Ipocrizia terorismului islamist sau apocalipsa islamică selectivă


Îl ținem minte pe Baiazid. Cum să-l uităm dacă Eminescu l-a făcut celebru? Iaca, un nebun. Nu Eminescu, Baiazid.

Noroc cu serialul ăla turcesc, vorba unui prieten, nu a arătat mult invidiata viața sexuală din harem, ci adînca înțelepciune a lui Soliman, ce voia să cucerească lumea. Alt nebun!

Și tot așa apar nebuni din ăștia ce vor să facă ceva. Nu știu exact ce, că nu sunt lăsați să vorbească. Sunt uciși. Sau se sinucid. Mai ieri-alaltăieri un nebun deschide focul asupra oamenilor, se sinucide, un altul se aruncă-n aer! Probabil că dacă-i lăsau să se exprime verbal, deznodămîntul ar fi fost altul. Musulmanii ăștia nu au învățat să se exprime corect.

Cei doi nebuni ce-au intrat într-o biserică catolică taie gîtul unui preot. Pînă la un anumit nivel, înțeleg. În fine își lichidează concurența. Dac-ar  fi fost doi imami, doi ayatolahi sau muezini, ba chiar un cadiu și un coșcogeamite hogea, vreo doi califi, aș înțelege și mai bine, ba chiar le-aș găsi circumstanțe atenuante. Dar doi musulmani anonimi să omoare un preot, să ia ostatici pe unii mai anonimi ca ei? Nebuni, domle!

Uite aici publicitate: o acțiune cu adevărat de efect! Niște musulmani dau buzna într-o piscină cu nudiști, îi amenință că-i extermină (pariez că se va întîmpla în curînd) și ca să fie siguri de asta îi scuipă puțin. Na că le-au infectat piscina cu germeni asiatici… Eu în locul lor aș fi făcut pipi în piscină. Așa, demonstrativ. Să vezi ce-ar fi ieșit nemții din piscină. Mă întreb pe unde ar fi fugit musulmanii la vederea atîtor piei nude? Poate s-ar fi aruncat în aer… (http://www.ibtimes.co.uk/muslim-gang-storm-nudist-pool-germany-threating-exterminate-women-infidels-1572918?utm_source=yahoo&utm_medium=referral&utm_campaign=rss&utm_content=%2Frss%2Fyahoous%2Fnews&yptr=yahoo&ref=yfp)

Acum mă prind și eu de ironia dezbrăcării prizonierilor din Abu-Ghraib… Un terorist islamic nu se va arunca în aer și nici nu va lupta la nudul gol. Din mai multe motive. Acest post nu își propune să le dezbată însă.

Dar de ce atacă musulmanii bisericii cu nane și preoți, de ce se omoară islamiștii cu nemții de gît prin moluri și spectacole? De ce nu se duc în Hamburg? De ce nu în St Pauli? De ce nu se aruncă în aer prin cartierele ce expune sexul în vitrine? De ce mai ard felinarele roșii prin unele cartiere? De ce se mai fură în Germania? De ce mai există corupție? Ei, e și ăsta un mister. Probabil apocaliptic.

Un calif, un războinic inervat de sexul pă bani nu se va apuca să dea publicității un mesaj mai țintit împotriva dezmățatei culturi apusene? Nu dă cineva,un înțelept o fatwa ce interzice bordelurile, masajul erotic, col-senturile și magazinele csî-csă-lî. Unul mai moderat probabil că ar da o fatwa împotriva porcilor, cîinilor, manualelor ce susțin că pămîntul e o sferă și că femeia e totuși om.

Chiar mă întreb: pînă cînd vor ignora cyber-teroriștii islamici siturile porno? Dar pe consumatorii lor? De ce nu dau atacuri la cei ce accesează acest viciu neimpozitat de miliarde de dolari? Nu miroase a petrol? Nici a fundamentalism? Ataci biserici, omori preoți și enoriași la vîrsta senectuții, pașnici consumatori ai societății de consum? Să fim serioși! Așa nu se instaurează islamul la nivel mondial. Sau ca să fiu mai precis, nu în următoarea mie de ani…

La fel ca și morala selectivă a vreunei religii, în acest caz apocalipsa nu poate fii decît selectivă. Mor doar unii. Cei aleși de teroriștii islamici în vederea apocalipsei  selective. Ori un dumnezeu ce lasă ca treaba selectării victimelor să-i fie făcută de niște bezmetici, nu trece de asemănarea lui Hitler și Mengele, Stalin și Beria, Castro și Che Guevara. Un astfel de dumnezeu nu este decît un biet idol, un drac sau ceva mai rău. În acest caz, ca în multe altele, ipocrizia religiei sau ipocrizia adepților unei ei, indiferent care este ea, nu trebuie căutată cu microscopul electronic între paginile unei scripturi, al unui coran.

Ea devine evidentă atunci cînd se impune cu forța. Prin teroare. Mai ales prin teroare selectivă. Apocalipsa la meniul zilei. Ce mai luăm azi la prînz? Iaca lichidăm niște indivizi din tribului pieilor-goale. Mîine seară niște închinători ai lui Ball. Foot-Ball.

Uomo religiosus fricosus e mai jalnic decît un animal fricos. Nu de alta, dar dacă omul rațional se coboară sub nivelul animalului condus de instincte, e limpede că religia sa nu e religie. Este altceva. Adică NIMIC. Dumnezeu nu este terorist. Mai jalnic ca Dumnezeul impus prin frică de către oameni este doar dumnezeul ce se impune el însuși prin frică. Un dumnezeu ne-bun.

Cum stăm cu corectitudinea ?


sursa: ce mai contează?

În 24 octombrie 2014 la ora 5:46 PM am scris acest post. E extrem de actual.

Adevărul e unul. Nu există un da mai nu sau un nu mai da. Da-ul e da și nu-ul e nu. Filozofic însă e mai complicat. Academic mai puțin, dar politic e de groază.

Pe vremea adevărului roșu un prof, nu mai țin minte care și ce preda (mă bate gîndul că era unul dintre profii ce suplineau la limba română, un evreu poreclit Siță), ne-a spus – habar n-am în ce context – poate ceva cu piețele de sclavi, că prin Africa nu era bai că se mai mîncau oameni, ci era bai că unii cumpărători (dat fiind că animalul om era cumpărat pe bucăți) voiau bucata înainte să fie vîndut tot animalul. Cum să tai o bucată dintr-un animal cînd e în viață? Dar dintr-un om? Deci dintr-un punct de vedere așa ceva era cruzime.

Proful nu specifica religia animalului de sacrificiu pentru catering, ci doar culoarea: neagră. Mîncătorii erau tot negrii, că albii s-au mai domesticit. (Ei doar omorau.)

Mă întreb cum se face că acum se întreabă oamenii care o fi religia celor din ISIL/ISIS/IS. Și ei mîncă oameni. Nu contează religia. Contează să nu fie de-a lor. Îi mănîncă de vii. Ca pe animale. Gestul e asemănător cu cel al exterminării naziste, a celei bolșevice, a celei de stînga sau de dreapta. Dar acum nu e o treabă politică, ci una religioasă. Nu e clar?

Din ce punct de vedere nu e clar? Filozofic? Academic? Politic? Mai trebuie să fie corect sau să moară mai mulți oameni?

Din punct de vedere religios nimeni în afară de ei nu spune că ei sunt întruchiparea judecății lui Dumnezeu. Și atunci cînd cineva își arogă acest statut eu am mari rezerve. Se pune în locul lui Dumnezeu. Religios, politic, academic, filozofic vorbind.

Șobolanu păcătos, eutanasia și moartea fericită…


Americanii James Olds și Peter Milner au descoperit cîteva lucruri interesante la șobolani în anii 50. Dacă le stimulai centrii plăceri din creier aceștia preferau plăcerea în dauna hranei și a apei. O stimulare, apoi o a doua dorită, apoi o a treia și mai repede, pînă la 700 de stimulări pe oră din proprie inițiativă. În cele din urmă șobo mureau epuizați, dar de plăcere…

Mare păcătos șobo ăsta. Mă întreb dacă se ducea în iadul sau în raiul șobolanilor.

Dar știm că mai toate experimentele cu șobo sunt făcute ca să se tragă concluzii la oameni. Clar, nu? Mă gîndesc că întreaga societate de consum se bazează pe plăcere. Noroc că e nevoie de bani, că altfel am muri mult mai repede. De plăcere.

Și așa se explică dependența de plăcere. Dependența de droguri, de cumpărături sau de altceva. Dar mă mai face să mă gîndesc la eutanasia. Moartea e urîtă, e suferință, personală și colectivă.

De ce în loc de sinucidere asistată, de eutanasia legiferată nu se pune în comerț un dispozitiv tip șobolanul fericit. Cine vrea, să încerce! Cine vrea să moară, iaka se poate. Moartea fericită vine și te ia atunci cînd ți-ie lumea mai dragă. Lumea – vorba vine…

O să fie mai dificil cu suferința de grup: reacția aparținătorilor nu va fi atît de fericită. Ceea ce mă duce cu gîndul la sinuciderile prin tăierea venelor în Imperiul Roman și la viața vegetativă a fumătorilor de opiu. Șobo, ok. N-are conștiință, nu are idee de bogăție, viitor, nu dorește să devină cineva, să realizeze ceva. Dar omul?

Mă întreb cît timp va trece pînă cînd cuiva, undeva, cumva va scoate o aplicație, un divais, ceva ce va stimula plăcerea dincolo de ceea ce știm pînă acum? Garda sus!

Dar nu trebuie să mergem prea departe ca să vedem că deja există un mecanism ce favorizează receptarea plăcerilor interzise: mișcarea teroristă ISIL. Stimulente: sex, iluzia că lucrează pentru Allah/Dumnezeu și curăță lumea de păcătoși și eretici, adrenalina din jocul de-a războiul și superioritatea dată de portul și folosirea armelor. La toate astea, asigurarea că moartea îi va duce în paradis unde este asigurată viața sexuală (deci din nou plăcere) veșnică cu 72 de fecioare (plăcere fără limite), adică cu 72 de femei doar ale lui.

Parc-ar fi paradisul șobolanilor…

 

ISIS, SS-ul și lecția din Ucraina


Din punct de vedere ideologic ISIS și SS prezintă cîteva asemănări. Cine are timp și chef poate să le caute și să le facă. Nu mă îndoiesc că cele evidente au apărut de ceva timp și vor fii unele chiar mai elaborate. Dar în general sistemul de recrutare a „internaționalilor,” puritatea enunțată ca o condiție sine qua non, agresivitatea, ascultarea orbească și adularea conducătorului unic, uniformele (diferite, dar existente), rolul de gardian al ideologiei, intervențiile directe terminate cu execuții pe bandă rulantă, necesitatea spațiului vital și cîte și mai cîte ne vor atrage atenția în săptămînile ce urmează. Imaginile de pe internet nu fac decît să sporească anxietatea generală a publicului deja excitat vizual. Frica se perpetuează exponențial tinzînd spre panică. Asta se și dorește, nu?

Nu o s-o iau metodic, ci haotic, pentru că orice chestie metodică și deci, lungă, obosește și predispune la critici fără sfîrșit, ba chiar la graffiti injurioase (anonime și artistice). Vreau să atrag atenția la două aspecte cînd se vorbește despre ISIS.

Primul este despre neajunsurile unor trupe ce sunt mînate de o ideologie exclusivistă și nu de o inteligență militară.

În memoriile sale von Manstein se plîngea că trupele SS erau foarte bine dotate și li se completau efectivele în dauna Wermachtului. Știa el ce știa. Dar tot el, mareșalul victorios în Crimea și salvatorul frontului după capitularea lui Paulus de la Stalingrad, mai spunea ceva foarte important și poate nebăgat în seamă: eficiența trupelor SS era mult inferioară trupelor Wermachtului în ciuda avantajelor enumerate mai sus. Ca urmare SS-ul era folosit în situații grele, dar pierderile erau mari și cîștigurile mici. O judecată ofițerească ar fi atribuit mai mult armament, mai multe resurse umane Wermachtului, ce s-ar fi comportat mai bine, cîștigurile fiind maximalizate.

Deci, atunci cînd întîlneau un adversar valoros trupele SS pierdeau oameni aiurea și progresau puțin sau deloc. Rațiunea stătea exact în motorul ideologic și pompieristic în care erau conduse aceste trupe. Aș aminti aici că ineficiența tuturor ideologiilor în fața profesionalismului se vede cît se poate de concret în zicala comunismului autohton ce promova pe cineva (de exemplu un muncitor pe funcția de maistru) numai dacă era membru de partid. Adică zicea panseul ideologic, „Degeaba ești bine pregătit profesional, dacă nu ești bine pregătit din punct de vedere politic!” Cu alte cuvinte DEGEABA ești un bun profesionist, dacă nu dai bine și cu gura și nu îți însușești linia partidului!”

ISIS oglindește destul de bine ceea ce a spus von Manstein referitor la trupele SS. În ciuda faptului că apare te miri unde prin țările musulmane răspîndind teroare ideologică și nu numai, are propriile lui limite pe care nu le poate depăși din punct de vedere ideologic. Dacă vreți o comparație cu creștinismul, de orice gen, în orice secol și în orice cultură, veți constata că nu are aceste bariere ce o dată lăsate nu mai pot fii ridicate, ci doar distruse. În ciuda filmulețelor de pe internet cu tabere de antrenament valoarea trupelor de adunătură se limitează ca valoare combativă efectivă undeva sub nivelul trupelor SS, ce erau aprovizionate de un stat bine organizat.

Cu cine s-a bătut ISIS pînă acum? Aproape cu nimeni. Tocmai de aia a și reușit.

Al doilea se referă la una din observațiile de bun simț făcute de cineva în legătură cu conflictul din Ucraina: superioritatea armatei regulate în fața unor formațiuni tip comando.

Armata regulată ucraineană are o putere de foc net superioară formațiunilor rusofone din estul Ucrainei. Adică, cu alte cuvinte și în condiții normale, adică fără intervenția Rusiei, ea va depăși și va anihila trupele neregulate ale insurgenților sau dacă vreți trupele intervenționiste. Dar după cum s-a putut constata Rusia efectuează tiruri de armament greu peste graniță, în Ucraina. Ca urmare situația se poate schimba.

O să obiectați că ISIS a pus deja mîna pe armament mai greu. Da, știu. Dar nu este decît un avantaj temporar. Problema este dacă va exista unul au mai multe state ce îi vor alimenta cu piese de schimb, armament greu, rachete sol-aer (fără de care nu se poate duce un război) și muniție. Pînă acum nu se vede cine riscă să-și bage ISIS-ul în casă. Extinderea conflictului în Liban ar putea da peste cap toate calculele, dar și ar putea facilita o intervenție armată serioasă. Ca urmare ISIS nu prezintă pentru statele serioase decît o amenințare locală. Și aici intră în joc interesele politice și economice, așa că intrăm pe alt teren și nu comentez.

Deci, armata ISIS, că deocamdată ISIS este mai mult o armată stil SS, decît a unui stat, nu prezintă un grad de amenințare serios, demn de discutat în forumurile superioare. Dar în mod sigur se adună informații. Însă o intervenție militară costă bani. Cine are bani pentru așa ceva?

În concluzie finală, cu toate că arată fioros, că demonstrează că poate ucide pe bandă rulantă infidelii (cei ce nu gîndesc și fac ca ei) isisienii (nici nu știu dacă pot fii numiți musulmani) nu o să se extindă mai mult decît îi duce teroarea unui avînt dureros. Răzbunarea ține un timp, dar nu poate fii alimentată la infinit. Resursele se consumă dacă nu există alimentare.

Dar să presupunem că ISIS va ajunge un stat. Cu resursele sale și cu ideologia sa nu va ajunge prea departe pentru că nu va produce tehnologie, știință, etc. Cam ca și Gaza acum. Degeaba conduce Hamas, în afară de distrugere nu a demonstrat că știe ceva, nu este și nu poate fii un partener. Și ei știu asta pentru că au învățat de la El Fatah. Ca urmare dublați paza și sădiți un pom…

(Cînd a fost întrebat ce să facă la zvonul că o armată catolică se apropie de Geneva, Calvin a spus rugați-vă și dublați paza. Luther spunea că dacă mîine se va sfîrși lumea, azi voi planta un pom.)