Jurnal (11): Lumea e nebună, Rusia și mai și


https://www.hotnews.ro/stiri-international-25522575-declaratii-halucinante-televiziunile-rusesti-trebuie-demilitarizam-nato-totul-sfarsi-razboi-nuclear-dar-noi-vom-merge-rai.htm

În dezbaterile TV de marți seară s-a ajuns la afirmații halucinante:

  • „(Occidentul) a declarat un război împotriva noastră. Ce mai așteptăm? Va trebui să desfășurăm o operațiune specială de demilitarizare a NATO” – Olga Skabeeva, realizatoarea Rossia 1 supranumită ”Păpușa de oțel de la Putin TV”
  • „Totul se va sfârși cu un atac nuclear, pentru mine, este mai probabil decât alt rezultat. Acest lucru mă îngrozește, pe de o parte, dar, pe de altă parte, cu înțelegerea că este ceea ce este” – șefa canalului de RT, Margarita Simonyan.
  • „Dar noi vom merge în rai, în timp ce ei vor crăpa pur și simplu”, a adăugat celebrul propagandist rus Vladimir Solovyov
  • „Reprezentanții acestor patruzeci de țări diferite sunt Hitlerul colectiv de astăzi”, a spus politologul Mihail Markelov, calificând țările care s-au întâlnit săptămâna aceasta în Germania pentru a ajuta Ucraina drept răul întruchipat.

Imediat după atacurile asupra blocurilor gemene din New York un deștept de reporter a găsit într-o școală creștină o carte a lui Wurbrandt cu un titlu ciudat pentru acel moment: Isus iubește teroriștii. Sau ceva asemănător. Haber- n-avea cine era autorul. Dar trebuie spus că Richard i-a iubit pe soldații sovietici cărora le-a dat literatură creștină, așa că nu e de mirare că orice păcătos indiferent de origine și apartenență politică era iubit ca un suflet ce avea nevoie de mântuire.

În actualul context al războiului Rusia crede că e mântuită în cazul unui atac nuclear și că rușii – cel puțin unii dintre ei, bănuiesc că cei ce nu se opun războiului lui Putin împotriva tuturor țărilor din lumea asta cărora nu le place prea mult Rusia – vor merge direct în rai, pe când restul lumii va crăpa pur și simplu. De-ar fi așa de simplu…

Nu pot iubi paranoia Rusiei căreia îi este frică, dar atacă, este mântuită, dar omoară, răspândește sfânta slavofilie, dar provoacă ură. Paranoicul nu trebuie iubit, trebuie tratat. Mai ales când devine extrem de periculos. Atât de periculos încât îți vine să te bucuri când cei care-l sprijină – Lukașenko ar fi unul dintre ei – dau colțul. Chiar mă-ntreb, ăștia chiar cred că merg în rai? Poate ăla sovietic.

Da ce mă-nteresează pe mine de ei, să-mi văd eu de calea mea!

Pe de-o parte Fiara ce se pune în locul lui Dumnezeu, curva cea mare și Babilonul s-au înțeles să distrugă omul după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Ce va urma?

https://www.hotnews.ro/stiri-razboi_ucraina-25522207-rusii-pravda-scriu-polonia-romania-sunt-candidatele-favorite-pentru-lovituri-rachete-kalibr.htm

Unde poate lovi Rusia logistica și bazele militare ale Occidentului?

Ar putea fi în primul rând România. România ar putea invada acum Transnistria pentru a-și salva frații moldoveni de acolo”, crede jurnalista Liuba Lulko. Cine i-a pus pe sovietici să dea Transnistria RSS Moldovenească?

Deci rusoaica recunoaște că moldovenii sunt frații noștri și nu un alt popor? Ce eroare propagandistică din partea Rusiei! Și să recunoaștem, prostie de cea mai pură calitate: România nu are voie să-și salveze frații, dar Rusia este extrem de îndreptățită s-o facă oriunde pe planeta asta că e planeta Rusia. Eu știam că trăim pe planeta Moldova!!!

Hollywood, Mosfilm, Ucraina…


În filmele americane de după 1940 americanii salvau Terra fără prea multe eforturi. Tarzan a devenit Superman, aşa că nimic nu mai era imposibil. Până și extratereștri sunt anihilați de inteligenții, talentații și eroicii muritori albi, negri sau latino, dar americani. Cumva, undeva, cu ceva, americanul agent secret, om de știință, președinte sau olecuță nebun, răpune fiara precum Sf George balaurul. Apocaliptic de apoteotic. Bruce Willis, Chuck Norris, Arnold Schwarzenegger sau pălmașul Will Smith înving fără drept de apel. Vorba aia, to infinity and beyond… Hollywood-ul lui Captain America priveils… Răii să piară!

De cealaltă parte a baricadei ideologice cneazul Igor, Alexandr Nevsky, Michail Strogoff și ulterior Lenin, după care Stalin, au concentrat eforturile eroilor populari anonimi în filme eroice cu dușmani bine definiți. Teutonii o încasează, mongolii la fel, tătarii idem și din nou teutonii naziști. Care sunt pacificați, denazificați sau pur și simplu lichidați.

În filmele sovietice este mai multă jale, mai mult dramatism, eroism cucernic comunist. Nu se militează pentru salvarea planetei pentru că lumea va fi salvată de capitalism în realitate. Altfel la ce-ar fi bună revoluția mondială? De ce mondială? Pentru că rușii – nu numai cei sovietici – au răul obicei să-și găsească dușmani peste tot în lume, dar în special printre vecini. De la care au provenit după 1945 alte filme inspirate de studiourile Mosfilm. Dar nici românii, ungurii, bulgarii, polonezii, albanezii, est-germanii, cehoslovacii, nici măcar yugoslavii n-au intenţionat să salveze planeta.

Mosfilmul mai pragmatic, mai terestru, dar foarte internaționalist, avea o alură proletară. Cel puțin inițial. Excela în rimeicul motivat politic. Vezi filmele cu Asaltul Palatului de Iarnă, Potemkin, Tragedia optimistă, Tânăra gardă şi felurite seriale printre care Calvarul. Aidoma eliminării din fotografiile oficiale a personajelor căzute în dizgrație, îl vedem pe Stalin identificat când cu Mesia, când cu Iuda. Sau cu Dumnezeu sau Satana. Ăsta din urmă mai rar sau deloc.

Acum americanii nu dau semne c-ar scăpa ca prin miracol Ucraina. Nici rușii agresori nu seamănă prea mult cu eroii Mosfilmului. Dimpotrivă, seamănă mai mult cu cei pe care ruşii i-au înfrânt în chip creştin sau comunist. Ucraina a fost o piatră de încercare pentru Rusia. Şi una de poticnire. Ucraina a ales ceva diferit de Rusia. Rusia a rămas aceiaşi, dar nu cea din filme. Cea din realitate. Să vedem ce spune despre asta America.

Filmul nu mai bate viaţa. Filmul nu mai bate nimic. Moartea bate totul.

10 puncte vitale pentru descurajarea Rusiei


Trasarea acestor linii roșii – cerută deja de Polonia și respinsă deocamdată de mai multe state europene, așa cum am arătat – reprezintă probabil singura soluție de a evita declanșarea unui al treilea conflict mondial, pentru că instituie o scară graduală de intrare în acțiune a NATO în apărarea integrității statelor care fac parte din Alianță pe flancul de est al Europei.

Conflictul cu Rusia al Occidentului este inevitabil, este un fapt împlinit la acest moment. Și cum nu poți evita inevitabilul, Statele Unite și Uniunea Europeană trebuie să facă pași în plus și mai hotărâți pentru a-l confrunta pe Putin, mai ales acum, când lupta curajoasă a ucrainenilor l-a arătat slab și ezitant, cu puține soluții.

Occidentul nu ar trebui să pună presiune pe Volodimir Zelenski pentru a accepta condiții de încetare a luptelor care să vulnerabilizeze integritatea Ucrainei și să știrbească idealurile naționale ale ucrainenilor, dând în același timp o gură de oxigen regimului totalitar al lui Vladimir Putin.

Pentru că o astfel de eroare îl va ajuta pe Putin sau pe oricine din cercul actual de la Kremlin îi va succeda în funcție, să revină peste câți ani în ofensivă și mai determinat, cu siguranță mai puternic și cu lecțiile învățate după actualul eșec din Ucraina, țintind de această dată direct teritoriul Uniunii Europene. Cu adevărat, destinul lumii libere se joacă acum la Kiev.

Point of no return sau punctul de unde nu mai poţi să dai înapoi


Wikipedia says:

The point of no return is the point beyond which one must continue on one’s current course of action because turning back is dangerous, physically impossible or difficult, or prohibitively expensive. The point of no return can be a calculated point during a continuous action. A particular irreversible action can be a point of no return.

Traducerea mea e un pic mai elaborată:

Punctul de unde nu mai poţi să dai înapoi este acel punct după care trebuie să continui acțiunea, deoarece este prea periculos să te întorci, imposibil sau dificil din punct de vedere fizic sau prea de costisitor. Punctul de unde nu mai poţi să dai înapoi poate fi un anumit punct pe care l-ai luat în calcul în timpul unei acțiuni în care te-ai angajat. Din această cauză o anumită acțiune ireversibilă poate fi un punct de unde nu mai poţi să dai înapoi.

Forţată de agresiunea Rusiei asupra Ucrainei Europa a ajuns într-un punct de unde nu mai poate să dea înapoi. Europa a crezut că Rusia s-a schimbat. Dar numai Ucraina s-a schimbat. Şi de asta e război.

În anii 80 ai secolului trecut URSS a crezut că Europa de est este atât de sovietizată încât nu va exista nici o schimbare. Dar, surpriză! Polonia a scăpat de sub influenţa URSS. Apoi Ungaria. Apoi Cehoslovacia. În cele din urmă România şi Bulgaria.

Când URSS a dispărut datorită unei lovituri de palat nereuşită şi refuzul lui Gorbaciov ca URSS să recâştige prin violenţă ţările din estul Europei, Rusia a preluat stindardul căzut. Am crezut că va deveni o ţară democratică. Dar a inventat CSI. Cu fostele ţări din URSS, dar acum chipurile independente. Şi conduse de dictatori. Ucraina a fost una dintre aceste ţări.

Au urmat pentru Ucraina şi Rusia câte un punct de unde nu s-au mai putut da înapoi. Ucraina a luat-o spre democraţiile occidentale, Rusia spre dictaturile de tip sovietic, mimând democraţia, până şi-a dat arama pe faţă.

Europa n-a prea înţeles ce se întâmplă în 2014 şi avea impresia că războiul declanşat de Rusia cu ocuparea Crimeii şi invenţia sovietică a celor două republici separatiste era ca o ceartă în familie: soţul (Rusia) păruieşte soţia (Ucraina) necredincioasă. Propaganda Rusiei avea sens şi credibilitate. Doar că era o etalare fără margini a minciunilor de tip sovietic: orice poate fi folosit în lupta cu duşmanul sau scopul scuză mijloacele.

Din februarie 2022 asistăm la faza a doua a acestui drum de pe care cele două ţări nu se mai pot întoarce. Câştigă Rusia sau Ucraina? Oricum doar Rusia va avea de pierdut dacă câştigă războiul. Şi Ucraina e câştigată chiar dacă pierde. Pentru că rămâne în istorie: nu e totuna să câştigi în chip mârşav sau să pierzi cu eroism. Ceea ce Rusia se pare că a uitat de mult.

Lumea s-a angajat acum tot pe un drum de pe care nu se mai poate întoarce. Cu toate că s-ar putea să ducă la distrugere totală. Se pare că nu mai ţine zicala mai bine un câine viu decât un leu mort. Pentru că totdeauna omul a preţuit libertatea şi în ciuda decadenţei sale morale a ales corect: mai bine să trăieşti o zi liber, decât 100 de ani înlănţuit!