De azi avem un nou partid: Partidul Comunist Liberal Naţional


ZhangHongtu2

Nu e o noutate? Aveam eu o bănuială eu că sunt mai multe partide comuniste în România, dar nu aveam certitudini. Acum le am. De unde le am? De la excluderea lui Orban. Şi care sunt mai concret certitudinile mele? Iacătă-le:

  1. Probabil cea mai evidentă certitudine vine din direcţia pactului de guvernare cu PSD. De ce? Pentru că PNL era un partid de dreapta, iar PSD unul de stânga. Cu mulţi milionari, dar ce contează… Deci dacă poţi să faci un pact de guvernare cu un partid comunist şi excluzi fostul tău prim-ministru şi fostul tău preşedinte, care nu a trădat ideologia PNL, atunci înseamnă că eşti ca şi PSD. Deci comunist.
  2. Şi pentru că l-ai exclus pe fostul preşedinte al partidului, alias fostul prim-ministru, exact cum făceau comuniştii în epoca stalinistă – evident că ai fi preferat să-l execuţi, dar au trecut vremurile acelea – eşti tot partid comunist. Mai comunist decât PSD care şi-a văzut preşedintele (fostul) debarcat, judecat şi condamnat de către stat (şi aici ar fi de discutat). Dar nu de către statul PSD. Deci eşti mai comunist ca PSD.
  3. Revenind la punctul 1, dincolo de excluderea lui Orban trebuie remarcat ceva. PNL este tot atât de comunist în gândire, mentalitate, dacă nu şi mai comunist decât PSD pentru că deşi partid liberal – deci cu o gândire deschisă, nu una marcată de o ideologie totalitară – nu admite diversitatea de păreri. Nici existenţa unor grupuri concurente care nu numai să gândească diferit, dar şi comunice această diferenţă. Deci, comunismul totalitar de factură comunistă a imprimat urme (aproape inexplicabile) mai rău ca-n PSD. Deci PNL este un partid comunist.

Nu în ultimul rând aş dori să-mi manifest curiozitatea cu privire la un alt partid. La UDMR. Sau la orice alt partid fondat pe criterii etnice. Poate un român să se înscrie în UDMR? Ce motiv(e) ar avea? Să zicem că se descoperă că un român înscris în UDMR trebuie exclus. Se va face pe criterii etnice? Şi trece cumva asta drept rasism? Sau ce?

Dar să mă reîntorc la Partidul Comunist Liberal Naţional. Ce garanţie avem că dacă azi acest partid face exact pe dos ce a spus în urmă cu câteva zile – că nu va face o alianţă cu PSD – acest partid nu va face o alianţă cu partidul lui Putin sau cel al chinezului sau al nord-coreanului? Se pare că din chestia asta tot PSD iese mai bine: nu şi-a schimbat părul şi şi-a păstrat năravul.

Cine pierde? Poporul. Care vede încă o dată – dacă mai era nevoie – că votul său n-are nici o valoare. Că ieşirea în stradă e inutilă.

Cine mai pierde? Ţara. Pentru că omul de rând (de la pălmaş la intelectual) scârbit de politicienii aleşi îşi vor face calabalâcul şi vor pleca în alta. Indiferent ce ţară ar alege nu este condusă de români. Şi nici nu este ultima din Europa, aşa cum suntem noi. A nu suntem ultima, aproape ultima.

Şi suntem ultima ţară din Europa cu două partide comuniste. Cu excepţia Rusiei!

Adio Facebook!


Why Facebook Sucks — 10 Reasons why FB is Bad for your Business

Ei da, i-am spus adio domnului Zuckenberg. Deșteptului domn Zuckenberg. Miliardarului Zuckenberg. Din mai multe motive. Cu riscul de a fi categorisit în fel și chip. De exemplu: izolat, paranoic, demodat, bătrîn și sclerozat. Plus alte 10000 de epitete care de care mai invectiforme. Sau infenc-ifomale.

Noua mea pasiune, fără legatură de lepădarea de Facebook este muzica greacă. Mult mai profitabilă.

Totuși de unde astă detașare? Totală și iremediabilă. Și i-messenger-ială. Nu cred că există o ierarhie a motivelor, așa că iacătă-le de-a valma:

1. Mutra domnului Zuckenberg la audierea în comisia senatorială de acum vreo doi ani cînd cu analytica aia ce zicea că l-a pus pe Trump președinte. Mi-a inspirat atîta neîncredere încît dincolo de orice raționament obiectiv dedus din răspunsurile și promisiunile sale domnul Z a primit un cartonaș galben. Primul. Era un fault grosolan la inteligența pe cale de dispariție a omului de rînd conectat cu persoane interesante, cunoștințe mai vechi sau mai noi, familie, prieteni, rude si alte categori de participanți la traficul social media.

2. Al doilea indicator al îndreptării spre afișarea anunțului de terminare a relației prea puțin reciproc avantajoase cu domnul Z a fost avalanșa de pronunțări venite din direcția inteligenței populare. Aia ce se substituie experților. Dacă tot îți dai cu părerea și dacă tot nu contează cine ești sau cine este angajat în discuție, de ce să nu dai cu flitul? “Dacă vrei, poți!”, întocmai cum suna celebra reclamă Adidas din anii 90.

M-am săturat de vocea maselor. Am preluat vorba lui Moțoc și cum nu fac politică, chiar nu-mi pasă de corecția lui vodă Lapușneanu. Pentru mine rămîn tot “Mulți, da’ proști!”

Al doilea cartonaș galben!

Plîng pentru mase că-s fără Stăpîn, dar nu le cînt în stună.

3. Nu în ultimul rînd în zilele plictisului pandemic m-a plictisit algoritmul domnului Z. Intram, re-intram, re-freșam pagina de Feisbuc și apăreau aceleași persoane cu aceleași comentarii. Parcă eram captiv în abdomenul dolofan al unui muzeu de tip labirint. Oare cine este Minotaurul? Sau Cerberul infernului Facebook? Și cînd vine? Așa c-am decis să scurtez așteptarea. Nu ucid Minotaurul/Cerberul, ucid afacerea domnului Z. Feisbuc mori!

Cartonaș roșu!

4. Ei, am ajuns și la punctul patru, deci am depășit punctele esențiale ale unei serioase predici baptiste. Nu mai voi să fiu dependent. Nu mai voi asuprire. Nu mai voi stăpînire streină. Voi neatîrnarea! Am ridicat stindardul libertății, am pupat statuia cu făclia de pe țărmul Americii de Nord, mi-am declarat elefteria mou…

Influență europeană, balcanică, greacă. Cel puțin ăștia au avut imperii după imperii. S-au dus pînă-n India, au inventat filosofia, ne-au dat teologhia și ne-au exploatat pe noi doar ceva mai mult de 100 de ani. Deci o dependență în minus. Așa că mi-am luat vreo douăzeci de cărți. Trăiască elefantu!

5. Cinci? Înc-un punct și pun de-o carte-n toată regula! Nu pot să spun c-am fost dezamăgit de prietenii mei de pe rețea. Cu unele excepții notabile. Nu m-am așteptat, dar cum fiecare avem dreptul la o opinie, fie ea și deplasată, cum nu eu ți-am cerut prietenia, fie domle cum vrei: du-te cu părerea ta și să ne vedem sănătoși cu altă ocazie! Cu puțin timp înainte de a lua decizia evacuării domnului Z din universul meu personal m-am bucurat c-am putut reduce numărul prietenilor sub 500. Dar cum sub 200 erau activi, și din ăștia doar cam 30 chiar aveau ceva de zis, restul fiind rezervați și rezervate, am decis să nu mai dau atîta din pix – a se citi tastatură – și am decis să fac pasul hotărîtor. Prea semăna a exhibiționism intelectualo-emotiv. Și gata!

6. Ei și șase! Nu se putea fără 6! Cu toate că șase nu a fost determinant la ora luării deciziei, el se adaugă la dimensiunea-mi paranoică a implicării domnului Z și a altor domni, printre care, domnul T, O, J și alți domni si doamne interesate de cînd, cum, de ce și de ce nu accesez eu pe internet. Și nu în ultimul rînd aferenți acestor domni diverse agenții, partide și servicii interesate de clickurile mele.

Plus reclamele ce abundau de nu mai aveai loc de ele. Sau articole sponsorizate care nu mă interesau nici cît negru sub unghie. Am raportat de șpe mii de ori diverse situri ce aveau intenția să mă amețească că Suedia renunță la euro și că ce mare dezastru este asta pentru UE. Suedia nici măcar nu a adoptat euro ca monedă națională. Plus alte situri cameleonice și postări anti-Ue, pro-Rusia, pro-China. Mai lăsați-o cu manipularea. Nu fac parte din mase!

Așa că aim aut! Kialitas! Liber! Menționez că nu mi-am instalat Facebook pe mobil, era doar pe laptop, ceea ce a presupus o oarecare deținere a controlului din partea mea. Nu m-am, să zicem așa, destrăbălat cu domnul Z. Dar relația era nocivă și a evoluat iremediabil și inevitabil spre divorț. Ceea ce nu părea chiar iminent s-a produs. Nu cer pensie alimentară. Nici nu insist că doar eu sunt de vină…

Am mai mult timp. Sunt mai calm. Citesc mai mult, gîndesc mai mult. Lucrez mai mult. Chiar și fizic. Și-mi face plăcere.

V-am convins?

Renunțați la Facebook. Eliberați-vă!

Nebunie continuă, cu nebunul ales democratic (oare?) în rolul principal


Trăim vremuri nebune.

Vremuri ce nu ni le-am fi închipuit în urmă cu cîțiva ani. Nici Ceaușescu n-a visat la ele. Pentru că el era adeptul stabilității absolute: „Cînd va face plopul pere și răchita micșunele”…  s-ar fi schimbat ceva-n România. Dar acum vremurile se schimbă extrem de rapid. Dar nu numai că se schimbă, ci se și strică. De la conformism, ascultare, reguli clare, s-a ajuns la depășirea zonei non-comformismului și am ajuns în zona post-adevăr. Adică nu mai contează adevărul vizibil, ci contează ceva ce este fabricat și prezentat ca în locul adevărulului. Nu este ideologic, este pe placul unei animte majorități și impune o anumită democrație. De fapt acesta este mult trîmbițăta Noua ordine mondiala ce tinde să se impună cu ajutorul inteligenței artificiale.

Nu mai este un secret cum a ajuns Trump președintele SUA. Nici ingineria internetului nu mai este un secret. Ea cuprinde analizarea meta-datelor, influențarea alegătorilor și frîul liber dat unei minorități violente, active și extremiste, dar și bagatelizarea politicii tradiționale, a adevărului și exploatarea instinctelor animalice (ura, frica) asociate cu fake-news-uri amestecate cu frînturi de adevăr adesea banal și cu baleierea discursului dincolo de limitele adevărat-fals, impunînd falsul ca adevăr, nesimțirea ca reacție smart, originală și acceptabilă.

Revoluția haosului ce susține o adevărată reîntoarcere la valorile tradiționale sub masca nebuniei carnavalești în lumea politicii a creat un val ce crește riscînd să devină un tzunami mondial. Inocența lui Putin ce susținea că habar n-are cine sunt omuleții verzi, șerpuirea ideologică a Budapestei sub bagheta populistă a fostului student beneficiar al unei burse Soros, pe numele lui Viktor Orban, dar și declarațiile cu iz fascist de ultimaturi ale lui Salvini au cucerit masele. De fapt nu masele, ci extremele ce au fost condensate într-un bloc votant cu efecte naționalist-populiste ce depășesc tocmai granițele naționale. Brexitul nu a fost o afacere națională, după cum ocuparea și anexarea Crimeii nu mai este una națională. Urmează Hong-Kong-ul. Poate și Taiwanul.

Dacă în vechime eram atentionați cu privire la nocivitatea nebunilor, acum nebunii au ajuns la vîrf. Nebunia este declarată înțelepciune, adevăr. A devenit ideologia cîștigătorilor. Cei slabi, cei învinși la galere! Au început să fie scrise listele de proscriși. Culmea, pe internet. Acolo unde Trump spune ca va lua măsuri împotriva Twiter într-o postare personală tocmai pe Twiter. Mincinosul vrea să ia măsuri împotriva unei companii private pentru că i-a pus sub semnul întrebării infailibilitatea. E drept că papa o are numai ex cathedra, temporar, adică NUMAI atunci cînd enunță o dogmă catolică. Nu cînd spune “Cred că azi va ploua…” Pentru că nu plouă la porunca papei. Drept vorbind, nici buletinul meteo nu este infailibil. Este doar probabil. Poate va ploua. Sau poate nu.

Specialiștii, din mai multe domenii, spun că doar nebunul are certitudini. El crede în reușita sa 110%. pentru că, fără dubii, el este bun. Cel mai bun. Singurul bun. Înainte de el, în timpul său și după el nu va mai fi nimeni așa de bun ca el. Dacă stau să mă gîndesc bine punctul ăsta de vedere indică marea asemănare între Trump și Kim Jong-un! Din sisteme diferite, dar amîndoi emanatori ai adevărului unic. Apărători ai dreptății procesate personal, ideologic și expusă public. De la cel mai înalt nivel. Amîndoi imposibil de contrazis. Doar cu efecte mortale.

Pentru că ce sens are să fii nebun dacă nu știe nimeni? Doar nebunul ce-și trimbițează nebunia ca cea mai mare realizare demnă de imitat este menit să schimbe vremurile. Cam ca Putin, Johnson, Bolsonaro, Orban. Sau ca Hitler, Mussolini sau pe plan național Codreanu, Ceaușescu și de ce nu, Dragnea. Apropo, după ce va ieși de la mititica va scrie Dragnea “Mein Kampf”-ul său personal? Poate. E destul de nebun. Rămîne de văzut dacă-și re-găsește alaiul…

Elitele, experții, speciliștii – care nu se dau pe brazdă – să meargă la plimbare. La canal, Gulag, pe cîmpurile morții sau în cel mai rău caz să fie reduse la tăcere prin acțiunea concertată ideologic a mardeiașilor de serviciu. Să conducă liderul ce definește și pronunță ce este adevărul. Pentru că îl încapsulează.

Nebunie de drept prezidențial, de guvern și pe deasupra democratică! Dacă în Evul mediu bufonii distrau regii, acum ei i-au înlocuit. Vremuri pe măsură.