Adio revoluție!


sursa:http://iwwlancasterpa.blogspot.ro/2010/04/cartoon-french-revolution-in-reverse.html

În urmă cu 24 de ani îi uram Bine ai venit revoluției. Eram trigăhepii! Ne-am îmbătat apoi prin București s-o mai dregem. Apoi am manifestat cu penețe și cu liberalii, dar au venit muncitorii ce nu gîndeau, dar munceau și au dat vina pe cei ce n-au mîncat salam cu soia la… Paris. Oricine putea băga de vină. După aia ne-am revoluționat la Tîrgu Mureș. De parcă nu găseam noi unguri în toată țara dacă trebuia… Secu a devenit sereii. Așa cum miliția a devenit peste noapte poliție și schimbarea uniformelor a însemnat și schimbare creierelor. Dar mai ales eliminarea responsabilității. Asta r-evoluție!

După aia a apărut Piața Universității. Un fel de zid al plîngerii, și al neputinței. Ultima soluție, înc-o revoluție! Și a venit așa-zisa lovitură de stat legionară. Proștii ăștia au uitat că din 1940 pînă în 1990 au trecut 50 de ani și că tinerii legionari aveau deja peste 70 de ani. În fine m-am prins de ce i-au ținut comuniștii în închisori: și la 70 de ani erau periculoși. Cum poliția nu făcea față și emisiunile teve ale armatei nu au provocat avîntul revoluționar al maselor pentru apărarea intereselor generalilor din umbra conducerii, au trebuit convocați tovarășii mineri ca să știm cît e ceasul lui Iliescu. Iliescu și Petre Roman au apărat cuceririle revoluționare cu serviciile secrete ale armatei și nu numai.

Dar nu le-au apărat prea bine că minerii au mai trebuit să revină în capitală cu luceafărul huilei. De data asta fără Petre Roman. Ultimele două dăți n-au mai ajuns pînă la București. S-au prins și ăi din cedere că luceafărul era un banal om negru.

În fine am luat-o la dreapta spre NATO, spre ue și cu stînga ce dădea în dreapta, dar și cu dreapta ce dădea în stînga, cu partide schismate, cu televiziuni cumpărate și cu presă de doi lei  am dat buzna-n capitalism. Sălbatic! De ciudă am plecat la lucru în adevărata lume a capitalismului cu iz de socialism prin Franța, Italia, Spania și Germania. Am uitat pe cineva? Ne-am lăsat de revoluții, dar ne-am dat la greve, manifestații și dorul calificării echipei naționale. Parcă aici ar merge o revoluție, dar nu-l mai băgați pe Pițurcă la înaintare.

Nu ne-a fost scris: cu toate că am vîndut ce aveam mai bun și am cumpărat ce era mai prost nu ne-am realizat. Revoluția capitalismului biruitor la orașe și sate a însemnat sărăcirea săracilor și îmbogățirea bogaților. După miliardarii de carton au apărut milionarii în euro. Au cam scăpătat și ei, dar uitați-vă ce drumuri avem! Pe cît de scumpe sunt ar trebui să le vindeam la kilogram la export ca să cumpărăm din străinătate altele mai bune și mai ieftine. Dar românu nu-i jidan! Nici… turc. Cine a pomenit revoluție în Turcia?

Ne-am vîndut și petrolul. Acum vindem pămîntul. Mîine vindem gazul. Nu de alta da de ce să-l ardem de pomană? Mai bine le plătim americanilor ca să putem să ardem gazul nostru. Am vîndut și aurul. Cui-i mai trebuie aur cînd avem atîtea exemple cu nu poți face mare lucru cu el. Ce a făcut Decebal? Au venit romanii și… haț! Ce am făcut cu tezaurul în 1917? I l-am dat Rusiei să-l țină bine. L-a ținut Lenin, l-a ținut Stalin, l-a ținut Hrusciov, l-a ținut Brejnev, apoi l-au vîndut. Doar n-o să facem revoluție pe tema asta!

În fine, n-o să mai facem revoluție și din alte motive: nu mai avem armată cu recrutare, ci armată profesionistă. Adio arme… popor! Nu mai avem miliție și secu cu recrutări din popor. Adio din nou! Cu serviciile secrete ce să zic? Revoluție? Cine s-o înceapă, Tokes? Are el alte treburi. Biserica românească? Doar nu-i proastă! Noi? N-avem timp de cît stăm pe feisbuc, mobile deștepte și tablete ce nu se înghit. Revoluție se poate face pe feisbuc, cu fotoșop, cu laicuri și cu poze-n balcon.

Revoluție, adio!

Adio, române!

Ceușescu asculta romanțe


Tot felul de piriști (PR) și mai ales piriste îi aranjează acum pe politicieni să cîștige voturi. Zadarnic. Munca de jos o face aparatul de partid. Ceva a mai rămas de la tata Ceaușescu. Îmi aduc aminte cum după decembrie 89 (observați că nu am spus nici revoluție, nici lovitură de stat) unii massmediști îi scriau numele cu literă mică. Acum l-ar pupa și-n mai știu eu ce, numa să se ajungă

Dar să ne întoarcem la lideri. Ceaușescu nu avea concurenți. El candida pentru un post ce era a lui fără nici o opoziție, fără nici un alt celănger sau contendăr. Ce era a lui, era a lui. Chiar și Leana.

Ieșea în piețe, ieșea în șantiere, în ceapeuri, fabrici și uzine și îi lăuda pe cei ce construiau socialismul străduindu-se spre visul de aur al întregii omeniri. El cu aurul, noi cu visul. Dar tă cat ză stori șort, Ceaușescu știa să fie popular. A renunțat la Mercedes, a purtat mai tot timpul șapca muncitorească tip 1940 ce nu o mai purta nimeni în breaslă (poate era o șapcă ferrari…), și asculta romanțe. Era demodat: nu avea nici amante, nici nu practica jocuri de noroc, nu spărgea milioane la cumpărături în străinătate cu excepția unor proiecte magalomane (probabil că nu el avea ideile alea ridicole) și nici nu deținea vreo echipă de fotbal. Scorniceștiul l-au promovat lingăii, de ridicat în slăvi tot ei. Deci dacă ar fi să îi facem radiografia morală, Ceaușescu s-ar descurca mult mai bine decît majoritatea liderilor de azi. Era din popor, lupta pentru popor, ba acum cînd mulți dintre noi și-au dat seama ce voia acel Apus sau acel Răsărit, mai ne scapă și cîte un adjectiv drăguț la adresa sa.

Îmi amintesc că în deceniul de glorie 65-74 romanțele ne chinuiau cîteodată timpanele seara tîrziu la radio și teve. Nu era chiar așa de rău. În zona mea puteai să faci efortul de a schimba antena de București cu cea de Budapesta și aveai parte de Robin Hood vorbind limba lui Atilla. Depidea de gusturi. Chiar și radio Beograd avea muzică bună. Căci tonul face muzica…

Revenind la piriștii și piristele de azi și la nereușitele lor de a confecționa noul mesia pentru salvarea neamului românesc de toate nenorocirile secolului abia început, mă gîndesc că ar trebui să înceapă de la tipul omului din popor. Asta dacă ar vrea să atragă voturi. Nu de la diplome, nu de la titluri, nici de la avere. Adică de la ceva ce nu necesită bani.

În primul rînd un candidat trebuie să fie ortodox, dar nu ultraortodox că aleg numa românii care pupă moaște și sunt prezenți la vecernie: adică babele. Dar să fie așa ca noi toți: să nu neglijeze biserica la paști și la crăciun.

Să facă ce fac toți românii, să nu facă ce nu fac toți românii. Să bea, da să nu se îmbete, să aibă bani, da să nu risipească, să aibă bloc sau să stea la țară într-o casă ce nu depășește 100 mp. Să nu aibă conturi la bancile din străinătate, nici datorii la cele de acasă. Preferabil să aibă o mașină arătoasă, dar veche, lăsată moștenire.

În al doilea rînd ar trebui să nu fie politician: toți  românii îi urăsc pe politicieni. Chiar și politicienii îi urăsc pe politicieni: uitați-vă cum se fac prin televiziuni.

Să aibă o meserie decentă, preferabil să nu fie patron, nici să nu lucreze la stat, ci mai degrabă să trudească undeva ca pălmaș (fie el intelectual, fie nu). Să nu fie nici doctor, să nu fie nici fost milițian, securist sau politruc. Să fie imaculat ca laptele nesmântînit. Preferabil să aibă o soție, nici prea chioară, nici prea fotogenică, așa cum are toată lumea. Soția să nu aibă o meserie care să desa de bănuit: să nu fie șefă pe undeva, mai ales la stat. Să nu aibă rude sus-puse, nici în străinătate.

Să nu se îmbrace strident, nici scump (de unde ar avea bani?) și nici să nu fie pupilul vreunui mahăr. A mai încercat Măgureanu cu Marian Munteanu și nu i-a mers… Apoi să nu aibă copii prea mulți, nici prea puțini. Unu cel puțin, doi, cel mult. Să fie normal. Eventual copiii să fie victime ale unuia din sistemele pe care le urăște românu: poliție, sănătate, bănci, mai știu eu care și el să dea de înțeles că îi are în vedere pe vinovați. Să fie justițiar, dar nu prea tare.

Să nu facă pe cultul, să nu meargă la concerte de muzică simfonică, ci să asculte manele. Ca poporul. Să mănânce mititei, să iasă la iarbă verde și să cumpere mîncarea de la magazinul din colț. Să nu se laude că a consumat droguri, dar să fi făcut armata. Nu trebuie să fie tînăr, că ce ne-ar putea învăța e noi tinerii și ce știu ei, mai ales dacă nu au mîncat salam cu soia, nu au stat la coadă la lapte, ci la vize să lucreze în vest… Dacă ar avea vreo 50 de ani ar fi numa copt!

Să dea impresia de om serios care chiar dacă nu ascultă romanțe, e trist din cale-afară pentru că soarta poporului român e și soarta sa. Dar să nu se asocieze cu nici un alt partid. Să fie independent ca omu dîn popor!

În fine, acest portret robot nu se poate încheia fără o descriere fizică. De aia psihică nu e nevoie că e sănătos la cap ca tot românu. Totuși să își permită mici nebunii nevinovate. Deci fizic: Să fie bărbat, nu altceva. Înalt ca bradu, da nu ca Ghiță Mureșan, bine făcut, da nu ca Moroșanu, să aibă un pic de gît, nu ca Petre Roman, să caute drept, nu ca Victor Ciorbea și să nu fi avut mătuși suspecte ca Adrian Năstase. Preferabil să nu fi copiat la bac, la licență (dacă are vreo una) și să fi fost atît de deștept încît să nu-i trebuiască un doctorat.

Închei trăgînd o linie virtuală. Aproape oricine poate atrage mai mult de 40% – ce spun eu? – poate 80% din voturile tuturor românilor, fără să fie politician profesionist: doar să se identifice cu poporul și să dea impresia că îi va da tot ce își dorește. Ca să fiu un pic ironic (de parcă pînă acuma n-am fost…), oare nu știm ce vrem? Tot românu vrea să trăiască mai bine, dacă se poate să muncească ca francezu, să se plimbe ca americanu, să aibă școli ca finlandezii, curățenie ca elvețienii, asistență socială ca suedezii, clinici ca austriecii, trenuri ca japonezii și putere ca americanii.

Trebuie să apară doar omul potrivit ca să ne dea toate astea. Să nu uităm că pe vremea cînd se ascultau romanțe noi munceam pe trei schimburi. Mai dați domle romanțe la radio!