (ăștia dau cu dreptu-n stîngu!) i-a făcut pe cei ce au plecat în străinătate să muncească fierari betoniști. De unde știa asta tovarășul Rus, ministru al transporturilor, este o taină… Dar tov. ministru mai face și un calcul, probabil este și ministru al matematicilor, și ne extrage suma necesară acestor muncitori nevoiași pentru a-și transforma soțiile în dame de consumație și copiii în golani. Iar golani? Parcă-i văd mutra lui Iliescu la Expo…

Ce bine că nu am plecat la muncă în străinătate. Puteam să ajung cel mult un amărît de fierar-betonist, ceea ce la vîrsta și studiile mele nu ar fi contat prea mult, dar aș fi dat statului de lucru acasă transformându-mi copiii în delicvenți asistați la  penitenciar (cel mare este major), și la casa de corecție (dintre cei mici doua unul are 14 ani). Deci la circa 700 de euro pe care-i trimeteam acasă statul cheltuia cam 6000 de lei pe lună să aibă grijă de golanii mei la mititica.

Nu știu ce ar fi făcut soția mea, dar nu cred că i-ar fi ajutat licența în psihologie, nici specializările la Ellis Institute New York. În imaginația ministrului Rus ar fi ajuns pe trotuare, dacă tot e să vorbim de ministrul transporturilor, poate nu l-a dus imaginația dincolo de obiectul muncii dumisale: drum, autostradă, trotuar e cam tot una.

Dar una peste alta, tov. Rus este singurul ministru din guvernul pesedist ce fără să-și dea seama recunoaște că o familie cu copii nu se poate descurca în România din 1500 de euro pe din două. Totuși nu mă dumiresc de ce nu a transmis aceste date și ministrului muncii și familiei, celui de finanțe, altor miniștrii implicați în construirea raiului hoților, plagiatorilor și corupților. Poate-poate guvernul ar fi mărit din nou alocațiile copiilor, chiar și pentru familiile compuse din dame de consumație și golani și evident alcoolici votanți de stînga.

Dar tov. Rus a demisionat. Nu pentru că a dat cu bîta-n baltă sau cu ocara-n popor, asta poate face oricine, oriunde, oricînd, oricît. A demisionat pentru că în aceste momente de cumpănă pentru guvernul pesedist al lui Ponta, era ceva firesc. Trebuia aruncat un os cîinilor. Caracatița Ponta și-a aruncat norul de cerneală să-și acopere greșelile. Deocamdată.

A mai aruncat un nor cînd a zis că și-a abandonat titlul de doctor prin ordonanță de urgență. Dacă continuă să facă risipă de cerneală în curînd o să i se termine. Și atunci?

Așa grăit-a Zarahustra?


Trebuie că Dragnea e credincios. Altfel nu-mi închipui de ce a spus că Dumnezeu e de vină că PSD-ul a pierdut ultima alegere. Dragnea și Șova au fost un fel de dumnezei de campanie, așa că altă explicație nu ține. Mai țineți minte cînd acum cîteva luni Dan Șova și-a dat demisia de la minister pentru a se îndumnezei în campanie după ce a rezolvat banii de autostrăzi?

Nu știu ca vreun bloghist credincios să fi afirmat că Dumnezeu a cîștigat alegerile astea. Noi, democrația, Facebook-ul, Internetul, ACL-ul și Iohannis le-a cîștigat. O fi complotat Dumnezeu împotriva PSD-ului? Unii zic că nu. PSD-ul și-a făcut-o cu mîna lui. A lui Ponta. Mîna lui Dumnezeu?

Am dedus din remarca sinceră a lui Dragnea că un necredincios (cum este dl. Iliescu, de exemplu) ar fi dat vina, tradițional, pe dracu. Dracu a vrut să facă ceva rău și Dumnezeu i-a tras una peste bot. Înapoia mea satano!

Dar și doi miniștri de externe au fost de vină, așa că Dumnezeu nu e singurul acuzat. Avînd în vedere că unul dintre ei a fost șeful SRI, înclin să cred că lucrurile sunt mult mai încurcate și că și-a mai băgat coada cineva… Oare cine? Dom Marean spune căp Dragnea spune că… americanii!!! De aici am deduce simplu ca și dom Marean că americanii e Dumnezeu. Sunt un pic bulversat.

Mai trebuie să recunosc că de la revoluție încoace (ce zice dl Iliescu că a fost a F.S.N.-ului) nimeni n-a mai susținut sus și tare că Dumnezeu s-a amestecat în politica românească. Nici măcar patriarhul… Dragnea e de altă părere. Oare o fi consultat un teolog, o vrăjitoare, o fi citit Nietzsche. Că altfel nu se explică. Dar cum s-au amestecat americanii? Obama? Nu! Precis Chuck Norris. Am văzut eu pe Facebook!

Și acum vine dl Iliescu, fost tovarăș cinstit și sărac, activist PCR par excellence și președinte al României necomuniste prin grație divină și ne explică cum stau lucrurile în PSD. Varianta sa pare să confirme cea lui Geoană cum că PSD este dirijat prin interpuși. Și eu care-i credeam pe ăialalți ce spuneau că PSD-ul îi dirijează pe ei prin interpuși… Eroare. Mă întreb însă cine și-o fi băgat coada și aici? O fi grăit Zarahustra ceva? Cui? O fi dl Iliescu întruparea lui Zarahustra?

Zarahustra grăi: „O, măreţ astru! Care-ar fi fericirea ta, de nu i-ai avea pe-aceia pe care-i luminezi? De zece ani urci pîn-la văgăuna mea şi te-ai fi săturat de drumul tău şi de lumina-ţi, de nu eram acolo noi: eu, vulturul şi şarpele. Noi te-aşteptarăm în fiecare zori de zi, ca să-ţi luăm prisosul şi să-ţi aducem mulţumiri. Ci iată: sînt sătul de-nţelepciunea mea, precum albina de prea multă miere; nevoie simt de mîini care să-mi ceară. Aş vrea să-mi dăruiesc, să-mi risipesc înţelepciunea, pînă în ziua cînd înţelepţii dintre oameni se vor simţi că-s fericiţi de nebunia lor, iar cei sărmani, preafericiţi de avuţia lor.”

Cine se crede soare? Iliescu? Bine că apune…