Să nu vorbim de apocalipsă!


1 A Better Tomorrow HD Wallpapers | Background Images ...

Baubaul apocalipsei a bântuit imaginaţia omului generând disperare. Judecata finală, torturile şi moartea au obsedat şi încă obsedează. Dar ciudat, acum când pandemia bântuie şi incendiile frig nimeni – sau aproape nimeni – nu se gândeşte la apocalipsă.

Lumea se înarmează în continuare. Lumea vrea să se dea liber circulaţiei, consumului şi distracţiei. Progres nenică că merităm!

Dar poate ar trebui să ne limităm la unele capitole. De exemplu la consum şi la aşa-zisa creştere economică. Nu de alta, dar în curând după ce vom fi terminat heliul – care este pe cale de dispariţie pe planeta noastră – vom temina şi alte elemente.

Cât despre circulaţie, dincolo de inconvenintele Covidului sau ale altei pandemii, în curând – dacă lucrurile (adică clima, consumul) merg în trendul anunţat va exista numai transport în comun şi transport privat autorizat de autorităţi. Ceva în genul circulaţiei cu număr par şi impar a la Ceauşescu. Chiar mă întreb dacă se va mai lupta pentru libera circulaţie. Pentru că poluarea va fi prea mortală.

Consumul de dragul consumului va dispare. Va fi mai puţină artă (şi alte prostii de genul ăsta) şi mai multă viaţă frugală, modestă şi naturală. Şi R.R.R.= recuperare, refolosire, reciclare.

Adio cure de slăbire. Să mâncăm doar ce ne trebuie, cât ne trebuie.

Adio modă. Să nu producem mai multe haine decât avem nevoie.

Adio două maşini. Sau maşini. De ce trebuie să aruncăm la gunoi maşini folosite doar en ani? Trăiască reparaţiile de tot felul!

Adio miliardari! Adio iahturi de lux! Adio reactoare personale! Şi Rollsuri, Jaguaruri şi alte batoze de lux: luaţi tramvaiul! Nu vă cumpăraţi tramvai personal însă.

Să lucrăm mai puţin şi să socializăm mai mult. Sau să creăm ceva. Ca lumea să revină la normalitate.

Mai puţin turism, dar mai multă cultură.

În final mai multă înţelepciune, aer curat, apă curată, costuri mai scăzute, psihoze, depresii şi sinucideri mai puţine. Mai puţine închisori. Şi automat mai puţine spitale, dacă totul merge bine.

Să mergem pe Marte? De ce? Nu un trai nou pe o planetă unde nu există viaţă, ci un trai decent pe planeta asta unde există viaţă. Nu ştiu pentru cât timp…

Poate şi creştinismul ar trebui să se întoarcă la modestia primului veac. Dacă mai vrea să existe. Ca să nu mai vorbim de apocalipsă.

Nu fii rea, fii deșteaptă!


In some other communist states such as Romania, the ...

Tocmai am citit un articol în care autorul se plângea de marele număr de doctorate fără nici o valoare acumulate de politicieni fără discriminare la apartenența lor de partid. Adică cercetători de doi bani sau cercetări dubioase au favorizat ascensiunea guvernamentală și/sau politică a unor impostori. Cum doctoratele, masterele și declarațiile de avere mai vechi au început să dispară de peste tot e clar că maeștrii cercetărilor au început să-și ia măsuri de protecție. Mâța a fost eliberată din sac…

Ei, dar în România avem și politicieni cercetători de valoare. În ce domeniu? În cel al istoriei și mai ales al istoriei bisericii. Și de fapt, ca să subliniez importanța, seriozitatea și dedicarea în domeniu, trebuie neapărat să specific că nu este vorba de fapt de mai mulți cercetători. Nu. Este vorba de unul singur. De fapt de una singură, pentru că este femeie. Cu atât valoarea sa excepțională. Dar pariez că nu știți cine este.

Această intelectuală de marcă ce s-a afirmat politic a cercetat temeinic istoria, toată istoria. Toată istoria de pretutindeni a bisericii, a tuturor bisericilor. Și după o cercetare așa temeinică, demnă de un doctorat al doctoratelor, a tras o concluzie la fel de temeinică. Normal. Dacă funcția bate gradul… Pentru că e prim-vice-prezidentă de partid. De partid mare. Și vechi.

Citez:

„Nimeni nu a închis biserica, în niciun război. Prin urmare, nici un război sanitar nu poate fi o justificare pentru închiderea bisericilor”

Pe cuvântul ei de cercetătoare că bisericile nu s-au închis pe vreme de război. Serios? Da. Evident că nu era nevoie de războaie ca bisericile să fie închise. Bisericile au fost doar incendiate, jefuite, dărâmate, bombardate, pur și simplu aruncate-n aer sau demolate pe timp de pace. Legal. Că așa dorea majoritatea. Sau o anumită minoritate. Sau o altă religie. Sau un partid. Sau un nebun. De ce nu și o nebună? Să nu discriminăm.

Dar dacă voi – prostimea – votați PSD, noi PSD n-o să vă închidem bisericile. Așa cum nu le-au închis nici antemergătorii noștri, comuniștii. Clar, nu?

Firea, nu fii rea, nici zăpăcită. Dar ești pesedistă, așa că deșteaptă nu poți fii.

Cînd Satana se luptă cu pelerinajele religioase?


https://www.hotnews.ro/stiri-coronavirus-24386210-mitropolitul-amfilohie-muntenegrului-murit-cauza-covid-19.htm

Ei, uite la asta nu m-am gîndit. În viziunea unora Covidul ăsta ar fi trebuit anihilat de pelerinaje. Da ce să vezi? N-a fost. Nu este și nu va fi. De ce? Probabil că din cauza Satanei care susține că numai vaccinarea, masca, distanțarea, izolarea și respectarea regulilor în caz de pandemie ar fi mai eficiente. Cu alte cuvinte susținătorii Satanei se bazează pe știință, iar dușmanii Satanei pe credință. Ciudat!

Unde este convingerea de acum cîteva secole ce spunea că Dumnezeu a creat acest univers? – și că el va putea fi descoperit pentru că la crearea sa stau legile lui Dumnezeu. Cum Dumnezeu decide, în ciuda deciziilor lui anterioare, că știința ce ne-a salvat pînă acum nu mai e bună? Ba mai mult, alternativa antică și medievală revine în forță de dragul libertății noastre? Libertate pusă cel mai adesea sub semnul despotismului în perioadele mai-sus menționate. A decis Dumnezeu să ne dea o lecție de revenire la acele vremuri? S-a decis să ne dezvăluie că ne-a dus de nas cu știința pîn-acum sau că ea i-a fost cedată Satanei?

Pentru că nu văd de ce liderii Bisericilor trebuie să conteste măsurile anti-pandemie cu argumente spirituale. Le este frică că nu mai sunt adulați de mase? Mă întreb dacă cumva o să-și asume responsabilitatea în cazul deceselor cauzate de prostia lor. Și dacă cineva o să-i tragă la răspundere. Nu pentru zădărnicirea bla-bla-bla, ci pentru confundarea domeniilor. Biserica n-are de ce să se amestece în domeniul medical, epidemiologic sau al libertății (cel puțin de exprimare), pe care oricum nu o asigură decît pe hîrtie. Mă întreb care teolog cu scaun la cap – ca să facem abstracție de confesiune, denominație sau alte categorii – îi va aduce pe exaltații ăștia cu picioarele pe pămînt. De parcă pelerinajele mai sunt ce erau o dată…

Apoi unde sunt icoanele făcătoare de minuni? Eu zic că mai bine să ne ajustăm credința de obște cu sf Mască, sf Distanțare, sf Izolare și sf Carantina. Să n-o pățim ca mitropolitul de mai sus. Pentru că sf Doctori s-ar putea să aibă mai multă dreptate în această materie decît prea sfîntul decedat. Mai lăsați-l pe Satana, alias Împotrivitorul!

Și încă o dovadă: https://www.bbc.com/news/world-europe-54823860

A dispărut Biserica


This Church Will Disappear In Front Of Your Eyes - And It's Not A ...

Biserica s-a dat la fund. La fundul societății. Și a existenței sale. Dacă la început s-a crezut că Isus a murit datorită răstignirii pe cruce, acum se pare că există o altă cauză, una virală. Isus a fost răpus de Sars-CoV-2. Cel puțin pentru două luni. Cel puțin în România. Altfel cum se explică bisericile goale?

Biserici ce așteaptă învierea la peste o lună de la sărbătoarea Paștelor. Sau cum se explică starea de amorțire a ierarhilor?

La ce mai servește ierarhia bisericeasca în vreme ce biserica practic nu mai există? Nu mai sunt întruniri de comitete și comiții, au dispărut păcatele, nu se mai iau hotărîri, sfințenia s-a împămîntenit. Singura erezie e cea împotriva Covidului. Încalci porunca anti-covid? Ești declarat eretic de către statul secular, vecinii vigilenți și poliția coruptă. Cu biserica ești bine. Nu poți păcătui în timpul stării de urgență sau de alertă, fie ea și maximă. N-ai condiții!

Satana a fost parcă înlănțuit în gherla interdicției de circulație. Nu iese el de acolo prea ușor. În plus și cele trei zile, cîte a stat Isus în infern, au fost prelungite. Învierea, la momentul actual? Improbabilă. Pentru că n-a fost declarată. Încă așteptăm îngerul. Întruchipat de președinte, prim-ministru, ministrul de interne sau cel al sănătății. Ministru? Sinistru!

De parc-ar fi așteptat și Isus după un ordin de la autorități… Cînd ar fi venit? Sau unul de la autoritățile bisericești. Scuzați! Sinagogești…

Cineva spunea că definiția bisericii este dependentă de activitatea lui Pavel din FA. Numai cu așezarea de prezbiteri poate o biserică să existe. No, că-i bai! Acuma dacă nu-s prezbiterii la cîrmă, se scufundă biserica? Dacă organizarea și organizatorii s-au retras în penumbră biserica devine altceva? Sau dispare?

Ei, și iată că un înger, cu o trîmbiță sună re-deschiderea biserciilor. La ordinul cui? Ce mai contează! Înapoi la rutină. La ghezăringurile noastre. La ce făceam înainte. De ce să schimbăm ceva? De ce să nu perfecționăm ce avem? De ce să facem ceva ce n-am făcut vreodată? Nu ne sperie pe noi un virusel…

Întrebarea ce se pune în curînd datorita dispariției bisericii, este dacă biserica va reveni pe scena societății așa cum era înainte de pandemie în forma/formele actuale vizibile sau se va întîmpla ceva ce nu s-a mai întîmplat pîn-aum? Se va diversifica biserica? Va dispare sau se va transforma?

Frica noastră, sau mai bine zis fricile noastre, vor învinge misiunea noastră? Care frici? Frica că suntem singuri, puțini, nesemnificativi sau lipsiți de relevanță. Frica de a spune lucrurilor pe nume. Frica de adevăr. Frica de a păși pe teren nesigur. Frica de necunoscut. Frica de a fi noi înșine.

În esență frica de moarte. Sau cine știe, frica de învierea. De cea adevărată!

În esență, soluția se găsește tot la cel ce a înviat: Biruiți pentru că și eu am biruit lumea! Doar că mai întîi el a murit făcînd ce n-a făcut nimeni pînă la el.

Lenea, bat-o vina!


Dear Angry Preacher Dude - Borrowed Light
Lenea, bat-o vina!
În mod normal aș fi început cu “Venea omoară pe Siret”, ca să vă atenționez, dar cred că sar peste introducere. O să vedeți mai încolo de ce…
Lumea noastră, a bisericoșilor, este bîntuită, la propriu, și la figurat de mai multe dihănii. Aș fi spus cu chip angelic, dar aș greși. Vedeți că angelic este cu minus în față. Ba cîteodată cînd mă uit la chipurile deloc angelice ale predicatorilor îmi fac cruce cu limba și deschid Biblia încetișor, uitîndu-mă-mprejur ca nu cumva să mă miroase cineva. Nu voi să fac opoziție monșer!
Despre ce aiurez în rîndurile de față, în loc să-mi văd de pandemia-mi pe gătatelea? Și auto-suspandarea liniștită? Păi despre vinile obiective și imaginare care mă mistuie pe dinăuntru. Și mai ales cele ce mă străbat ca un fior de circa 70000 de volți ce ies din vocea și degetul predicatorului ce ne întreabă cu un glas tunător, cam ca cel auzit de popor pe cînd Moise zăbovea pe Munte: Tu ai dat slavă Domnului???
După care înșiră circa cinci mii șapte sute patru zeci și opt de chestii, lucruri, activități pe care nu le-am făcut în ultima săptămînă. Bașca opt mii patru sute cinzeci și nouă de alte chestii murdare vecine cu crima de lezmaiestate, trădarea de țară, dezertarea la inamic și furtul bijuteriilor coroanei britanice, toate în pielea goală – ce mi-au trecut prin cap în ultimele 24 de ore…
Apoi, cu un zîmbet larg, cu o voce caldă, cu un bodilanguigi cufundat în acceptare datorită brațelor deschise într-o îmbrățișare maternă totală, ce-mi declanșează porția zilnică de endorfine, îmi spune: “Gizăz lăvs yu!
Ei, cît am așteptat eu momentul ăsta! Poponeața-mi nu-și mai găsea loc pe scaunul tapițat. Șireturile-mi șopteau ceva despre destinul lui Iuda, hainele-mi băgau de vină că erau fabricate dintr-un amestec ce nu era coșer și mațele-mi chiorăiau datorită mîncării de porc interzise încă dinainte de potop… Ei, nu vă speriați, n-am luat-o razna: e doar o licență poetică. Maleficilor! Cu plus înainte…
Deci după ce mi-a servit o porție de scrofăială numărul unu bis de la locul sfînt, predicatorul mă acceptă. Cu o condiție: 1. să… 2. să… 3. să… și să nu mai fac! Și așa mai departe.
Dar eu n-am cum să nu mai fac. Era să scriu o prostie, dar m-am abținut! Eu sunt om. Nu OM. Doar om. Și evident el nu este. Adică om. Nici ohm… El este OM. El este etalonul. Standardul. Chiar dacă nu este păstrat la Sèvres la 21 de grade Celsius. Dar la fel ca cel din Sèvres, este de neatins. Cu toate că este uns. Și el este canalul. Da. El este canalul prin care comunică. Și se comunică.
De aia eu nu mai merg cu Biblie la biserică. Am impresia c-a mea-i eretică. Nu de alta, dar nu scrie-n ea majoritatea chestiilor care mi se predică. Majoritatea chestiilor care mi se cer. Și minoritatea chestiilor care mi se impută. Vorba-vine…
Întreba un oarecare domn într-o predică ne net dac-am dansat. Io recunosc, dansul e un chin, o tortură. Un tip de penitență, o autoflagelare. Pentru mine. Pentru cine mă vede un chin. Pentru cine mă dansează o dezamăgire. Cel puțin…
Și am zis da. Ca la ofițerul stării civile. De bună-voie și nesilit de nimeni. Da numai cu soția. Domnul de față-și închipuia că păcatul cel mare e c-am dansat… Eu cred că păcatul cel mare este că ne aduce barza… Sau bărzoiu. Depinde de sexul copilului. Mă întreb pe el cine l-a adus? Pesemne cucul…
De ce astfel de gălăgioși cu efă mică-și permit să spună o samă de bazaconii cu atîta aplomb de la amvoane, microfoane? Pentru ne-a furat lenea. Nu lenea ne-cititului, că citim des și mult. Ci lenea ne-gîndirii. Lenea ne-folosirii creierului cu care ne-a înzestrat Dumnezeu. De aia ni se dă discurs și literatură.
Ca să nu studiem sursa primară, Scriptura. De aia ni se dau cărți ce ne explică tot. Ca să nu mai punem întrebări. Mai ales întrebări incomode. De aia ni se dă Scriptura trecută prin mașina-de-tocat-a-liderului-unic. Și de aia nu ni se dau metode (atenție, nu Metoda) de studiere a Scripturii.
Pentru c-am putea ajunge la alte concluzii. Pentru ne-ar putea călăuzi în alte direcții decît cele înspre care suntem direcționați. Pentru a nu avea alte păreri. Ce, ne credem mai deștepți? Ce, ne credem mai speciali? Și iată cum ajungem din nou, datorită lenii noastre, să avem cler. Să avem categorii de creștini diferențiați nu prin daruri sau talent, ci prin statut. “Las’ frate că suntem egali.” Da, dar unii-s mai egali ca alții. Ontologic.
Să nu ne mirăm că ni se spune c-am ajuns să citim Scriptura cum s-aude: “Venea omoară pe Siret…”

 

Poate am înnebunit sau diferența dintre Iwo Jima și Mathausen


Am ieșit în decembrie 89 cînd nimic nu era sigur. Am fost în primăria din Arad pînă în 03.01.1990, cînd mi-am dat seama că revoluția a fost deturnată și prezența mea era inutilă. Liderul de atunci mi-a reproșat ca l-am lăsat singur. N-am vrut sa profit atunci. N-am avut spații comerciale, alte facilități. Nu mi-am depus dosar pentru a primi bani că am contribuit decisiv la răsturnarea comunismului. N-am primit nici măcar un mulțumesc. Cu toate astea aș face la fel a doua oară. Dacă aș mai avea vîrsta sau în ciuda vîrstei.

Cu ce se deosebește ciuma comunistă de atunci de pandemie? Atunci muream pentru libertate. Libertatea tuturor. A țării. Eram patrioți, dar poate de alt fel. Strigam NOI suntem Poporul! Credeam asta și au înțeles și cei ce ne stăteau în față. NOI, POPORUL, am învins.

Eram solidari. N-aveam nimic de pierdut.

Acum unii se plîng că pot să se îmbolnăvească. Să moară. Că pierd totul. Poate viața. Și-și dau demisia.

Acum 30 de ani unii și-au dat viața ca ei să aibă dreptul să facă asta. Ironic, nu?

Acum 30 de ani strigam Timișoara! Timișoara! pentru că Timișoara s-a jertfit. Am vrea să strigăm și azi. Dar azi nimeni nu se mai jertfește ca și Timișoara în decembrie 89.

Ce ne lipsește? Dotarea? Și atunci eram cu mîinile goale, dar aveam un crez: al libertății!

Ne jeluim că în 30 de ani de la decembrie 89 n-am progresat cu nimic. De ce oare? N-am progresat pentru că în ciuda acumulărilor materiale n-am acumulat nimic în suflet și spirit. Și în ciuda progresului material nu vom ieși din Egiptul robiei noastre naționale dacă nu înțelegem momentul ce ne poate da libertate. Cel al jertfei personale. Nu al celei instituționalizate impuse prin ordonanțe militare, manageriat defectuos sau patriotism din vîrful buzelor.

Veți spune că fac propagandă, că vreau să moară oameni nevinovați. Deja mor oameni nevinovați. Ce folos? Oricine știe că o bătălie se cîștigă cu o conducere bună, prin exemplu personal și prin colaborarea în caz de pericol.

Depinde de noi ce vrem: să cîștigăm bătălia cu pandemia, să ridicăm un monument eroilor sau victimelor. Este diferența dintre monumentul soldaților americani ce ridică stindardul victoriei la Iwo Jima și cel al victimelor lagărului nazist de la Mathausen. Toți au murit pentru libertate.

Numai învinșilor nu li s-au ridicat monumente…