Mania prorociei


Toți dăm cu prorocia despre viitor. Dar unii sunt de-a dreptul maniaci.

Nu se poate să-l fi uitat pe Ilie Șerbănescu. Era un tip plin de idei. Se producea la ProTv. Dădea impresia că e bun. A mai ieșit în evidență la depunerea jurămîntului în guvernul Ciorbea: a jurat să contribuie la prăbușirea țării. Nu știu dacă a prorocit. Apoi și-a dat demisia. Dar pe cînd era ministru n-a mai performat. Era și el nervos, surescitat ca orice om foarte stresat. N-a mai prorocit și a dispărut. .

Îi țin minte pe cei din CDR pe cînd erau în opoziție. Aveau idei. Erau hazoși. Ziceam că o să ne fie bine cu ei. Proroceau și ei. Apoi au cîștigat alegerile. Aproape brusc au devenit extrem de serioși. De supărați și ușor de jignit. Au ajuns la putere. Dar n-au făcut față. Au dispărut cum au apărut.

Dar acum în fiecare dimineață pe Europa FM ni se adresează Moise Guran. Omul parcă vine de pe munte cu tablele legii în mînă. De fiecare dată vine cu ceva nou. Parcă e prorocul lui Dumnezeu ce judecă răul. Nici Ioan Botezătorul nu a avut audiența lui.

Dar nici Ioan Botezătorul n-a ajuns într-un birou să conducă destinele unui popor. Chiar dacă a fost vocea, chiar dacă a fost buldozerul de astupat văi. Oare ce s-ar fi întîmplat dacă ajungea și el la putere? Mai bine să nu știm…

În urmă cu ceva timp un vechi pastor mi se confesa cu privire la unul dintre criticii săi incomozi. Criticul ajunsese și el pastor și s-a oprit. Și mă bate un pic gîndul ereziac să mă întreb cum ar fi arătat Biserica cu Isus la cîrmă vreme de vreo 30-40 de ani? Să fi văzut atunci prorocii!

N-ar mai fi avut Pavel despre ce să scrie. Petru ar fi avut alt stil. Noi am fi avut alt testament. Poate l-ar fi scris El. N-am mai fi avut atîția eretici. Nu mai era nevoie de Mohamed. Nu ne mai băteam ca chiorii secole-n șir. Luther, Calvin et co ar fi fost băieți cuminți. Raiul s-ar fi instaurat pe pămînt?

Ei, mai bine tac că nu sunt nici Ilie Șerbănescu, nici Moise Guran, nici nu pot să-mi dovedesc succesiunea apostolică. Chiar așa!

Cîrdași și cîrdășii


sursa: http://kurivaim1.blogspot.ro/2013/07/how-to-run-scarface.html

Ei da, am inventat un cuvînt nou: cîrdași, adică cei ce se întovărășesc în cîrdășii. În alt domeniu, cel politic, se spune altcumva. Cúmetrii și cumetrii.

N-am apucat să-mi spun părerea la bizideiul lui Moise Guran din 3 iunie anul curent. Era vorba despre cîrdășia unor cîrdași autohtoni un pic mai religioși, mai spioni, mai esență de Departamentul Cultelor de tristă și pentru unii de pioasă amintire. Vivat națiune!

Scandalul a izbucnit în urma indicațiilor trasate pe internet de inspectoratul școlar ca profii de religie ortodoxă să raporteze mai sus date referitoare la cultele neoprotestante, la familiile eterodoxe și alte cîteva de acest gen. Probabil că asemenea rapoarte n-ar fi fost sesizate sau catalogate ca deplasate dacă ele s-ar fi comunicat/cerut pe canalele bisericești. Dar așa senzația este că biserica a încălecat statul și că vorba domnului tovarăș Iliescu de prin 1991, eram în fața unei lovituri de stat legionare. Mai trebuia să apară pe post reporterul de serviciu de la defuncta emisiune De strajă Patriei și o puneam de-o intervenție filo-rusă… Crimea la noi acasă.

Totul a pornit de la ora și dascălul de religie ortodoxă. De ce ne-o fi trebuind așa ceva? Simplu. Avem nevoie de cetățeni cu frica lui Dumnezeu înmagazinată în cei 2000 de ani de cînd bădița Andrei a descălecat prin părțile noastre să ne aducă la buna și adevărata credință. Să mă ierte cei ce nu sunt de acord cu istoriografia creștină…

Guran dezbătea bine, sesiza bine, închidea microfoanele cînd trebuia. Multă lume supărată. Excepție doamna din Oradea ce-și lăsa fiica să meargă la ora de religie ortodoxă cu toate că era catolică. Ecumenism local! Bravo Moise! De data asta ai ridicat un mare semn de întrebare și ai promis (nu uita!) că vei reveni. Așteptăm să sărim pe mobile!

Cam ce voiam să spun, dincolo de chestia cu binecuvîntarea bisericii asupra dascălilor de religie (Asta oricum trebuia primită. Unii zic că și menținută. E un rău necesar! 🙂

După părerea mea, ne confruntăm (ca de atîtea ori, ca în atîtea domenii) de o eroare de sistem. Iar sistemu, bată-l vina!

La orele de religie (valabil la orice denominație), nu se face religie, se face catehizare! Adică nu se învață ce este și cu ce se mănîncă religia, ci se bate monedă pe credința declarată a școlarului. Dacă familia școlarului este ortodoxă, el este catehizat de un preot sau dascăl ortodox. Dacă este penticostal, baptist sau catolic de unul penticostal, baptist sau catolic. Ca nu cumva să se piardă într-o altă religie. Parc-am fi în Israelul secolului VII nainte de Hristos!

Soluția pentru a ieși din acest cerc vicios, ce îndeamnă la spionaj, abuz și ilegalitate: să se studieze religie, adică orice religie, cu un profesor de religie laic fără să fie binecuvîntat, fără să ne departă clasa în oi și capre, în ortodocși și eterodocși. Habar n-are statul ce pierde pentru că cetățenii săi sunt despărțiți arbitrar de cîte un fals lider spiritual în de-a dreapta și de-a stînga Împăratului ce va veni să judece lumea. Nu de alta, dar pînă la prevestita judecată vor veni altele mai stringente. Poate va veni judecata Rusiei, poate a Ucrainei sau poate va veni judecata Uniunii.

În toate trebuie să fim oameni, cetățeni, uniți (cum zice religia unică) și să lăsăm la o parte deosebirile religioase pentru care atîția se omoară. În rest este vorba de relația stat-biserică și ce este biserica în România. Despre asta altă dată.

Moise, rid mai lips: lasă-te de istorie! sau răspuns la Pare că a început! Să vă explic de ce eu țin cu ucraineni


Începând din 1866, la rebeliunea de la Iaşi, montată tot de agenţi ruşi, urmând cu 1907, iar mai apoi cu 1989, armata română a tras în plin, omorând de-a valma şi ţărani înfometaţi, şi oraşeni manipulaţi, şi anticomunişti cinstiţi. Dacă nu o făcea, România ar fi sucombat ca stat, la fel cum este, acum, în pericol Ucraina.

Noi, românii, n-am fost niciodată pregătiţi pentru aşa ceva şi, de fiecare dată, loviturile Moscovei ne-au destabilizat şi ne-au făcut să ne omorâm între noi.

– See more at: http://www.biziday.ro/2014/04/14/pare-ca-a-inceput-sa-va-explic-de-ce-eu-tin-cu-ucrainenii/?fb_action_ids=773112919366792&fb_action_types=og.likes#sthash.TNLvYVXb.dpuf

 

 

Începând din 1866, la rebeliunea de la Iaşi, montată tot de agenţi ruşi, urmând cu 1907, iar mai apoi cu 1989, armata română a tras în plin, omorând de-a valma şi ţărani înfometaţi, şi oraşeni manipulaţi, şi anticomunişti cinstiţi. Dacă nu o făcea, România ar fi sucombat ca stat, la fel cum este, acum, în pericol Ucraina.

Noi, românii, n-am fost niciodată pregătiţi pentru aşa ceva şi, de fiecare dată, loviturile Moscovei ne-au destabilizat şi ne-au făcut să ne omorâm între noi.

– See more at: http://www.biziday.ro/2014/04/14/pare-ca-a-inceput-sa-va-explic-de-ce-eu-tin-cu-ucrainenii/?fb_action_ids=773112919366792&fb_action_types=og.likes#sthash.TNLvYVXb.dpuf

sursa:http://www.dailymail.co.uk/news/article-2570797/Dramatic-CCTV-footage-emerges-moment-suspected-Russian-military-STORM-Crimean-parliament-building-gas-masks-armed-silenced-machine-guns.html

Moise Guran are ambiție. Acum vrea să fie un guru al istoriei. Din păcate sau mai bine zis, din fericire, n-are talent la așa ceva. Eu unul m-aș risca, vorba adolescenților, să-l întreb cît a avut media la istoria modernă și ce cărți a citit în domeniu în afară de manual. Ca s-o spunem p-aia dreaptă domnu Moise, istoria nu se face la teve, nu se pot face prognoze după citirea unui craș-cors în domeniu sau cu amintiri din… istoria patriei.

Dom Moise, cu rivoluția ați cam dat-o-n bară. Nu de alta, d-am participat. Ce spuneți despre turiști, dar mai ales că deschiderea focului și omorîrea civililor de către armată a avut drept scop menținerea României ca stat independent nu mă convinge. Nu m-a convins nici cînd am auzit-o din gura unui fost colonel participant la evenimentele din 89. Iu nău uăt ai miin!

La fel cînd a fost vorba de atacarea sediilor instituțiilor dotate cu arme de foc în decembrie 89. Populația nu a atacat sediile miliției ca să pună mîna pe arme și în general nu a atacat ceva. Armele au provenit din alte surse.

N-am prea înțeles nici ce pare că a început. Nu explicați. Și chiar așa, autoritățile din Ucraina nu au intervenit prea tare, ba pot spune că au intervenit prea slab împotriva manifestanților. Spuneți că regiunile respective ar fi avut soarta Crimeii. De fapt eu cred că nu e prea tîrziu nici acum să aibă soarta Crimeii.

Domnu Moise, mai în glumă, mai în serios, nu prea aveți de ce să țineți cu ucrainenii. Puteți să-i compătimiți, să le plîngeți greșelile, naționalismul, corupția, înapoierea, istoria nefericită din vremea lui Stalin, colaborarea cu naziștii din al doilea război mondial și pogromurile la care s-au dedat. Dar domnule Guran, lipsa de judecată de care au dat dovadă cei cu orientare occidentală după ce au pus mîna pe putere, fără să le pese prea mult de talpa țării și oligarhi, nu ar trebui să vă lase să plîngeți prea tare. Nu de alta da vă știam mai calculat!

De exemplu, un analist ca dvs. ar fi trebuit să știe că a fost o mare prostie să te gîndești că pui mîna pe putere la Kiev și rușii o să te lase să faci ce vrei în restul teritoriului. Mai ales după ce desființezi limbile regionale. Aici aveam și noi interes să fie menținute, nu? Și cum să faci față rușilor dacă nu cu multă diplomație și intoxicare.

Apoi, dacă tot ai pus mîna pe putere și ai gînduri mari, du-te la Poartă și asigură-ți domnia. Cel puțin ca să fie pace, pînă se limpezesc lucrurile. Cu baze militare ruse în Crimea n-ar fi stricat. Cu o populație rusofonă mare, la fel. Cu atîția nostalgici după perioada bolșevică încă în viață m-aș fi gîndit de două ori pe Maidan.

Domnu Guran, la o analiză succintă ați putea pune pe tapet faptul că Ucraina n-avea flotă (2 nave?), n-avea armată, n-avea aviație, etc. N-avea pentru că nu avea bani de solde, de dotare, de investiții. N-avea bani nici să-și plătească gazul către Rusia. Îi mai lipsea o revoluție anti-moscovită. Pentru ce?

Chiar analizați vă rog, ce avantaje are Ucraina că vrea să devină membru UE. Și ce avantaje ar avea UE dacă Ucraina începe procesul de aderare? Un simplu fapt: împrumutul de 500 milioane de euro ca Ucraina să plătească gazul rusesc vor fi plătite tot Rusiei. Aderarea la NATO va fi tot așa de dificilă. În circumstanțele actuale ați putea estima cît din PIB-ul Ucrainei va fi alocat pentru dotarea militară?

Aș fi așteptat o astfel de analiză de la dvs, nu una în care interpretați eronat istoria. Seamănă a fumigene…

Începând din 1866, la rebeliunea de la Iaşi, montată tot de agenţi ruşi, urmând cu 1907, iar mai apoi cu 1989, armata română a tras în plin, omorând de-a valma şi ţărani înfometaţi, şi oraşeni manipulaţi, şi anticomunişti cinstiţi. Dacă nu o făcea, România ar fi sucombat ca stat, la fel cum este, acum, în pericol Ucraina.

Noi, românii, n-am fost niciodată pregătiţi pentru aşa ceva şi, de fiecare dată, loviturile Moscovei ne-au destabilizat şi ne-au făcut să ne omorâm între noi.

– See more at: http://www.biziday.ro/2014/04/14/pare-ca-a-inceput-sa-va-explic-de-ce-eu-tin-cu-ucrainenii/?fb_action_ids=773112919366792&fb_action_types=og.likes#sthash.TNLvYVXb.dpuf

Despre ,,Despre religia în şcoli sau despre cum ocolim cu talent marile probleme ale societăţii noastre”


sursa:http://www.paginademedia.ro/2013/08/moise-guran-si-vlad-petreanu-emisiune-la-europa-fm/

Îmi place Moise Guran. Îmi place că gîndește. Îmi place că e activ. Îmi place că e logic. Dar nu-mi place că, la fel ca mulți alți români, vrea să dea impresia că se pricepe la toate. Un altfel de Ceaușescu…

Și acum despre religia în școli. Mie mi se pare că religia în școli este un subterfugiu. Fugim de etică și morală, atît părinții, cît și profesorii. Să nu mai vorbesc de măria-sa marele stat român. (A făcut oare cineva un studiu cu privire la raportul între credința cetățenilor români și numărul de deținuți pe cap de locuitor dintr-o anumită regiune?) Și ne descărcăm punîndu-i bisericii în cîrcă toată povara. Nu Moise, nu este vorba numai de Biserica Ortodoxă, mai sunt cîteva pe care ai uitat să le menționezi. Mai ales în Transilvania.

Amorsa a fost fetița de 15 ani dispărută chipurile să meargă la mănăstire. Spre deosebire de tine Moise ce nu vezi de ce un copil ar putea avea un duhovnic, mie mi se pare că lumea monahală este plină de mister și interesantă pentru cineva la vîrsta asta cu ceva înclinații spre misticism. Probabil că fata n-a fost atît de lipsită de idealism încît să vizioneze Peste dealuri. De ce să aibă fata un prieten, o prietenă sau un alt tip de confesor, așa cum zici tu că ar fi normal? Ea era o idealistă care credea în minuni, o idealistă ce încă mai vedea viața la mănăstire ca ceva extraordinar în comparație cu toate murdăriile vieții acesteia, inclusiv cu cele servite la știrile televizate de la orele 17. Acum ați normalizat-o.

Pe de altă parte nu înțeleg de ce ți se pare că ora de religie este imposibil de evitat. Tu ai optat să-ți lași copilul la ora de religie că-i mai comod. Ceea ce nu face toată lumea. Fiul meu ce e la liceu face în mod obligatoriu. De ce o fi obligatoriu la liceu, nu m-am dumirit pînă acum. Au simțit programatorii experți de la minister  că se apropie ceasul marile decizii și și-or fi zis să-l satureze cu religie? Cine știe? În ce-l privește pe cel de-al doilea fiu, am preferat să nu facă deloc religie. Este în clasa a VI-a și am completat două cereri de renunțare la ora de religie, ce este o oră intermediară. Și culmea, cel mai mic este la o școală baptistă. Acolo se respiră religie. Dar a fost alegerea, preferința sa. Și am acceptat-o. Dar în principiu nu sunt de acord ca religia să fie predată în școli.

Dar, există o optică, o logică în spatele alegerii ca Vlad, mijlociul să nu facă religie. În primul rînd sunt teolog, deci nu sunt un necunoscător ce fuge de subiect, ci un cunoscător ce a aprofundat subiectul de circa 30 de ani. Ca urmare am constatat că nu e bine ca fiul meu să primească informații despre același subiect (Dumnezeu, tradiție, biserică) din surse diferite. Eu, tatăl sunt prima sursă, lăsînd la o parte revelația generală ce poate nu contează la vîrsta asta. A doua ar fi biserica care o frecventam. Iar a treia, asupra căreia am cel mai puțin control, este proful de religie. În cazul fiului meu mai mare, uneori era vorba de un fost student de-al meu. Cel puțin știam cu cine are de-a face. Dar în general în credință n-ai nevoie de o a doua opinie. Nu e ca la doctor. E vorba de convingerea ta personală. Deci chiar dacă ora de religie a lui Vlad este o oră intermediară, el nu face religie domnule Guran. Simplu.

Recunosc că Biserica ortodoxă are talentul de a-i înstrăina pe toți ceilalți ce nu sunt ortodocși inoculînd sentimentul că dacă nu ești ortodox nu poți fi român. Și aici mi se pare că ai dreptate. Dar în același timp nu se poate nega, așa cum faci tu, că Biserica Ortodoxă nu a contribuit într-o oarecare măsură la sedimentarea ființei naționale a poporului nostru. Că în cazul de față este  vorba despre o fetiță dispărută și că aceasta provine dintr-un cămin cu probleme mi se pare o găselniță numai bună de exploatat. Nu numai copiii ce provin din familii cu probleme (divorț, despărțirea de părinți pe termen lung, violență familiară, infracționalitate, consum de substanțe interzise, atitudini antisociale) ajung la un moment dat să creeze probleme sau să fugă la o mănăstire. Ceea ce nu ar fi așa de rău dacă ar fi să compar mănăstirea cu închisoarea, școala de corecție sau centrul de plasament.

De ce nu spui Moise și că la vîrsta asta adolescentul este pus în mișcare de teribilismul specific vîrstei? Hormonii, imaturitatea, dorința de a fi apreciat pentru ceea ce este, nu pentru ceea ce face și curiozitatea îl împinge pe adolescent la unele acțiuni hazardate. De ce faci abstracție că și copiii din familii considerate normale au sărit peste cal și uneori nu au mai fost recuperați. Nu este vina religiei, nu este vina statului, nu este vorba despre ocolirea cu talent a marilor probleme ale societății noastre.

Și mamă, iată că totuși continui. Religia, cu mențiunea că e vorba de o religie autentică, nu este bau-baul societății. În plus, marile probleme ale societății noastre nu au fost declanșate de religie, ci de către stat, de către cetățeni români care au pus interesele personale mai presus de cele ale comunității sau de cetățeni români ce și-au exploatat semenul, au vîndut avuția națională pentru că și-au vîndut sufletul unui idol străin pe nume Mamona. În numele dumnezeului banului trăim o dezrădăcinare de care doar cîțiva creștini străini ne-au avertizat, dar noi n-am ascultat.

Banul, pe care îl slujiți, domnule Moise Guran, și îl slujiți bine, schimbă omenia, tradiția, ființa națională și economia națională de care atît de mult vorbiți.

Chiar atunci cînd vorbiți despre promovarea brandurilor și produselor românești, o faceți tot folosind același criteriu de evaluare: banul. Plîngem după tezaurul nostru de aproape 100 de ani în loc să ne vedem de altceva. Plîngem că Ceaușescu a încheiat 1989 cu peste un miliard de dolari în cont, dar trăim peste posibilitățile noastre ca țară. Furăm statul pentru că statul ne fură. Furăm biserica pentru că avem impresia că Dumnezeu este mai interesat să fim cinstiți de ochii lumii după principiul ,,Nu fă ce face popa, ci fă ce spune popa.” Biserica ne fură dînd de multe ori impresia că viața se termină aici pe pămînt și că banul ce-l dăm o ține-n viață.

O oră de etică sau de morală în loc de ora de religie? A cui etică și a cui morală? A banului? Marile probleme ale societății noastre nu sunt rezolvate de etica sau morala banului, ci mai degrabă de etica ce vine dintr-o sursă divină. Nu de alta, dar divinitatea nu trece prin crize financiare. Ea n-are nevoie de bani. Și asta ar trebui spus și tinerilor de 15 ani. Money is not everything, domnule Guran!