Întrebare


Am auzit duminică dimineaţa o predică faină despre „sindromul răspunsurilor corecte”. Autorul e un fost student de la Oradea, rus de origine stabilit în România. Adică avem răspunsuri corecte pe care le servim în momentele cheie (comitet, mărturie, admitere), dar acestea nu se verifică în practică, unde o dăm în bară.

În acest context aş vrea să pun şi eu o întrebare inocentă: dacă memorăm Scriptura şi o ştim pe de rost, ne ajută cu ceva? Sau mai bine, pe lîngă cunoştiinţele de Scriptură să mai citim alte cele, cum ar fi filosofie, artă, sociologie, romane, istorie, să mai mergem la un film, meci şi să mai stăm de vorbă cu semenii? Merită să investim azi cînd se duce pe rîpă morala în direcţii „dubioase”?

În alt context, cel al luptelor spirituale, ar fugi Satana de la noi dacă nu l-am plezni cu un verset, două? Deci să memorăm Scriptura şi să lăsăm alealalte necitite? S-ar ţine dracul departe de noi dacă suntem mai etici, mai corecţi, mai drepţi? Sau pur şi simplu nu intrăm în vizorul lui că ştie că ne ferim?

Cine are un răspuns-două, dă un comentariu. Pe bune.