Prostia, dumnezeița României


Am tot schimbat titlul. Mai întîi regele. Nu mergea că nu se acorda în gen. Apoi zeul. Aceiași problemă. În cele din urmă m-am decis: Prostia este dumnezeița țării noastre. Cu ocazia asta mi-am adus aportul personal la dezvoltarea limbii române. La mai mare!

Ieri am cumpărat o drujbă. Dacă vreți în termeni tehnici un fierăstrău electric cu lanț. Unde o fi lanțul nimeni nu știe.

M-am dus la Sinter Stop, după ce am verificat pe net cine este dealerul ce comercializează produsul meu preferat. Produsul meu preferat (ce mi-a fost subtilizat de niște adolescenți pus pe furăciuni din pivnița personală între pauza existențială dintre doi cîini personali, cel mort și cel viu) era disponibil și accesibil, conform angajatei de sex feminin cu care am conversat la telefon.

Am văzut-o pe Makita 3541A, am plăcut-o și am plătit-o. Cu cardul. Nici un bai. Ba mi-a făcut un mic discont, și în cutie mai era un lanț de rezervă. Am luat și o pilă și am plecat.

Peste noapte mintea românului cea de pe urmă: ar fi fost mai bine să fi luat una mai mare cu 300 de lei mai scumpă, aproape identică cu cea furată. Așa că telefon la doamna de la firmă: se poate să returnez și să o iau pe aia mare? NU. De ce? Că ea nu-și asumă responsabilitatea. Că șeful și subșeful sunt plecați. Dar probabil că ei ar aproba că vreau un produs mai scump. Și ar putea să-mi dea numărul de telefon al șefului. Nu. Că e în străinătate. Dacă vin mîine cînd șeful…

Sun la Protecția consumatorului Arad și-mi răspunde o tanti ce nu spune cine este. E doar comisarul de serviciu. Îi spun ce și cum și îmi spune și ea ce și cum. Dacă drujba nu e defectă nu o pot returna. Așa e legea. Și-mi explică legea. Dar, zic eu, nu e normal să se poată schimba? NU. Că așa e legea. Dar nu e normal să se facă ca în alte părți? Nu, că așa e legea. Dar în UE? Nu, că așa e legea. Și cei ce fac la noi o fac pentru că așa le iese mai bine comerțul. Și n-ar trebui să se schimbe legea? Să contactez senatorul, depiutatul, parlamentul, uotever dacă… Doamna mă întrerupeam ori de cîte ori voiam să-i deschid un pic cu un depărtător logic mintea și mă aducea la lege. Aia ce se respectă întocmai în țara noastră…

Încerc s-o fac să mă asculte și atunci tace ostentativ cînd eu o întreb dacă n-ar fi bine ca ei ca instituție de stat ce are cazuri din astea vreo mie pe an, cu cîte județe sunt să centralizeze cazurile și să propună comercianților că ar fi în avantajul tuturor dacă și produsele fără defecțiuni s-ar putea returna? NU. Păi domnă nu lucrați la instituția asta a statului? Și ce dacă? Nu e atribuția mea?

Deja stăteam de vorbă cu dumnezeița Prostia. Să conversezi cu prostia personală poate e relaxant, dar să porți un dialog al surzilor cu dumnezeița Prostia devine aberant. Același dialog l-am purtat la aceiași instituție referitor la un tort Doboș după ce inspectorul a recunoscut că nu este un tort Doboș. Am primit răspusn prin poștă că era tort Doboș. Nimic despre contrafacere. Legea-i lege.

Aceiași discuție la fostul Poliție la o coadă de o oră despre eficientizarea serviciului cu un șef îngust ca doamna de mai sus, dar cu epoleți. Aceiași duiscuție după ani de zile la evidența populației Lipova cînd fiul meu de 14 ani avea nevoie de semnătură din partea mamei că stă la domiciliul (culmea!) conjugal. Nimic despre asta pe situl instituției. În schimb nervi, timp, benzină și uzură pentru o chestie absolut inutilă. Să nu se ardă instituția… condusă de dumnezeița Prostia.

Pentru internarea în spital este nevoie de niște acte. Bineînțeles că pe sit se cere una și în realitate alta. Nu te întîlnești cu tehnicianul IT ce administrează situl, ci cu doctorul și asistenta care fac internarea. Pe ei nu-i interesează, Nici pe tehnician. Și aici și- băgat coada dumnezeița Prostia.

La CAS dacă nu apare că ești asigurat trebuie să mergi personal să le dovedești celor de acolo că ești asigurat. Lor le este prea greu să deschidă ușa colegului de serviciu să verifice. Mai bine vii tu cu hîrtii, cu o zi pierdută, cu bani cheltuiți din buzunar. Pe ei îi plătește statul și le dă de lucru dumnezeița Prostia.

Nimeni în țara asta nu are inițiativa de a corecta lucrurile dacă are salar de la stat? Pentru o sesizare prin care s-ar elimina niște nervi, timpi morți, bani aruncați pe apa sîmbetei și salarii plătite degeaba. Exact ca și cu drumurile proaste: dacă se fac prea bune, nu mai trebuie reparate, nu se mai pot lua și da bani dumnezeiței Prostia. Că benzina arsă prin gropi, piesele de schimb și mapopera la nivel național ne costă mai mult decît valoarea drumurilor, nu contează.

Slavă dumnezeiței Prostia, România va fi templul ei etern!

PS Poate ne spune cineva cum de încă se mai ia carnetul de conducere pe 200 euro și în centrul Aradului încă mai sunt schimbători de valută ilegali?

Ţara sfinţilor fără ochi


Cornel Ivanciuc îşi începe articolul cu titlul de mai-sus postat în Formula AS > Anul 2009 > Numarul 851 > Spiritualitate sau http://www.formula-as.ro/2009/851/spiritualitate-39/tara-sfintilor-fara-ochi-10633 spunînd că în toate vechile biserici ortodoxe din Hateg, sfintilor li s-au scos ochii. Mai spune că nu se ştie cine i-a mutilat, dar tot el întreabă insistent pe parcursul articolului dacă nu cumva calviniştii sau turcii sau vrăjitorii ţigani ar fi autorii? Ce-i drept articolul îi incriminează mai mult pe calvinişti, decît pe turci. Dincolo de martiriul credintei (mă îndoiesc că toate icoanele din Haţeg îi înfăţişează numai şi numai pe martiri, unde mai pui şi icoanele sfinţilor de hram? – şi aşa cum reiese din articol şi icoana Maicii Domnului a suferit acelaşi tratament…), sfinţii au fost mutilaţi încă o dată, pe pereţii bisericilor româneşti. Şi ne mai informează Cornel Ivanciuc că „Nici o ura nu e mai otravita si crunta decat cea nascuta din fanatismul religios.” Dar ceea ce face el nu este tocmai o ilustrare perfectă a fanatismului religios? Nu promovează Ivanciuc ura religioasă pe principiu deloc creştinesc „dinte pentru dinte şi ochi pentru ochi”, în cazul de faţă? Cum nici calvinii, nici turcii şi nici ţiganii vrăjitori sau nu nu au icoane, mă întreb ce ochi ar vrea domnul Ivaciuc să fie fie scoşi şi de către cine? Să ia statul atitudine, masele populare, indivizii mai credincioşi, clerul ortodox?   

Aş fi vrut să îi răspund, dar nu am vrut să mă înregistrez dînd apă la moara fanatismului lui religios. Îmi ajunge al meu.

Totuşi aş vrea să se ştie că cei menţionaţi ca autori ai distrugerii icoanelor din bisericile ortodoxe nu sunt nici calvinii (care în treacăt fie spus, ar fi fost tot români, dar de altă confesiune), nici turcii (care nu s-au prea amestecat în biserici, dar dacă o făceau ardeau sau dărîmau bisericile), nici vrăjitorii ţigani (sunt ţiganii la îndemînă, cam ca şi evreii în drumul cruciaţilor către Ţara Sfîntă). În urmă cu cîţiva ani, cel mult de zece, un prieten vizita împreună cu familia biserica din Densus. A fost de faţă cînd, spre uimirea sa, 2 sau 3 turişti străini, ce vorbeau limba engleză s-au căţărat unul pe umerii celuilat. Pînă să-şi dea seama ce se petrece, aceştia au şi scos ochii icoanelor cu nişte cuţite. A fost o operaţie rapidă, era clar că se specializaseră. Făceau parte dintr-o sectă a cărei misiune era exact asta. Sau cel puţin aşa au afirmat ei. I-au spus prietenului meu şi pe unde au fost în România. În biserică nu era nimeni altcineva, ca sa îi impiedice. Oare unde era părintele Bora? Cu doi copii mici şi cu soţia, prietenul meu nu a putut face nimic în faţa celor trei bărbaţi. Cînd s-au întors din concediu mi-a povestit această întîmplare pe care am reţinut-o pentru că tocmai m-am mutat în casă nouă şi m-au vizitat în drum spre casa lor. Am contestat acţiunea „vandalilor” moderni, pretextînd că nu ar fi putut ajunge la ochii icoanelor. Dar prietenul meu şi soţia lui mi-au explicat cum s-au căţărat unii pe umerii altora şi aşa şi-au dus la îndeplinire „misiunea”.

Reaua voinţă a lui Cornel Ivanciuc (sau ceva mai mult decît aşa ceva) se poate observa în imaginea postată de mine (preluată de pe un blog – ArtGeo Life (Blog) – cu o estetică de nota 10:  http://ciraandreea.blogspot.com/) ce infirmă acuzaţiile că TOATE icoanele au ochii scoşi. Ce demonstrează aceasta? În primul rînd că nu s-a ajuns la icoanele ce erau mai sus. Asta îi scoate din cauză pe turci, care ar fi avut timpul, puterea şi mijloacele tehnice să o facă cu toată opoziţia românilor ortodocşi. Îi scoate din cauză şi pe calvini, care erau de multe ori în postura de co-deţinători ai puterii calvine maghiare sau cel puţin profitori de pe urma asocierii lor cu aceştia. Probabil că mai degrabă calvinii (români sau maghiari) ar fi văruit întreaga biserică pe dinăuntru. Pentru ei toate icoanele erau o „urîciune”. În ceea ce îi priveşte pe ţiganii vrăjitori, nici un vrăjitor, fie el ţigan sau nu, nu ar îndrăzni să intre într-o biserică, chiar numai să scoată ochii unor icoane pentru cine ştie ce ritual satanic. Nu ar fi avut curajul! Fotografia mai confirmă veridicitatea celor spuse de prietenul meu. Înălţimea pînă unde ochii sunt scoşi nu depăşeşte înălţimea unui om urcat pe umerii altuia.

Aşa că nu calvinii, nici turcii, nici ţiganii au fost autorii orbirii icoanelor ortodoxe. Se poate cataloga însă mutilarea icoanelor (în ultimă instanţă o operă de artă) ca un act de fanatism, distrugere a patrimoniului cultural şi religios, spiritual sau în cel mai bun caz, ca o mare prostie. Rămîne de văzut cum poate fi catalogat articolul lui Ionel Ivanciuc. După părerea mea este tot atît de vinovat ca şi autorii fapelor încriminate, dacă nu chiar le întrece. Cum rămîne cu vrăjitorii ţigani, calvinii şi turcii? Bine că nu a cerut organizarea unei cruciade. Să sperăm că a trecut vremea lor, că vorba aia, suntem în 2010! Domnul Ivanciuc, retractare, demisie, promovare? Ce iese din treaba asta?