O completare a istoriei faimei biblice sau al scurtului ghid despre cum să ai succes în viață dacă faci ca ei sau shi mai shi


http://en.wikipedia.org/wiki/Stylites

Cine a devenit faimos în istoria biblică? Toți cei ce nu au dorit. Iată o mare lecție pentru oameni ca Jiji Becally, Mazăre, Fasole, primari, prim-miniștrii și alți președinți de ceapeuri politice. Revenind la prima postare, mi-am adus aminte de Roboam și de neghiobia răspunsului său. Știți voi care! Păi dacă lichida armata de foste neveste și țiitoare ale tatălui său abia decedat obținea o reducere a taxelor cu circa 9,9 procente.

Iona a devenit cel mai faimos plimbăreț al epocii antice după ce nu s-a mulțumit cu mersul pe jos, nici cu vaporu, ci a luat peștele. A fost și primul individ care a zis la ce-i mai trebuie omului submarine dacă sunt pești atît de încăpători! Soluția lui era mai economică, mai ecologică și personalizată: omul și peștele. A fost atît de faimos în primele secole după Cristos încît creștinii au pus stichere cu peștele pe parbrizele mașinilor lor, obicei prezent pînă în ziua de azi…

Un alt individ faimos a fost Elisei, ucenicul lui Ilie, omul de care nu se putea pierde nimic că se găsea îndată. În România socialistă l-ar fi angajat la biroul de obiecte pierdute, în cea capitalistă la poliţie. A, nu acolo că ar fi găsit prea multe.

Aruncă unu un topor în apă, haț îl scoate Elisei. Aruncă unu niște lepră în Iordan, o scoate slujitorul lui care era la fel de talentat ca și șoferul lui Einstein. Ce bine că nu s-a umplut ditamai Izraelul de lepră!

Apoi Ilie a fost primul om care a experimentat cu succes dispariția cu mijloace proprii de bord, ceva ce nu s-a mai întîmplat. Astfel a infirmat legea gravitației, conform căreia orice aparat de zbor ce reușește să se ridice de la sol se va reântoarce la sol într-o formă sau alta. El nu şi nu, a decolat şi acolo a rămas. Ce motoare o fi având?

Un alt individ foarte faimos a pomenit ceva de niște oase, dar singurul care l-a luat în serios, după mii de ani a fost Nicolae Ceaușescu care a tot umplut magazinele de oase sperînd să împlinească prorocia lui Ezechiel. Pînă la urmă prorocia s-a împlinit, dar a fost spre pierderea păcătosului Ceaușescu. Cu puține eforturi ne putem întoarce la aceiași epocă cu magazine pline de oase, dacă politicienii români vor fi la fel de osificați. Orice, numai să nu rămînem doar cu umbra lui Mircea la Cozia.

După mai mulți ani, s-a schimbat un picuț registrul faimei și nu mai puteai să devi faimos omorînd un om, doi, mai ales dacă erau cam bătrîniori. Ca să preîntîmpine dispariția faimei ce nu se lipise încă de el, Irod a decis că era mai bine să omoare cîțiva copii mai evrei. Atît de tare i s-a dus faima peste secole că a fost imitat peste mulți ani (nu-i de mirare dacă era pomenit în fiecare an chiar de Crăciun!) de niște nemți cu apucături antisemite. Şi de unii români, unguri, ucrainieni, etc.  Să scuipăm în sîn!

Un pic mai la vale, tot la Iordan, un tip a devenit faimos că se apucase să critice pe toată lumea de parcă era Mircea Badea înainte de înființarea postului Antena. A devenit și mai faimos după o nu mai puțină faimoasă demonstrație coregrafică feminină ce a produs diverse reacții ridicând pe alocuri tensiunea sângelui lui Irod. Iar ăsta? Nu, ăsta e altu! Rezultatul nevinovatei exhibiții a fost pus în operă de mai mulți pictori (și nu numai) dintre care cei mai celebrii sunt Andrew Lloyd Webber, Zeffirelli și Caravagio. Performanța nu a putut fi repetată prea ușor, acum se dansează mai mult în ansamblu și cel mult moare o lebădă. Dar musulmanii ne mai dau o speranță și un fior catarhic. Uhh, sunt de-a dereptul morbid! Vorba aia, ce nu face omu să  devină faimos!

Isus a devenit cea mai faimoasă persoană de pe pămînt pentru că a avut la dispoziție 2000 de ani. Timpul este testul suprem și chiar dacă Madona, Bettles, Lionel Messi sau Bill Gates & co sunt cunoscuți de mai mulți oameni azi pentru că suntem mulți și comunicăm ușor, mîine s-ar putea să fie uitați după modelul bancului Cine a fost Ceaușescu? Un obscur dictator comunist în vremea marelui jucător de tenis Ilie Năstase.

Faima? Dacă nu rămîi într-o grand story sau o metanaraţiune, nu e decât efemeră. De aceea data viitoare apar personaje faimoase din istoria bisericii.

Mircea Badea a greşit. Dovada:”La petite Fiancée de France” , „La Cavale brune”


În urmă cu cîteva zile (că nu mă uit noaptea la emisiune) Mircea Badea cel poznaş şi foarte negativist, a afirmat că nu există un stat mai prost ca statul român, care nu ştie ce să facă cu un sportiv excepţional ca Lucian Bute. Evident că greşeşte. Mircea e prea tînăr să ştie şi prea îngust în sport, ca să vadă dincolo de box. Statul francez i-a luat-o înainte celui român cu …42 de ani. Mircea, nu suntem primii! Franţa ne-a luat-o înainte. M-ar distra să scriu cu cîteva greşeli de ortografie, de exprimare să îl mai văd ambalîndu-se mîine-poimîine, dar nu, mă ţin academic. Mircea, ai dreptate cu statul român, dar greşesti prin omisiune, greşeşti prin generalizare şi greşeşti prin etichetare!  Dar, ce ne-am face fără tine, că uneori le spui atît de bine şi ne distrezi aşa de mult! E drept că în ultimul timp ai fost cam posac şi parcă îţi lipseşte un eveniment mai akătăry să sari în aer… puţin. Să îţi dau un pic de aer:

Născută la 7 aprilie 1946 la Saint-Georges-de-Didonne, Franţa, Micuţa logodnică a Franţei sau Evadata brunetă, pe numele său adevărat Colette Besson, a debutat în atletism la 16 ani, deţinînd deja la 18 ani al doilea timp la 200 m cu timpul de 25”03 . În 1967 devină campioană naţională a Franţei la 400 m cu 54”02. În 1968 este exclusă din echipa Franţei pentru că a refuzat să participe la un ciclu de pregătire în vederea campionatului de atletism al Europei.

Cu toate acestea ea se integrează în clubul atletic de la Bordeaux şi se pregăteşte la altitudine, în Munţii Pirinei, în localitatea Font-Romeu de la graniţa cu Spania, dormind în tot acest timp în cortul ridicat de ea în campingul municipal. Fără să fie susţinută de statul francez, fără ca să reprezinte oficial Franţa, îşi cumpără biletul de avion şi se înscrie la cursa de 400 m de la Jocurile Olimpice din Mexic, 1968, furnizînd una dintre cele mai mari surprize prin cîştigarea medaliei de aur, singura medalie a Franţei la atletism! În finală ea a învins-o pe marea favorită, britanica Lillian Board la finiş, după un sprint extraordinar, cu timpul de 52″03. Astfel a stabilit un nou record al Europei la doar o zecime de secundă de recordul mondial.

Ce zici Mircea? Mai calm Mircea şi mai nuanţat. Are şi Europa faliţii ei, pe lîngă ai noştri…

Video la http://www.dailymotion.com/video/x82d3n_athle-finale-400m-dames-jo-1968-col_sport

Sursa: wikipedia şi memoria personală