Porumbelul, politica și biserica…


Cînd ești mic ești și naiv. Cu toții am trecut pe aici. Cînd eram mic am primit de ziua mea două plicuri cu timbre. Unul cu timbre românești, altul cu timbre străine. Și așa am început să colecționez timbre. Foarte la modă pe vremea aceea. Ba am fost și la o întîlnire a filateliștilor de la clubul CFR. Moși cu clasoare enorme și priviri dușmănoase…


Aveam doi vecini cu aceiași pasiune, unul mai mic și celălalt mai mare decît mine cu doi ani. Într-un acces de spontaneitate, la propunerea celui mai mic am decis să punem timbrele împreună. Da, știu, naiv de tot…
După cîteva zile tata m-a întrebat unde-mi sunt timbrele. Păi unde, la cooperativă… Și m-a trimis să le recuperez. N-a fost ușor și n-au fost toate. De unde și acuzele: Măi, i-ați furat băiatului din timbre… Am suportat paguba, dar tata nu s-a lăsat. Erau banii lui, era onoarea de nu se lăsa înșelat de doi țînci.

Băiatul cel mare hrănea un porumbel sălbatic la care ținea foarte mult. Într-o zi porumbelul intră pe fereastra cămării noastre. Tata închise fereastra capturîndu-l. Apoi mă trimise să dau de veste că îl va elibera în schimbul timbrelor lipsă. Zis și făcut. Cu clasorul vecinului în față mi-am recuperat o parte din timbrele ce lipseau. Pentru că unele dispăruseră definitiv. Proprietarul clasorului mă îndemna să iau ce timbre îmi plac ca să fie sigur că porumbelul va fi eliberat. Nu era stilul meu. N-am făcut așa ceva. Am rămas cu paguba. Și cu un tată mulțumit.

Cam așa mi se pare că este și amestecul bisericii în politică. Haideți să facem abstracție de două mii de ani de istorie, de detaliile amestecului bisericii în politică și a statului în biserică, indiferent cum s-au chemat acestea. Dar sa nu uităm cîteva lucruri, că nu suntem amneziaci, dar avem înclinația de a repeta greșelile generațiilor anterioare. Pentru că știm noi mai bine… Pentru că ăia habar n-aveau… Și altele de felul ăsta.


Isus n-a vrut să se implice în politică. Nu și-ar fi putut face cel mai tare partid? Ba da. Din momentul cînd în loc de a spune fariseilor și cărturarilor „De ce gândiţi astfel în inimile voastre? Ce este mai uşor, a spune: «Păcatele îţi sunt iertate!», sau a spune: «Ridică-te şi umblă!»? – le-ar fi spus: Aveți dreptate, doar Dumnezeu o poate face, haideți să facem pace… Lucrurile ar fi intrat pe făgașul politicii pozitive. Isus ar fi fost bun, fariseii și cărturarii împăcati și romanii aproape alungați. Rimează…

Pînă si mai mulți bani s-ar fi găsit pentru lucrare.

Interesant mi se pare încă un aspect specific bisericilor evanghelice. Idealul acestora este epoca de aur din Faptele Apostolilor, cu predilecție capitolul 4. Cu toate acestea, există și părerea că biserica trebuie să se implice direct în politică și să-și impună orientarea la centru. Dacă se poate din Washinghton. Ca efect negativ aș aminti doar legea prohibiției și Al Capone, celebrul gangster din Chicago. Pe lîngă sprijinirea multor guverne de dreapta cu efecte nocive pentru biserica: Coreea de sud, America latină, în special Paraguay, Africa de sud…

Lecția Revoluției franceze? Franța revoluționară a lovit biserica pentru că aceasta se identifica total cu interesele monarhiei și nobilimii, a bogaților. La ce să te aștepți cînd în biserică clerul dicta și enoriașul de rînd fiind privit doar ca un executant docil plătitor de impozite și taxe? Se mai miră cineva că a urmat domnia terorii?

Și iată, avem și noi alegeri. Să nu se implice biserica în alegeri? Să nu ne spună cu cine să votăm? Poate să ne spună. Poate să ne spună biserica să participăm sau nu la referendum? Poate. Oricine poate să ne spună ce să facem. Doar că noi alegem.

Ce n-aș vrea însă este ca bisericii să i se fure timbrele. Ați înțeles care. Și să aibă nevoie de un Tată ca sa și le recupereze. Și să rămîna în pagubă. Pentru mulți ani.

În definitiv, ce este biserica? Este adunarea credincioșilor din toate timpurile și de pe toată planeta. Care este scopul ei? Mîntuirea oamenilor, nu acapararea puterii și apoi mîntuirea oamenilor. Nu dictatura eclesială de la centru, indiferent care ar fi acesta. S-a mai încercat asta. N-a mers…
Și să nu uităm încă un lucru: cine lucrează cu mierea constată că e dulce. Așa se spune și despre cine intră în politică și se face de turkish delight. Poate mai mult turkish și mai puțin delight… Mai colecționează cineva timbre?

PS Am studiat geneza Bisericii Greco-Catolice din Transilvania în contextul Reformei și Contrareformei. Poporul român nu a dat religia pe avantaje politice și sociale. Efectul: două secole de dominație străină și apariția statului român în sud-estul spațiului românesc. Creștinii din Transilvania au ratat obiectivul național cu efect pînă-n prezent. De aceea suntem conduși de la București și Teleorman.

Illuminati, iezuiții și prolificul Michael Benson


Ieri stăteam de vorbă cu ăla micu despre iluminism. Voltaire, Montesquieu, JJ Rousseau, curentul ideologic și cultural generat de secolul luminilor. I-am spus că Voltaire a fost educat de iezuiți, că rațiunea, credința, în sus și-n jos și că biserica era clerul, bla-bla, cele trei stări, exploatare, obscurantism, d-alea. Revoluția franceză…

Și cum în ergonomia livingului era la îndemînă cartea Dicționarul societăților secrete a lui Michael Benson, scoasă de Săptămîna financiară, îi spun ia uită-te la iezuiți și citește cu voce tare. Am luat cartea de la bibliotecă doar-doar le-oi stimula curiozitatea și mecanismul citirii. Geaba!

Și citește: …au fost inițial un ordin militar constituit de Vatican pentru a lupta împotriva dușmanilor bisericii și pentru a proteja secretele acesteia. NU SE POATE!!! Bine că nu citește copilul ăsta mai mult din cartea asta!

Nu Vaticanul i-a inventat pe iezuiți. Iezuiții nu erau militari. Arma lor cea mai tare era școala. Nu aveau ce secrete să protejeze decît în cazul în care duceau la îndeplinire misiuni diplomatice. Cum l-au școlit pe Voltaire, unul dintre cei mai mari dușmani ai bisericii, nu văd cum luptau ei împotriva dușmanilor bisericii.

Apoi: fondatorul grupului Illuminati, Adam Weishaupt, s-a inspirat din structura iezuiților atunci cînd și-a format societatea secretă. În următoarele două sute de ani, iezuiții au devenit tot mai independenți față de Vatican…

Deci illuminati au fost la originea iezuiților. Trez entereson!

Și după două pagini dăm de ioaniți. Mai că încep să-i înțeleg pe naziști că ardeau cărți. Și aprob Inchiziția că-i ardea pe autorii lor.

La școală i se spune de illuminati, discută cu prietenii despre illuminati, începe să creadă balivernele scrise de habarniști și colportate de ignoranți ce n-au citit în viața lor prea multe cărți sursă, ci au înghițit fără să verifice informații prelucrate de alții. Dar iluminați-vă cu informație de primă mînă, nu cu cea de a doua! Sau a treia!

Culmea: cartea are cîteva pagini de bibliografie și cîteva situri. Culmea culmilor: cartea nu are nici măcar o singură notă de subsol.

Cred că o să încep să redactez o listă neagră a autorilor ce o iau pe coclauri. Un nou Index! Cap de listă (deocamdată) Michael Benson.

Mai grav este faptul că individul ăsta a scris peste 30 de cărți în diferite domenii. Dacă toate sunt așa ca asta, propun deschiderea unei liste de semnături pentru păstrarea lui cît mai grabnică în cloroform în vederea studierii acestui individ atît de dotat. Să sperăm totuși că n-are urmași!