Vatican II – Sovata II


În 1962 se deschidea la Vatican ultimul congres al Bisericii Catolice ce redeschide comunicarea cu celelalte biserici, aduce un aer proaspăt cu aggiornamento și conviventza. Cînd lumea și Biserica catolică credeau că nu mai are niciun rost să se convoace un conciliu catolic pentru că papa proclamase la conciliul Vatican I dogma infailibilității papale, Ioan XXIII ce predase istoria bisericii schimbă soarta Bisericii și deci a lumii. Un gest ce nu a rămas fără răspuns, un gest ce a însemnat un mare pas înainte pentru Biserica Catolică. De atunci multe lucruri s-au întîmplat și se pare că nu s-a terminat.

De partea cealaltă, la Sovata, tot o biserică apostolică, cea penticostală, refuză aggiornamento și convinentza și se închide. Refuză termenul dogmă, dar se închide în dogmă, ridică ziduri pentru a se apăra și înscrie în propria-i constituție unele adevăruri existente în Biblie, contra altor adevăruri din aceeași Biblie. Sovata e inversul conciliului Vatican II. În locul deschiderii este legiferată închiderea. În locul vulnerabilității a acelui Ece Hommo din istorie,  apare cu duritate bățoasă hommo penticostalis. O duritate pătrățoasă a unei instituții la care Isus Cristos n-ar fi fost bun nici de ucenic. Nu că n-ar avea ce să învețe de la participanții la congres. Unii dintre cei ce au luat cuvîntul ar putea să-i dea clasă!

Ecumenismul este eliminat, materialismul înfierat. Afacerismul ridicat la rang de politică primește binecuvîntarea și iată, Spiritul își va face lucrarea în care frații sunt îndemnați să creadă și să dăruie.

Mi se pare interesant că o biserică cu 2000 de ani de istorie, cu dogme și putere se smerește acceptîndu-i pe unii pe care îi considera eretici și deschizîndu-se în beneficiul aproapelui. De cealaltă parte, tot o biserică apostolică ce are mari șanse să schimbe ceva devine o instituție oarbă la chemarea Duhului. Mireasa pare să fie în proces de divorț cu Mirele? Asta dacă nu se va întîmpla o minune…

Viziune, strategie și tactică sau unde nu-i cap vai de biserică (4): uite papa, nu e papa…


sursa: http://www.richardsorensen.com/index.php/criticism-of-the-church/vaticankeys/

În anul 1294 plictisiți și împovărați de o amenințare divină din partea unui călugăr benedictin pe nume Pietro Angelerio alias Pietro da Morrone, cardinalii îl aleg pe acesta ca papă. El refuză, încearcă să fugă, dar în cele din urmă este convins de cardinali și doi regi catolici și încoronat ca papa Celestin V  la 79 de ani. Mă îndoiesc că avea viziunea necesară, cu toate că era bine intenționat. Constată că nu avea abilitatea de a conduce biserica, că îi lipsea atît diplomația, cît și puterea.

După cinci luni și cîteva zile după ce impusese clauza renunțării de bunăvoie la tronul papal, își dă demisia (papa Benedict IX și Grigore VI au făcut același lucru în trecut), voind să se retragă la ceea ce făcea înainte.

Cardinalul Benedetto Caetani, considerat următorul papă, cel ce îl ajutase să se retragă, devine papa Bonifaciu VIII. El îl arestează pe fostul papă și îl întemnițează. Acesta moare după 10 luni papa fiind acuzat că l-a ucis. Bonifaciu VIII este autorul celei mai ferme declarații cu privire la superioritatea autorității papale asupra celei regale.

Recent Benedict XVI a abdicat din sistem. Dar e clar că sistemul are nevoie de o mînă forte. De obicei sistemul îi schimbă pe toți cei ce intră. Personal nu cred că papa Francisc are o șansă să reformeze sistemul. Nu știu ce tactică va folosi, dacă are o viziune sau care va fi strategia sa. În ultimă instanță nci nu cred că contează prea mult. Mai ales că nu a fost un om al sistemului.

Dacă nici Raitzinger nu a reușit, nu cred că va reuși un argentinian ce vine din altă lume. Cu toate că aș vrea să reușească!

Părerea mea e că în curînd catolicii vor avea un alt papă. Mai tînăr, mai modern, mai la curent cu managementul.

 

 

Ia-și crucea și urmează-mă! Literal Doamne? Păi, da!


sursa: Agentia de Publicitate a Domnului Isus Cristos

A real cross to bear: Globetrotting Christian carries 12ft crucifix around the world for 26 YEARS

Lindsay Hamon has spent almost half his life trekking through 19 countries including India, New Zealand and Sri Lanka, with his giant 12ft by 6ft cedar wood crucifix.

Yahoo! News – Christian Lindsay Hamon carries his cross near Taunton, Somerset, on the latest leg of his journey (SWNS)

  • SWNS – Christian Lindsay Hamon carries his cross near Taunton, Somerset, on the latest leg of his journey (SWNS)
 Globetrotting Christian Lindsay Hamon really does have his own cross to bear – after hauling a 12ft crucifix thousands of miles round the world for 26 YEARS.

Lindsay Hamon has spent almost half his life trekking through 19 countries including India, New Zealand and Sri Lanka, with his giant cross.
The committed preacher has been thrown out of St Peter’s Square in Rome, shot at in Bangladesh, and attacked by angry zealots, but insists he won’t give up his one-man quest.
Mr Hamon, a part-time care worker, has taken ‘spreading the word of God’ to a whole new level since starting out with his 12ft cedar wood cross in 1987, and has only spent a handful of weeks without it since.
He carries the huge cross, which has a wheel on the foot of the upright, over his shoulder for up to 12 hours a day, and often has no idea where he will sleep that night.

Lindsay carries the cross through Red Square, Moscow in 1992. (SWNS)

And Mr Hamon, from Camborne, Cornwall, admits he has feared for his life over the years during his journey.

He said: „There is a reaction from people straight away, you end up talking and connecting to people you wouldn’t normally talk to.
„People start opening up about there own lives and you end up sharing with them something that is most personal.
„I find people often want to talk, but if people don’t want to know I walk on.

„The love you get from it all is amazing, people will just stop and ask you questions, offer you food and sometimes a place to stay.”

Lindsay smiles for the camera while carrying his giant crucifix through Walthamstow, north London in the mid-1980s …

„There is fear there sometimes because I have a wife and kids and you don’t want to put yourself in danger. It is really trusting in God, knowing he will protect you.”

Lindsay first took up the 12ft by 6ft tall cedar wood cross in 1987 and has only spent a handful of weeks without the crucifix.

He manages to get the giant cross overseas by dismantling it into three 6ft long pieces of wood and declaring it as extra luggage on flights.

Since 1987 he has traveled to Bangladesh, Belarus, Belgium, Bulgaria, France, Germany, Holland, Hungary, India, Ireland, Italy, Nepal, New Zealand, Poland, Romania, Russia, Slovakia, Sri Lanka and the

United Kingdom.

He receives generous donations from supporters to help him stay on the road, but with a mortgage, car insurance etc, he stops to carry out carework in his home town in order to pay the bills.

„I tried giving up my full time work and doing this full time instead but I didn’t get enough money to make ends meet,” he added.

Journey: Lindsay with his large cross in St Peter’s Square, Rome in 2008 (SWNS)It is estimated Lindsay has spoken to thousands of curious people during his treks around the world and has shaken hands and prayed with many more.

He often finds himself ministering to prostitutes or invited to brothels, and will regularly spend nights in bus shelters or basic accomodation with only a sleeping bag, and a hole in the floor for a bathroom.

Even language barriers do not hold the preacher back and he regularly finds himself mobbed by hundreds of locals wanting to hear him speak, even if they do not understand.

He said: „As you can expect in the UK language isn’t a problem. I walk into town centres and try and say hello to everyone I can but I realise that some people don’t want to talk.

„You shake hands with people a lot and some ask you to pray with them. Oddly some of the best conversations I have had have been at pubs where people are willing to sit down and give the time to talk to you.

„I can speak a bit of Spanish and French but other than that it can be a bit of a problem.

„When I’m in countries where I don’t know the language I try to write out a prayer in the language so I can show people that, and often I will just pray in English anyway.

„Sometimes you get people who translate for you, I had one young boy who came out of no where when I was talking to around 20 or 30 people and he just translated everything.

Lindsay also trekked through Nepal in 2011 on his epic cross-carrying journey (SWNS)