Frica, psihoza și scolioza


Ne bîntuie frica și dăm în psihoză. Urmarea sau de fapt urmarea voită, este scolioza, pomenită de Murariu P. Emanuel. Ne vom pleca. Pentru că s-a imaginat o Europă a păcii. Fără o mare armată națională, ca să avem mai mulți bani de cheltuit.

Psihoza a fost inițiată de importul de democrație americano-europeană. Importul s-a consumat. Democrația, cu excepția Tunisiei (cine știe pentru cît timp) a dat chix. Și acum se întoarce valul. Murim de frică, groaza se răspîndește exact așa cum vrea ISIS/Daesh. Recitiți Vechiul Testament să vedeți marile invazii ce au trecut peste Israel. Citiți Ezechiel. Groaza se răspîndește și paralizează.

În fața unei amenințări creierul are două soluții: luptă sau fugi. Abandonul nu e o opțiune.

Din păcate, după ce a declanșat două războaie mondiale Europa nu mai dă semne că are capacitatea de a se apăra eficient. NATO este o instituție militară ce nu poate fi activată în cazul unei invazii civile. Polițiile naționale sunt victimele media fiind acuzate de violență, iar miniștrii civili nu riscă căderea guvernului pe motive de fațadă.

Deși internaționale, invaziile sunt tratate ca un fenomen local, ca o amenințare pasageră, efemeră.

Amigdala Europei reacționează doar la amenințări bine definite în prealabil. Nu mai are reflexe. Iar acum situația nu este deloc limpede. Din această cauză Europa se vede marcată de psihoza unei amenințări exacerbate mediatic. O amenințare abil amplificată, exploatată și extrem de prost gestionată. Criza ce traversează Europa este neglijată și pasată peste gardul următoarei națiuni. Pînă ajunge la destinație.

De ce statele primitoare de azilanți/migranți nu îi pun să declare și să semneze angajamente ce o dată încălcate vor intra automat în procesul de pierdere a cetățeniei și vor fi deportați în țara de origine? N-ar fi mai simplu? Justiție pentru toți. Asta ne-ar scăpa de scolioză. Am avea o șira spinării dreaptă în fața tuturor. Chiar și a lui Dumnezeu.

Frica, psihoza și scolioza nu sunt opțiuni pentru o națiune sănătoasă. Nici pentru o biserică normală. Isus nu l-a lichidat/exclus pe Iuda, cu toate că știa ce avea să facă. Misiunea noastră nu poate reuși prin eradicarea răului din societate, din lume. Misiunea noastră trebuie îndeplinită în ciuda existenței răului din lume. Isus nu s-a căsătorit, n-a avut copii, cont la bancă, cenepe, card de sănătate și nici n-a alergat pe bandă ca să scape de kilogramele sfintelor ghiftuieli din casele bogaților. Dimpotrivă.

A luptat pînă la capăt și a biruit.

PS Mai țineți minte cum se băteau frații pe ajutoare în anii 90? Și-i criticăm pe migranți?

Mizerabilii, misiologia și misiunea…


La școală am făcut un trimestru parcă de misiologie. Școala avea misiuni pentru toți: făceai ce aveai chef în domeniul ce-ți convenea. Unii împărțeau tractate, alții mergeau prin închisori, alții prin școli, alții predicau, alții-i ajutau pe cei nevoiași, șamd.

Am citit cărți despre misionari renumiți prin Africa, Asia, America, Europa. Încă n-am trimis unul pe Lună…

Ideea era că ești chemat să te duci undeva departe, în necunoscut, pentru Domnul. Puteai muri, și chiar unii misionari mureau.

Era ceva să ajungi misionar. Nu era rău să mori în exercițiul funcțiunii. Erai martir. Totul avea o aură de mister, de sfințenie și spiritualitate. Lăsai totul și plecai să-ți dai viața pentru Isus Cristos. În timp sau imediat. Lent sau deodată. Dar asta îți dădea un statut special. Creștinii se împărțeau în slujitori și slujiți, dar misionarul era slujitor superior pentru că-i slujea pe cei necredincioși. Dacă vreți, creștinii își iubeau aproapele, dar misionarii creștini își iubeau (și) dușmanii.

Să nu uităm că la noi în țară titulatura editurii ortodoxe îngloba (poate și acum, nu am verificat) cuvintele Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. Concluzia? Tot românul un misionar.

Dar acum cu musulmanii ce ne colindă mai pe aproape, ce-mi văd ochii? Misiune? De unde atîta misiune? În bisericile evanghelice ne lăudam că mergeam cu corul tinerilor în misiune la biserica din Bobohalba, duminica, ca să se cunoască tineretul.

Ei, acum ne-a ajuns! Poate vom înțelege ce înseamnă misiune adevărată.

Nu vă fie frică, nu trebuie să mergeți peste 7 munți și 7 mări ca Făt-Frumos. Nici nu trebuie să vă abandonați averea și promițătoarea carieră. E destul să ajutați un biet refugiat.

Cum? Cînd lumea mi-e deschisă a privi gîndești că pot ca întreg aliotmanul să se-mpiedice de-un ciot?

Sau de-un gard? Să nu ne facem iluzii. Nici Ungaria, nici Austria, nici România nu are o conducere creștină. Nu cred că guvernele vor acționa sub impulsul mizei teologice. E vorba de putere, de controlul populației, de forțe internaționale și de amenințări asimetrice. Serviciile secrete o știu mai bine. Războiul electronic, chiar este în curs de desfășurare. Zvonurile au început să încolțească.

Dar totuși, ce s-ar întîmpla dacă am înțelege că cel ce ține universul este tocmai Dumnezeul nostru? Cel de la care mărturisim că primim totul.

În fiecare dintre noi zace un Jean Valjean, un inspector Javert sau un preot ce-l adăpostește pe Jean Valjean, îl ospătează, îi umple desaga cu cele sfinte și minte poliția. Putem fii mizerabilii sau putem fii fiii luminii.

Oare ce-ar fi face Cristos?

Cum înțelegea el misiunea?

Sincer? Și ce-o să facă?


Mă uit la imaginile de la granița sîrbo-ungară. Poliția dă cu gaz, apă și baston. De partea aialaltă se dă cu pietre. Ok.

Faza 2

Ungurii deschid baricada, se poate intra. Cei ce au dat cu pietre și au făcut mare tămbălău vor avea curajul să treacă? Păi ce le va face poliția?

Faza 3

La graniță se prezintă 5000 de cetățeni UE, indiferent de religie, ce vor lua cu ei și vor garanta material și ideologic pentru azilul refugiaților. Fiecare cetățean va lua minimum 2 refugiați, dar nu mai mult de o familie. Asumarea responsabilității comune azilant/gazdă se încheie un contract și se depune o cauțiune de circa E6000/persoană ce garantează cheltuielile în caz că refugiații dispar. În plus se prevede o amendă de E 30000 în caz că refugiații sunt exploatați sau alungați de către gazde ce se obligă să-i ajute la integrarea lor în societate.

Faza 4

Se încheie criza.

 

Creștinismul, islamul și minunile actuale


Allahu Akbar!

Așa vor fi strigat noii coloniști islamici ajunși la granița cu Austria. Au trăit o minune. Minunea traversării a două sau chiar trei state din Uniunea Europeană pentru a ajunge în Canaanul imaginat. Culmea, dintr-o țară islamică aflată la cheremul unui regim socialist și sub atacurile unor diverse organizații islamice, sirienii preferă pornografia liberă, murdăria cărnii de porc, a alcoolului și existența bisericilor și sinagogilor statele Europei în locul unei culturi pur islamice. Ideologic, Europa a învins prin neprezentare, la scor de for-fight.

Marii adulatori ai islamului fundamentalist n-au fost în stare să păstreze poporul islamic aproape de credința lor pură, sacrificatoare a propriilor vieții. Zeci de mii de musulmani pleacă de pe teatrele de operațiuni fără să se arunce în aer spre slava lui Allah. Spiritul practic, pragmatic a învind oare credința milenară a poporului arab? Bătălia a fost cîștigată, dar nu și războiul.

Dar cine știe, mai este timp, loc și în Europa încă există apă și papă. Să vedem dacă bacea Putin nu închide robinetul la gaz peste trei luni. Și să sperăm că India, China și Brazilia continuă să producă și să stea pe loc. Și să vedem reacția papei ce ar trebui să dea ordin să se deschidă zăgazurile cerului să curgă binecuvîntarea peste ambele credințe demne de un Dumnezeu așa de mare.

Și poate prețul țițeiului se va menține.

Canalele Discovery ne țin memoria trează referitor la vitejia israeliților ce și-au eliberat ostatecii de pe aeroportul din Entebe. La fel și cu privire la marele pod aerian pentru aducerea în Israel a etiopienilor, chipurile urmași ai relației Solomon-regina din Saaba. Nu erau evrei așa de proști să-i aducă pe etiopieni doar într-o excursie de plăcere. Și nici nu cred că au fost așa de proști și nu știau că n-a existat nici un fel de urmași ai personajelor mai sus-pomenite. Pur și simplu un etiopian cu creier a generat mitul originii, ca apoi după ce dinastia lui a fost lichidată, succesorul să inventeze un alt mit al genezei de la Moise. Iată cum și de ce Biblia e uneori folosită politic.

Dar Israelul modern a profitat de un aflux de mînă de lucru ieftină, de import genetic și de toate tensiunile ce au apărut ulterior legate de rasism, integrare, religie. O rasă pură ca evreii s-au pomenit cu un cal troian adus și introdus ca prin minune în inima unei rase murdărită doar prin căsătorie. Etiopienii fără școală au luat cele mai prost plătite joburi, joburile cele mai nasoale, normal. Să vă mai amintesc care sunt lozincile dreptei extremiste din Europa și confiscarea joburilor de către noii veniți? Nu-i nevoie.

Revenind la creștinism, islam și minuni, e clar unde sunt minunile. Nu în Europa teologiei liberale. În Europa liberală a teologiei sociale. Pe care noi ne dăm în vînt să o imităm mecanic. Și în Europa islamică. Deci e loc și pentru minuni. Doar că pentru astfel de minuni nu toată lumea e dispusă să-și dea viața. Păcat de cele două războaie mondiale iscate de Europa, dar cu mici excepții, ați auzit în ultimii 50 de ani de martiri creștini prin Europa? De cei islamici e plină lumea, nu mai vorbim de Europa. Ei își dau viața, chiar dacă prostește, aruncîndu-se în aer, dar trebuie să recunoaștem că sunt dispuși să plătească cu viața pentru credința și ortodoxia lor. Și asta face publicitate foarte bună.

Mă întreb totuși, care ar fi soluția în cazul în care România s-ar confrunta cu zeci de mii de trecători. Nu va fi așa că-i avem pe ruși, Dunărea și nu suntem pe direcție. Dar în cazul unui conflict nu se știe cine, unde și cînd va bate la poarta noastră.

Și atunci să vezi minuni într-o țară de mii de ani creștină!

Prosteala continuă, doamna Merkel delirează


În vreme ce producem filme cu violență împinsă la extrem și sîngele inundă ecranul, crainicii știrilor ne somează să ne pregătim emoțional să nu fim disturbați de imaginile ce urmează. Nimeni n-are bai cînd apar cadavre de copii transformate în opere de artă. Ba se strigă să fie deschise granițele ca să nu mai moară astfel de ființe nevinovate. Pentru gustul unora granițele șenghen nu sunt destul de deschise și ar trebui mai deschise.

Evident trăim într-o lume care a impus nebunia și iraționalul ca mod de viață. Altfel nu îmi explic de ce guvernele unor țări occidentale (împreună cu aliații lor Turcia, Arabia Saudită, Egipt) au atacat alte state, chipurile aflate sub conducerea unor dictatori. Dictatorii au fost baiul. Vrei să scapi de un președinte, îl faci dictator. Hitler, Mussollini, Sadam, Gadaffi. Îi uităm pe alții.

Și devenind rațional, referitor la copiii sirieni înecați în Mediterana (http://www.mediafax.ro/externe/umanitatea-a-esuat-rusine-rusine-rusine-un-artist-i-a-adus-un-omagiu-baietelului-inecat-foto-14701661) m-am întrebat ce aș face eu dacă aș pleca cu copiii într-o excursie transcontinentală. Că de acolo mă gîndesc că ar trebui să încep. Dacă aș eșua lamentabil copiii mei morți n-ar deveni subiectul unei opere de artă. Aș ajunge la închisoare, pe pagina întîi a ziarelor și aș fi condamnat de opinia publică. Asta dacă n-aș fi political correct…

În primul rînd, dat fiind periculozitatea afacerii și lungimea ei, aș fi fost alături de șoția și copiii mei. Asta după ce m-am înarmat cu toate informațiile necesare și aș fi avut buzunarele doldora cu bani, valori demne de o astfel de aventură. Să iei viața de la început într-o altă lume ce scrie altcumva, ce are alte valori și care vorbește altă limbă nu e o bagatelă. Nu pleci într-o croazieră de o zi. Nici într-o plimbare de plăcere. Asta dacă aș fi un tată responsabil.

În plus aș face un traseu, aș da niște telefoane, m-aș informa. Aș adăuga un mare coeficient de risc. Numai dacă n-aș avea încotro aș pleca. Dar să zicem că n-am. Totuși n-aș accepta să-mi trimit soția și copiii în condiții precare într-o astfel de drumeție periculoasă peste mări și țări nici dacă soția mea ar fi cea descrisă în ultimul capitol din Proverbe. E femeie și e vulnerabilă. Nu eu, eu n-aș fii.

Deci, cine este inconștientul pentru care trebuie să plîngă o lume întreagă? Cui nu i-a păsat de copii și soție și i-a trimis la moarte? A făcut-o prin credință? Halal credință!

În contextul dat, doamna Merkel delirează cu non-șalanță: să nu creadă cineva că ea încurajează valul no 2 de refugiați/emigranți. Nu crede nimeni doar dacă e nebun. Și un cimpanzeu cretin știe că întărirea pozitivă (o recompensă, cu alte cuvinte, orocedură ce ni se bagă în cap de ceva timp), dă roade imediat. Bătaia ruptă din rai nu mai funcționează pentru că am declarat-o în afara legii. Deci o pedeapsă, o întărire negativă, nu ține. Nu mai poți să-i forțezi pe oameni dacă ei nu vreau ceva.

Mulțumim doamnă Merkel că ați deschis zăgazurile infracțiunii internaționale pe motive umanitare. Adio ordine, poliție, armată, stat. Bine ai venit haos, libertate fără margini și prosteală. Na c-am început să delirez ca doamna cancelar!

Ca să nu închei într-o notă negativă, ci foarte negativă, m-aș întreba de cîți europarlamentari este nevoie să se schimbe un bec? De toți, bineînțeles. În toată Europa asta mai mult sau mai puțin unită, ce este leagănul civilizației moderne, nu se află o minte, două, mai luminată să ne scoată din impasul ce alte minți, tot europene, l-a creat? În toată pleiada de pieigidiuri, educheitări, om deta și alte categorii nu se arată un salvator asemenea lui Mesia? Unii ar spune că și lui i-a trebuit (so tu spic) 300 de ani să răzbată în Imperiul Roman. Dar mă gîndesc, le trebuie timp… și altceva.

Să mai apară de undeva un soț inconștient cu familia decedată pe valuri, să mai moară pe malurile Europei niscaiva copiii trimiși spre bunăstarea europeană, să intre-n panică vreun sat de pescari răzbunători asediat de turiști ad-hoc și imobilizat de politicieni deștepți. Prosteala continuă, de data asta pe banii doamnei Merkel. Cu delirul de rigoare. Grecia se simte un pic răzbunată și așteaptă calmă valul următor. N-ar trebui să mutăm Germania mai în sud, mai la mal? S-ar simplifica mult problema. Ba chiar s-ar rezolva.

Îmi aduc aminte de ziarele din Marea Britanie din anii 90 ce spuneau că țiganii sunt români și că trebuie primiți cu brațele deschise. Apoi a trebuit să-i luăm înapoi. Și au umplut Daily Mail de țigani ce trăiesc bine-mersi pe cheltuiala statului britanic. Am văzut cum de o echipă de muncitori la negru din Franța a fost deportată împreună cu niște cerșetori și hoți. Vreo cinci. Erau ilegaliști.

Nu repetă figura francezii și englezii? De ce? Că nu-s creștini? Că nu-s din Europa de Est a executatului dictator Ceaușescu?

Delir, prosteală.

Prosteala de la granița Europei Unite


Am făcut armata. Am tras cu armele ce ucid oameni în Orient. Cu pat rabatabil, fără pat rabatabil. Cu încărcător de 30 sau 40 de cartușe. Am fost învățat să-i opresc pe invadatori cu tunul. În caz de invazie lupta trebuia să se dea cît mai aproape de graniță.

Ca să trec granița aveam nevoie de un pașaport. N-am avut așa ceva înainte de 1991.

Granițele Europei n-au fost nicicînd mai lesne de trecut ca acum. Zeci de mii de oameni neînarmați le trec în cîrduri precum cocorii pe aceleași rute de migrație sud-nord. Ce bine că iarna e pauză. Să spunem mersi că oamenii ăștia nu sunt înarmați.

De fapt vorbesc prostii: sunt înarmați. Cu credința lor. Cu o credință ce o zguduie din temelii pe a noastră. Nu că a noastră ar fi mai slabă. Sau mai ieftină. Sau mai neajutorată. A noastră e cea mai bună, că altfel n-ar fi a noastră.

Mai vin înarmați cu o gură flămîndă. Unii îi compară cu lăcustele Exodului din Egipt. Poate ar fi cazul să ne amintim de miile de tone de mîncare expirată sau pe cale de expirare ce sunt aruncate la gunoi în toată Europa. Chiar și la noi.

Granița șvaițerului Șenghen a dat kix. Migrația modernă ce beneficiază de foloasele telefoniei mobile și ale internetului dă roade. E doar începutul. Primăvara arabă s-a transformat în vara europeană. Presimt o iarnă pe măsura înghețului siberian cu mari probleme de cazare.

La adăpostirea miilor de trecători prin granițe ar putea contribui bisericile, acele clădiri goale în timpul nopții cel puțin. Dacă biserica este pe măsura clădirii. Oricum majoritatea bisericilor sunt goale mai tot timpul. Inclusiv de spiritualitate.

Da, după fire aș sta la graniță cu kalașnicovul. Dar ce sens ar avea?

Uitați de căsătoriile homosexuale și adăpostiți oameni fără adăpost. Îi țineți minte pe cei doi americani ce au străbătut America deghizați în homleși? Într-o sîmbătă seara s-au culcat pe scările de la intrare ca să nu piardă momentul deschiderii. S-au trezit mult după începerea serviciului divin în tonalități de sfinte imnuri. Enoriașii s-au strecurat pe intrarea de serviciu ca să nu-i deranjeze. Intrarea era încă încuiată.

Asta da biserică. Enoriașii și-o fi închipuit probabil că Isus era asediat în cocioaba lor și voiau să-l apere de zdrențăroșii puturoși de afară. Dac-ar fi știut că erau doi creștini deghizați ar fi dat bine, dar nu le-a picat nici fisa, nici Duhul nu le-a șoptit nimic. Probabil că ar fi trebuit să-i lovească cu parul. Parcă seamănă cu situația noastră europeană.

Ei uite Europa a aruncat la gunoi credința creștină și acum vine cea islamică peste ea. Vorba aia: scapi de dracu, dai de fra-su! Și de data asta nu-ți mai merge. Nu mai poți să-i jignești ca pe creștini că te rad. SUPER! Cum e să mori ca martir al ateismului sau materialismului? Vom trăi și vom vedea.

Dacă nu vor exista martiri atei, nici materialiști, atunci noi creștinii, cei ce vom fi rămas, ar trebui să ne punem mari, multe și lungi întrebări cu privire la iventul în curs de desfășurare în Europa. Nu de alta, dar dacă nu putem dovedi că ne iubim semenul sau vecinul, și-i tot dăm că Dumnezeu ăla al nostru c-o fi dragoste și ăla al lor că e Bau-Bau, e clar că n-avem habar de iubirea dușmanului.

Oare Isus urmărea efectul estetic atunci cînd vorbea în pilde? O să-i dăm cu iubirea lui Dumnezeu, cu serviciile divine și cu alte stăruințe de acest gen în speranța că ne vom clăti conștiința fariseică. Vom bate metanii, vom pupa moaște, ne vom închina la icoane și vom leșina prin procesiuni sfinte ce au ca scop păzirea averii personale de ecț ăv gad. Vom face totul, poate chiar mai mult să ne protejăm familia, sacrosanta familie pentru care trudim pe brînci și pe care o vedem atît de rar. Și în final vom ofta consolîndu-ne că numai asta suntem în stare să facem: Cum o duci frate? Ca pe pămînt frate.

A cui pămînt?