Aveniți și ignoranți


Deși a murit propaganda de stat, trăim în lumea lozincilor. Internetul, mai ales Facebook-ul e plin de citate de te miri unde și din te miri-cine. Îți place, le reproduci. Nu-ți place treci pe lîngă. Cine mai are timp să verifice dacă cutărescu sau cutăreasca a zis, a scris sau nu adevărul. Sau cine știe e mistificare…

Trăim în lumea grabei reproducerii ce a spus altul. Într-un fel, vrînd-nevrînd în lumea scriiturii facile. A imitațiilor de tot felul și a plăcutului monocolor. Rar mai dai de cineva care să fie obiectiv, precaut, cumpănit. Nu merită. Acum ne putem asocia cu cine ne place. Dar mai ales ne putem disocia de cine nu ne place. Alegem doar citatul perfect ce critică dintr-o poziție superioară: Kant, Napoleon, Jung, Ionesco, Isus și Mahatma Ghandi. Și criticăm cu stil pe cine nu ne place.

Așa suntem feriți de oprobiul atentării la conștiința, sensibilitatea sau inconștiența altora. Prieteni sau neprieteni. Nu noi judecăm. Noi doar cităm. Și dăi cu citatul! Cînd cu parul, cînd cu bomba. Ciudat, dar mie mi se pare că practica asta, de care nu sunt nici eu străin, ne transformă imaginația. Ne-o tocește. Ne face să vedem totul în alb și negru. Devenim, fără să vrem, extremiști. Murim exact atunci cînd ni se pare că atingem culmile cele mai înalte ale unui intelect de împrumut.

Mi se pare și mai jenant dacă cel ce se ambalează în citate intră pe domeniul credinței. O religie a ignoranților este o religie periculoasă. Nu de alta, dar face victime. În mod sigur prea multe. Devine o religie de fudulie, o religie ieftină, la pachet. Ne transformă peste noapte în aveniți și ignoranți. De parcă în loc de praf de scărpinat ne-am dat cu praf de religie. Comod. Hoțesc. Penibil.

În domeniul politicului nu există probleme din acestea, de conștiință. Conștiința politicienilor s-a atrofiat, evident, din cauza nefolosirii. Sau a extirpării voite. Aici citatele sunt de prisos. Vorbele ies din gură, ies din pix, din tastatură, dar nu mai ajung la urechile ascultătorilor sau la ochii privitorilor. Cad pe drum. Poate din cauza celor auto-declarați aveniți, dar ignoranți.

Ar trebui să ne oprim. Să facem o pauză. Chiar dacă ni se pare că nu mai suntem pe val. O pauză a tăcerii. Să gîndim. Doar să gîndim. Mai avem timp?