Ipocrizia terorismului islamist sau apocalipsa islamică selectivă


Îl ținem minte pe Baiazid. Cum să-l uităm dacă Eminescu l-a făcut celebru? Iaca, un nebun. Nu Eminescu, Baiazid.

Noroc cu serialul ăla turcesc, vorba unui prieten, nu a arătat mult invidiata viața sexuală din harem, ci adînca înțelepciune a lui Soliman, ce voia să cucerească lumea. Alt nebun!

Și tot așa apar nebuni din ăștia ce vor să facă ceva. Nu știu exact ce, că nu sunt lăsați să vorbească. Sunt uciși. Sau se sinucid. Mai ieri-alaltăieri un nebun deschide focul asupra oamenilor, se sinucide, un altul se aruncă-n aer! Probabil că dacă-i lăsau să se exprime verbal, deznodămîntul ar fi fost altul. Musulmanii ăștia nu au învățat să se exprime corect.

Cei doi nebuni ce-au intrat într-o biserică catolică taie gîtul unui preot. Pînă la un anumit nivel, înțeleg. În fine își lichidează concurența. Dac-ar  fi fost doi imami, doi ayatolahi sau muezini, ba chiar un cadiu și un coșcogeamite hogea, vreo doi califi, aș înțelege și mai bine, ba chiar le-aș găsi circumstanțe atenuante. Dar doi musulmani anonimi să omoare un preot, să ia ostatici pe unii mai anonimi ca ei? Nebuni, domle!

Uite aici publicitate: o acțiune cu adevărat de efect! Niște musulmani dau buzna într-o piscină cu nudiști, îi amenință că-i extermină (pariez că se va întîmpla în curînd) și ca să fie siguri de asta îi scuipă puțin. Na că le-au infectat piscina cu germeni asiatici… Eu în locul lor aș fi făcut pipi în piscină. Așa, demonstrativ. Să vezi ce-ar fi ieșit nemții din piscină. Mă întreb pe unde ar fi fugit musulmanii la vederea atîtor piei nude? Poate s-ar fi aruncat în aer… (http://www.ibtimes.co.uk/muslim-gang-storm-nudist-pool-germany-threating-exterminate-women-infidels-1572918?utm_source=yahoo&utm_medium=referral&utm_campaign=rss&utm_content=%2Frss%2Fyahoous%2Fnews&yptr=yahoo&ref=yfp)

Acum mă prind și eu de ironia dezbrăcării prizonierilor din Abu-Ghraib… Un terorist islamic nu se va arunca în aer și nici nu va lupta la nudul gol. Din mai multe motive. Acest post nu își propune să le dezbată însă.

Dar de ce atacă musulmanii bisericii cu nane și preoți, de ce se omoară islamiștii cu nemții de gît prin moluri și spectacole? De ce nu se duc în Hamburg? De ce nu în St Pauli? De ce nu se aruncă în aer prin cartierele ce expune sexul în vitrine? De ce mai ard felinarele roșii prin unele cartiere? De ce se mai fură în Germania? De ce mai există corupție? Ei, e și ăsta un mister. Probabil apocaliptic.

Un calif, un războinic inervat de sexul pă bani nu se va apuca să dea publicității un mesaj mai țintit împotriva dezmățatei culturi apusene? Nu dă cineva,un înțelept o fatwa ce interzice bordelurile, masajul erotic, col-senturile și magazinele csî-csă-lî. Unul mai moderat probabil că ar da o fatwa împotriva porcilor, cîinilor, manualelor ce susțin că pămîntul e o sferă și că femeia e totuși om.

Chiar mă întreb: pînă cînd vor ignora cyber-teroriștii islamici siturile porno? Dar pe consumatorii lor? De ce nu dau atacuri la cei ce accesează acest viciu neimpozitat de miliarde de dolari? Nu miroase a petrol? Nici a fundamentalism? Ataci biserici, omori preoți și enoriași la vîrsta senectuții, pașnici consumatori ai societății de consum? Să fim serioși! Așa nu se instaurează islamul la nivel mondial. Sau ca să fiu mai precis, nu în următoarea mie de ani…

La fel ca și morala selectivă a vreunei religii, în acest caz apocalipsa nu poate fii decît selectivă. Mor doar unii. Cei aleși de teroriștii islamici în vederea apocalipsei  selective. Ori un dumnezeu ce lasă ca treaba selectării victimelor să-i fie făcută de niște bezmetici, nu trece de asemănarea lui Hitler și Mengele, Stalin și Beria, Castro și Che Guevara. Un astfel de dumnezeu nu este decît un biet idol, un drac sau ceva mai rău. În acest caz, ca în multe altele, ipocrizia religiei sau ipocrizia adepților unei ei, indiferent care este ea, nu trebuie căutată cu microscopul electronic între paginile unei scripturi, al unui coran.

Ea devine evidentă atunci cînd se impune cu forța. Prin teroare. Mai ales prin teroare selectivă. Apocalipsa la meniul zilei. Ce mai luăm azi la prînz? Iaca lichidăm niște indivizi din tribului pieilor-goale. Mîine seară niște închinători ai lui Ball. Foot-Ball.

Uomo religiosus fricosus e mai jalnic decît un animal fricos. Nu de alta, dar dacă omul rațional se coboară sub nivelul animalului condus de instincte, e limpede că religia sa nu e religie. Este altceva. Adică NIMIC. Dumnezeu nu este terorist. Mai jalnic ca Dumnezeul impus prin frică de către oameni este doar dumnezeul ce se impune el însuși prin frică. Un dumnezeu ne-bun.

Salam aleikum Boko Haram sau Salam aleikum fără învățătură occidentală


Gruparea teroristă Boko Haram se laudă că va opri educația occidentală.

Proști destul! Educația ce o opresc ei nu este occidentală. Dar nu merită postul ăsta scurt o digresiune în istoria civilizației sau a educației pentru luminarea fariseilor islamici.

Dar trebuie să fie puri ca să oprească educația occidentală, fariseii ăștia ce se laudă cu potența lor sexuală ca eunucii cu lungimea țevii de argint, ar face bine să nu folosească nimic ce provine din educația de acest fel: Kalașnicoave, pușcoace mitraliere ce calibrul 50 făcute-n America de domnul Brown, mașini dotate cu faruri, dinam, relee, electronică, într-un cuvînt, motoare cu ardere internă și combustibili produși prin distilarea țițeiului, vopsele metalizate și mijloace de comunicație radio.

Și n-ar trebui nici să citească nici din Coran, că tiparul mecanic nu e tumna ochei. O fi la origine chinezesc, dar parcă tot Europa l-a pus la punct. Ce să mai vorbim de gloanțe cu cămașă de cupru, praf de pușcă fără fum, încărcătoare sector sau banda de cartușe. Nu mai vorbesc de cauciucurile vulcanizate și de încălțămintea din picioare.

Deci dacă vrea să fie cît mai halal, mister Boko ar trebui să umble desculț, pă cămilă, îmbrăcat în kandura poate, să tragă cu arcul și să lase naibii hîrtia din mînă că și chinezii au adoptat sistemul educațional al Occidentului. Să sperăm că nu apucă să îmbătrînească și n-o să-i trebuiască okelari. I-aș desena eu o pereche, dar prea se mșcă, nu-mi intră-n cătare!

Păcat!

Aleikum salam!

Șobolanu păcătos, eutanasia și moartea fericită…


Americanii James Olds și Peter Milner au descoperit cîteva lucruri interesante la șobolani în anii 50. Dacă le stimulai centrii plăceri din creier aceștia preferau plăcerea în dauna hranei și a apei. O stimulare, apoi o a doua dorită, apoi o a treia și mai repede, pînă la 700 de stimulări pe oră din proprie inițiativă. În cele din urmă șobo mureau epuizați, dar de plăcere…

Mare păcătos șobo ăsta. Mă întreb dacă se ducea în iadul sau în raiul șobolanilor.

Dar știm că mai toate experimentele cu șobo sunt făcute ca să se tragă concluzii la oameni. Clar, nu? Mă gîndesc că întreaga societate de consum se bazează pe plăcere. Noroc că e nevoie de bani, că altfel am muri mult mai repede. De plăcere.

Și așa se explică dependența de plăcere. Dependența de droguri, de cumpărături sau de altceva. Dar mă mai face să mă gîndesc la eutanasia. Moartea e urîtă, e suferință, personală și colectivă.

De ce în loc de sinucidere asistată, de eutanasia legiferată nu se pune în comerț un dispozitiv tip șobolanul fericit. Cine vrea, să încerce! Cine vrea să moară, iaka se poate. Moartea fericită vine și te ia atunci cînd ți-ie lumea mai dragă. Lumea – vorba vine…

O să fie mai dificil cu suferința de grup: reacția aparținătorilor nu va fi atît de fericită. Ceea ce mă duce cu gîndul la sinuciderile prin tăierea venelor în Imperiul Roman și la viața vegetativă a fumătorilor de opiu. Șobo, ok. N-are conștiință, nu are idee de bogăție, viitor, nu dorește să devină cineva, să realizeze ceva. Dar omul?

Mă întreb cît timp va trece pînă cînd cuiva, undeva, cumva va scoate o aplicație, un divais, ceva ce va stimula plăcerea dincolo de ceea ce știm pînă acum? Garda sus!

Dar nu trebuie să mergem prea departe ca să vedem că deja există un mecanism ce favorizează receptarea plăcerilor interzise: mișcarea teroristă ISIL. Stimulente: sex, iluzia că lucrează pentru Allah/Dumnezeu și curăță lumea de păcătoși și eretici, adrenalina din jocul de-a războiul și superioritatea dată de portul și folosirea armelor. La toate astea, asigurarea că moartea îi va duce în paradis unde este asigurată viața sexuală (deci din nou plăcere) veșnică cu 72 de fecioare (plăcere fără limite), adică cu 72 de femei doar ale lui.

Parc-ar fi paradisul șobolanilor…

 

Modelul lui Moghaddam și terorismul


sursa: Wikipedia

Modelul din 2005 a lui Fathali M. Moghaddam din lucrarea „The Staircase to Terrorism.

Ground floor

The ground floor is inhabited by all members of society. All members of society evaluate their living conditions in terms of fairness. People will remain on the ground floor as long as they consider their living conditions to be fair. Those who perceive injustice move onto the first floor.

First floor

On the first floor, people consider their options for improving their situation. People who find options to improve their individual situation and influence decision-makers leave the staircase at this floor in order to pursue non-violent paths. People who are unsatisfied with their available options move onto the second floor.

Second floor

It is here that feelings of both anger and frustration over not being able to improve the situation instigate a search for a target to blame. This target can either be a direct opponent, such as a government, or a third party to whom aggression is displaced, such as an ethnic or religious group. People who are persuaded that they have an enemy toward whom they can direct their aggression, will proceed to the third floor.

Third floor

People who arrive here have already developed a readiness towards violence. These feelings can be capitalised on by a violent organisation that is offering a sense of ‘moral engagement’ to potential recruits. Within these organisations violent actions against a perceived enemy are regarded as acceptable or even as one’s duty. Potential recruits are offered a new social identity as members of a selective ingroup who aim to bring justice to the world. People who find this offer appealing will move on to the fourth floor.

Fourth floor

It is here that thinking such as ‘us’ versus ‘them’ is promoted. Recruits are isolated from friends and family, strict secrecy is imposed and the legitimacy of the organisation is emphasised. People who reach this floor will rarely withdraw and exit the staircase alive. They will move onto the fifth floor if an opportunity to do so presents.[1][3]

Fifth floor

It is here that the violent act is carried out. In order to be as effective as possible, any inhibition about killing innocent people must be overcome. This is done via two means. Categorisation stresses the differentiation between ingroup and out group, and distancing exaggerates the differences between the ingroup and the perceived enemy.

Implications

Moghaddam states the model is not a formal one, but rather a metaphor for the purpose of providing general framework in order to organise current psychological knowledge regarding terrorism.[2] Nevertheless the model is cited as useful for conceptualising the process that results in only a small number of individuals from a large group of disgruntled people will commit acts of violence against the innocent.[3] Moghaddam states that it is not enough to simply try and identify and stop potential terrorists, as this will only make room for new people to step forward, and instead proposes that the only way to end terrorism is by reforming the condition on the ground floor so that it is no longer perceived as unjust and hopeless by a large portion of society.

The empirical basis of the model has been evaluated[2] by an article in the Scandinavian Journal of Psychology. The findings state that whilst most of the processes in the model are supported by empirical evidence, the quantity and quality of said evidence varies.[4] Whilst praising Moghaddam’s model for emphasising potential mechanisms for future study, the review concludes that the staircase model may not be the right metaphor for summarising the phenomena of terrorism, citing a lack of evidence for transition between the floors, and the possibility that some floors and corresponding processes from the model could be removed entirely due to a lack of empirical evidence.

 

Poliţiştii musulmani din Marea Britanie: nu Islamul trebuie blamat pentru atacurile teroriste


Poliţiştii musulmani se împotrivesc pe faţă strategiei anti-teroristă a guvernului, avertizînd că aceasta este un “afront la adresa valorilor britanice” şi poate duce la instabilitate etnică.

 Un interesant articol cu un alt punct de vedere decît cel obişnuit, de Robert Winnett, Deputy Political Editor în Telegraph.co.uk
Se spune că The Muslim officers believe the Government is wrong to blame Islam as the main driver of terrorist activity.

Research by “those convicted of terrorism acts shows Islam was not, and is not, a real driver but all our strategy seem to focus on is this un-evidenced view of Islam being the driver,” they said. The Government said that confronting Islamic terrorism was one of the key priorities of the anti-radicalisation strategy. Last night, the Foreign Office admitted that funding for counter-terrorism policies in Pakistan had been cut.