Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Meniu principal

Sări la conţinut
  • Prima pagină
  • Legiferarea moralei creștine și „efectul Savonarola”
  • Live concert performance featuring George Dalaras in a tribute to composer Stavros Kougioumtzis
  • Pasareaphoenixremixed a fost interzis pe Facebook. Urmarea: Adio Facebook!
  • Teologia noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi…

Arhive pe etichete: Login

Navigare articole

iun. 19 2014

Why nations fail? D-aia!


sursa: http://badcure.wordpress.com/2012/05/21/why-nations-fail-to-prosper-institutions-and-identity-and-geography/

Nu-s de la Harward, nu-s nici James A. Robinson, da-mi place titlul lui, așa că l-am adoptat copil de suflet: Why nations fail? Și răspund obraznic: D-aia! sau D-asta:

Așa-i că ne place Caragiale? Sigur! Și ne mai plac blogurile, rețelele de socializare în care-i usturăm pe ăștia ce ne conduc. Pentru corupție, prostie, snobism, incultură și alte cele. Dar vă mai aduceți aminte că tot noi admirăm perioadele cele mai bune ale României? Sub Carol I, Ferdinand și Carol II. 1938 era anul cel mai bun trîmbițat de comuniști. Aveau un pic de dreptate. Pînă în 1955 nu am depășit cifrele PIB-ului din 38.

Dar epoca lui Carol I e la fel de coruptă, de plină de prostie, de snobism, de incultură. Poate doar întrecută de cea interbelică. CU: afacerea Malaxa, afacerile camarilei, scandalurile cu Lupeasca, cu alegerile, cu tot felul de pițipoance și parveniți din afacerile cu statul umpleau ziarele. Și ce? Privim înapoi spunem că atunci era mai bine.

Au venit rușii și ne-au pus pe roate economia, agricultura, transporturile, armata. Adică pe roțile lor și le-au dus în URSS. Ne-au trebuit mulți ani să ne revenim. Cel puțin nimeni nu zice că am dus-o bine în perioada aia. Dar eram mulțumiți că am scăpat cu viață din război și nu eram la închisoare sau la canal după. Consens.

Cu epoca Ceaușescu părerile sunt împărțite. Cu ce bine a fost nu pot fi de acord pînă la un punct. Cu ce rău a fost tot așa. Depinde cine erai, unde locuiai, unde lucrai. Sau dacă ai plecat din țară. Apoi dacă ne uităm la PIB, vedem că în 89 o luase în jos. Semn că ceva nu mergea bine cu toate că nu mai aveam datorii externe de plătit. Apoi unii spun că PIB-ul nu și-a mai revenit, dar că pe cap de locuitor stăm mai bine.

Și ne place Caragiale, Divertis și alte cele. Că le zice. Dacă zice altcineva, degeaba. Suntem vaccinați. Nu mai credem pe nimeni. Parcă suntem într-o perpetuă duminic-a Tomii!

Acum vrem un conducător. Nu mai credem în democrație. Nu mai credem în nimic. În perioada comunistă nu credeam că-o să se schimbe ceva. Și totuși schimbarea a pornit de unde te așteptai mai puțin. De la un pastor ungur a bisericii reformate. Un pastor liberal și imoral, după unii și alții. Antagonist intereselor românești. Și uite ce au făcut după 1989 din țară instituțiile românești cele mai vizibile. Cu biserica. Cu armata. Cu democrația. Cu demografia. Cu toate. Cu parlamentul. Suntem din nou pe cele mai înalte culmi de progres și civilizație.

Poate și de data asta schimbarea o să apară de unde nu te-aștepți. Pe cît suntem de imprevizibili mai că aș crede…

46.152605 21.640148
De Alexandru Nădăban • Publicat în Adolescenţi, Mă mir și eu..., Patriotism, politică, Părerea mea..., Ştiri • Etichetat adevăr, Alexandru Nadaban, Arad, Asia, baptişti, Biblie, Biserica baptistă Cicir, Biserică, Bucharest, Business and Economy, Carol I of Romania, Ceauşescu, Cluj-Napoca, creştinism, Dumnezeu, Education, Facebook, farisei, God, Google, Ion Luca Caragiale, islam, Istorie, Isus Cristos, Login, Moldova, Organizations, Religion and Spirituality, România, Rusia, Twitter, United States, şcoală
0
ian. 6 2014

Lămîie!!!


sursa:http://adashot.me/posts/takeover-tuesday-upside-down/

Pe vremea cînd nu aveam computer, nici email și veștile veneau prin scrisori, fiind prea mici să fim băgați în seamă de ziarele britanice, eram șocat de fiecare dată cînd mă întorceam în țară. La graniță de vameși care erau amenințători, profitori, nesimțiți și lacomi. După graniță eram scuturat de drumurile noastre naționale. Și a doua zi după un pic de dezmeticire eram șocat de realitatea politică și socială românească.

La noi totul era pe dos, anormal și de aceea unic. Minerii veneau să ne îndrepte, poliția era aservită politic, învățămîntul era la pămînt, asistența medicală era precară. Îmi trebuia un timp să reintru în realitatea românească. Un fel de sclînteală a minții. La noi toate erau pe dos. Era în 1992-1994.

Azi e mai nasol. Acum am mail, internet, presă și televiziune românească. Am aceiași impresie fără să plec din țară.

După ce dădea mîna cu cineva Ceaușescu obișnuia să strige ,,SPIRT!!! – ca nu cumva să fie contaminat cu microbi. Eu n-am probleme din astea. Dar oare de ce îmi vine să  strig așa de des  LĂMÎIE!!!

Mi-e greață?

Alte exemple:

Deși nu suntem o monarhie, avem un rege, Mihai I.

Deși suntem o republică și avem o zi a republicii, 30 decembrie, nu o băgăm în seamă. Noi sărbătorim 1 Decembrie.

Cu toată că muncim ca apucații, nu avem productivitate.

Deși dăm mulți bani pe autrostăzi, avem cele mai puține și cele mai proaste autostrăzi din EU.

Tipic pentru noi, unde cam toate par cu fundu-n sus. Scuzați cuvîntul sus!

46.152605 21.640148
De Alexandru Nădăban • Publicat în Alexandru Nadaban, Mă mir și eu... • Etichetat azi, Facebook, Germany, Login, Moldova, Operating Systems, România, Twitter
0
dec. 17 2013

Uaild and dengerous


Nu am fost rockist. Mi-a plăcut muzica rock atît cît rezona cu ceva din sufletul meu în perioada adolescenței tîrzi. Nu am fost un înfocat al stilului sau al stilului de viață. Era un pic over the top.

Am dat de o carte ce înfiera rockul, înfierîndu-i pe cîțiva rockiști vestiți (cel mai cunoscut fiind Jimmy Hendrix), trupele lor (Sex Pistols printre altele) și curentul din care făceau parte.

Autorul era creștin și avea argumente. De exemplu muzica rock avea sunete distorsionate folosindu-se pedala șiefectul wau-wau, invențiile lui Jimmy Hendrix. Asemenea muzică nu trebuia să ajungă în biserică pentru că nu liniștea sufletul, ci dimpotrivă. Spre exemplificare Deep Purple cu Child in Time.

Un al doilea motiv este că muzica rock, era compusă și cîntată sub influența drogurilor. Autorul își punea pe drept cuvînt întrebarea: cine și ce îți controlează urechile și inima? Dar autorul respectiv omitea să spună că nu toți autorii și cîntăreții de muzică rock se drogau. Însă tentația era foarte mare și mulți au căzut victima drogurilor. Chiar și Elvis.

Argumentul numărul trei era dedus din declarațiile unor rockiști ce spuneau că scopul lor era să-i răzvrătească și să-i acapareze pe adolescenți. În contextul anilor 70, al războiului din Vietnam și al crizei autorității, era ceva.

Războiul din Vietnam s-a terminat, au venit altele. Drogurile au fost interzise, au apărut altele. Criza autorității s-a accentuat. Dar, așa cum știți și voi rockul a ajuns și în biserici. Nu în toate, dar dacă stăm și ne gîndim mai bine și analizăm definiția bisericii și diferența dintre muzica liturgică și cea ne-liturgică, vom vedea că rockul este aproape demodat în unele biserici. Cu ce va fi înlocuit?

Drogurile sunt în continuare interzise, războaiele sunt pentru profesioniști acum, criza autorității continuă. Și atunci ar trebui să ne punem întrebarea: Ce facem cu tinerii?

Ei vor continua să fie în ochii noștri, ai celor mai în vîrstă, sălbatici și periculoși. Dar trebuie să-i iubim, nu? Pentru că nothing else matters!

Argumentul autohton învechit cum că muzica care mișcă piciorul nu e bună de biserică pare să pălească în fața celuilalt argument, și ăla învechit, dar mai realist parcă, rolul substanțelor chimice în compunerea și interpretarea muzicii. Sub influența drogurilor ieșeau acorduri neverosimile, improvizații nemaivăzute, dar și chitarele erau făcute praf. Next stop Woodstock! Dar aici nu mai vorbim de adolescenți…

46.152605 21.640148
De Alexandru Nădăban • Publicat în AD 2013, Adolescenţi, Alexandru Nadaban, Dacă n-ar fi nu s-ar povesti!, Muzică • Etichetat Arts, Business, Facebook, Google, Login, Sex Pistols, Twitter, Vietnam
0
oct. 14 2013

Aproapele meu? Dar cine e aproapele meu?


Am citit cîteva articole și posturi scrise de anonimi, de specialiști, de somități vis-a-vis de fenomenul Sf Paraschiva. Cam toate din zona mea de accesibilitate normală (Facebook, bloguri urmărite), luau în derîdere acest fenomen național. Să fie tot așa cel de la Fátima din Portugalia, Medjugorje din Croația, Czestochowa din Polonia? Poate, dar mă îndoiesc.

Că lumea se împinge, se îmbrîncește, se calcă-n picioare și se apostrofează e normal. Unde ați văzut o organizare românească fără așa ceva cu excepția vizitelor de lucru ale tovarășului și tovarășei ce erau supravegheate de Securitate? Frica, ura și recunoștiința se împleteau cu efect benefic: era ordine și disciplină. Acum toate astea au dispărut și am intrat și noi în post-post-modernism în stil românesc. Unora le vine greață, altora le pică bine. Ăștia suntem.

Dacă au plecat la Iași 70 de autobuze numai din zona Bucureștiului, înseamnă că nu sunt doar mîncători de sarmale gratuite. Chiar dacă este o afacere a Bisericii Ortodoxe, e o afacere bună, cel puțin pentru conturile sau buzunarele mai mult sau mai puțin oficiale. Dar nu asta contează în ultimă instanță, pentru că nu asta mă interesează. Mă interesează aproapele meu ce a plecat la Iași.

Da, se poate critica! Da, se poate face mișto! Sau se poate face orice, numai să vrei. Dar, nimeni nu se uită la oamenii ce merg acolo plîngînd ca și Isus la vederea Ierusalimului. Ca Isus care văzînd că sunt ai nimănui îi așează în cete și le dă de mîncare. Ca Isus cînd le vorbește din corabie sau de pe munte.

Oamenii aceia caută ceva ce nu primesc în parohie (altfel nu s-ar duce acolo), nu primesc atunci cînd se întîlnesc cu vecinii și prietenii lor din alte confesiuni. Doar în Asia și Africa o fi existînd „cîmpuri de misiune”? De unde vine termenul APROAPELE TĂU? Nu din Asia sau Africa.

Nu-i nevoie să facem fund-raising ca să mergem în misiune la a doua casă, nici măcar la a doua stradă. Poate la al doilea continent… Și totuși aproapele meu e atît de aproape!

46.152605 21.640148
De Alexandru Nădăban • Publicat în AD 2013, Alexandru Nadaban, Părerea mea... • Etichetat Acum, Africa, Asia, Czestochowa, Facebook, Fátima, Google, Login, Medjugorje, Securitate
4

Navigare articole

Cele mai bine evaluate

Articole recente

  • O poveste despre patru imperii: ce au reușit Marea Britanie, Franța și Spania și de ce a eșuat Rusia? (Forbes)
  • Putin izolează Rusia
  • Arhive spirituale (1): câteva întrebări şi răspunsuri
  • Să băgăm gaz?
  • We are all in trouble?
  • Un Piersic, doi Piersici
  • Rusia cu alte cuvinte

Categorii

  • 2015
  • 2016
  • 2017
  • 2018
  • 2019
  • 2020
  • 2021
  • 2022
  • 24 h
  • acest blog
  • AD 2010
  • AD 2011
  • AD 2012
  • AD 2013
  • Adolescenţi
  • Alexandru Nadaban
  • And I survived
  • Angeologie
  • Apocalips
  • Arad
  • Artă şi chin
  • Aurel Vlaicu Didactică Penticostală
  • Avertizări
  • Întîlnire de gradul III
  • bani
  • BANUL
  • Cînd viața are sens
  • Ce-au mai inventat bogaţii?
  • chiar două
  • Concurenţa
  • Conspiracy theory
  • criza
  • Cuie-n talpă!
  • curs
  • Călăuzire
  • Dacă n-ar fi nu s-ar povesti!
  • dancila
  • De necrezut!
  • Demonul cu faţa albă
  • despre mine
  • Dezvoltare personală
  • Ecleziologie
  • Educație
  • eroi
  • eroine
  • Escatologie
  • Fabulă
  • familie
  • finanţe-bloguri
  • Green
  • haz
  • instituții
  • io şi restul lumii
  • islam
  • istoria a la Alex
  • Istoria Bisericii
  • Istoria Bisericii Greco-Catolice din Transilvania
  • Istoria pe baricade
  • Istoria plictisitoare
  • Istorie
  • L.B.C. – L.S.T.
  • Leaking…
  • Lumea a înnebunit!
  • Meditaţia zilei
  • meteo
  • ministere
  • Muzică
  • Mă mir și eu…
  • New technology
  • O carte
  • O carte, chiar două
  • Pastila de Biblie
  • Pastila de istorie
  • Patriotism
  • pensii
  • politică
  • proroci mincinoși
  • Pământ
  • Păpușa neagră
  • Păpușa roșie
  • Păpuşa albastră
  • Părerea mea…
  • Părerea… ei
  • Părerea… lui
  • recenzii
  • revistă
  • Rezistenţă anticomunistă
  • România
  • Rugăciune
  • război
  • scandal
  • securitatea
  • sfârşitul civilizaţiei
  • sfârşitul lumii
  • sondaj
  • Soteriologie
  • Starea Bisericii
  • Să batem apa-n piuă!
  • Să ne rugăm pentru o ţară!
  • Tanti Milly
  • terorism
  • That's real mission!
  • That's the Spirit!
  • training
  • ucenicizare
  • Ultima jdire
  • umor
  • Un alt fel de post
  • un alt fel de recenzie
  • Uncategorized
  • Vechiul Testament în secolul XXI
  • Vă mai aduceţi aminte?
  • War
  • Ziare
  • Ştiri

Comentarii

Din istoria blogosfe… la Călăuzire, îndrumare sau şansă…
Din istoria blogosfe… la Obsesia noastră cea de toate…
Din istoria blogosfe… la Confesiuni (1): Despre des-bis…
Din istoria blogosfe… la Viaţa creştinului între literă…
Din istoria blogosfe… la Ritual și putere în biserica b…

Artă

  • Artă
  • Artă medievală
  • Enciclopedia artelor
  • Teatru radiofonic

Biserici

  • Ai nevoie de un sfat bun?
  • Biserica Catolică
  • Patriarhia
  • St Paul

Blogroll

  • Discipleship
  • Genocid
  • Premiul Nobel
  • Timposibil

Catolicism

  • Enciclice
  • Pray as you go

Combat zone

  • Luptă neconvenţională într-o lume neconvenţională

Comunism

  • Comunism românesc
  • Cultul personalităţii
  • Răscumpărarea memoriei

Consiliere familială

  • Ai nevoie de un sfat bun?
  • Marriage Seminars | Laugh Your Way to a Better Marriage!

Fascism

  • Auschwitz

Foto

  • Aradul de altădată
  • Artă medievală
  • Dan Mierluţ
  • Darius "Ichtus"
  • Foto tehnica
  • fotoblog: amintiri din constient
  • Milioane de foto

Geografie

  • ArtGeo Life

Haz

  • Caricaturi pentru biserici

History

  • Istoria pe hartă

le student eternel

  • Ciprian Muşat-Preda
  • Claudiu Dobra
  • Cristi Jugariu
  • Dan Mierluţ
  • Ichtus
  • Teofil S

Librărie on line

  • Librăria Gramma

Muzee

  • British Museum

Muzică

  • Hélène Ségara
  • Lara Fabiani
  • Michael Buble

prieteni

  • Agnusstick
  • Charles Strohmer
  • Cosmin Giurgiu
  • Daniel Bulzan
  • Daniel Lucescu
  • Danut Manastireanu
  • Fără dureri de cap, dar cu frică și cu tremur: Dionis Bodiu
  • Librăria Gramma
  • Mihai Ciucă
  • Romeo Hăjdăţan
  • sam
  • Silviu Tatu
  • Teofil S

Radio

  • Radio Cireşarii
  • Teatru radiofonic

Resurse

  • Ai carte, ai parte!
  • Caricaturi pentru biserici
  • Credinţa liberă
  • Cum să scrii
  • Enciclopedia Britanica
  • Enciclopedia enciclopediilor pe net
  • Foreign Affairs USA
  • Richard Beck: teologie & psihologie
  • Sociologie
  • SuperBiblie
  • Surse ale istori antice
  • Teatru radiofonic
  • Wikipedia

Susţinere

  • Ai nevoie de un sfat bun?

That's real mission!

  • Vinoth Ramachandra

Tinere talente

  • Thutat Andrei Ungur

Ziare

  • Decîtorevistă

Şcoli bune

  • London School of Theology

2015 2016 2019 2020 2021 2022 AD 2012 AD 2013 Alexandru Nadaban And I survived Avertizări Cuie-n talpă! Călăuzire Dacă n-ar fi nu s-ar povesti! despre mine Dezvoltare personală Ecleziologie eroi haz istoria a la Alex Istoria Bisericii Muzică Mă mir și eu... politică Părerea mea... Starea Bisericii Ultima jdire umor Uncategorized Ştiri

Top Articole

  • Cum mai ești?/Cum ești?
  • Din realizările comunismului: Intreprinderea de Strunguri Arad (1)
  • Pilda ţăranului înţelept şi a ţăranului viclean
  • Între turnul și scăldătoarea Siloamului
  • Fără supărare: o întrebare pusă domnului Paul Negruț
  • Hocus-pocus-preparatus!
  • Se fini la comedy
  • Reversul medaliei (2)
  • RSS - Articole
  • RSS - Comentarii

Arhive

Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 115 urmăritori

iulie 2022
D L M M J V S
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31  
« iun.    
Tema: iTheme2 de Themify.
  • Urmărește Urmăresc
    • Pasarea Phoenix Remixed & co
    • Alătură-te altor 115 urmăritori
    • Ai deja un cont WordPress.com? Autentifică-te acum.
    • Pasarea Phoenix Remixed & co
    • Personalizare
    • Urmărește Urmăresc
    • Înregistrare
    • Autentificare
    • Raportează acest conținut
    • Vezi site-ul în Cititor
    • Administrează abonamente
    • Restrânge această bară