quomodo mobile lotus


realizarea vietii mele!

azi am reușit ceva ce nu mi-ar fi trecut prin gînd în urmă cu circa 20 de ani. cînd eram copil nimeni nu iși putea imagina că așa ceva era posibil. Nici jules verne, nici propaganda fascistă, nici cea sovietică stalinistă. poate decebal s-o fi gîndit la așa ceva, dar au venit romanii…

deci azi am reusit sa stropesc gradina dis-de dimineață. toate bune, dar rouă, apă, deci noroi ca pe la noi. iar fac poetisme…

după ce termin îmi văd bașkeții noroiți, nădragii așișderea, așa că mă dekalț, mă dezbrak pînă la brîu de jos în sus și pun pantalonii în mașina de spălat pe program scurt, dar rapid.

nu mă mai uit prin buzunare că doar ce să ai în buzunare cînd te duci în grădină! vorba aia, noi avem două băi, cheia era în ușă, bani ioc, așa că am apăsat pe butonul fatidic de start.

mă pun la calculator, sună fixu. în momentu ăla m-am prins. vocea neveste-mi la fix: bre pe tine nu te mai poate suna nimeni!

am pus la spălat mobilu!

am tăiat contaktu, am scos prada din mașină. ce să vezi, funcționa. bine că nu era aipodul aurit a lu decebal per scorilo, că aș fi pierdut o căruță de bani!

după centrifugare, e la uscat. păcat că azi nu prea a ieșit soarele…

Cele 99


The Ninety and Nine that Safely Lay a fost o poezie scrisă de Elizabeth Clephane, dar pusă pe note de Ira Sankey ce cânta pentru D. L. Moody la o întrunire religioasă în Scoţia în 1874. Ira fusese agent al fiscului american, dar abandonase această îndeletnicire după întâlnirea cu D. Moody din America în 1871, cei doi fiind spectatori la marele incendiudin Chicago, după ce abia scăpaseră cu viaţă.

Ira devenise responsabilul lui Moody cu muzica. A compus peste 1000 de cântece, dar ce este neobişnuit cu privire la acest cântec este că a ţinut textul lui decupat dintr-un ziar într-unul din buzunarele hainei sale mai mult de un an de zile, după care l-a compus şi cântat în acelaşi timpla cererea lui Moody, pe când amândoi se aflau într-o sală extrem de aglomerată.

Era prima audiţie chiar şi pentru compozitor.