Extra ecclesiam nulla salus


Mă simt un pic schizo: mă identific cu mine însumi, dar de partea cealaltă mă trag alții. Ispita e mare. Și aici nu mă refer la ecclesia per se. Mă refer la ecclesia noastră cea de toate zilele. Aia ce se produce pe media, pe net, pe te miri unde.

E tot așa de drept că trăim zile mai apocaliptice și că bîntuie fel de fel de prorocii, interpretări absolute, descoperiri și acoperiri mai mult sau mai puțin sectare.

Pe planul intern ne dăm cu părerea despre guvern, mișcări democratice, viitor și, ca tot românul, despre trecut. Rockul, biserica, prim-ministrul, partidele, anaful, președintele, coloanele mai mult sau mai puțin oficiale, prețurile și sănătatea ne marchează viața mult mai incisiv și permanent decît meteoricii boxeri ai unui presupus ministru de 28 de ani. Ce făceam eu la 28 de ani? Mai nimic. Mă întrebam care este rostul meu în lume.

Un talmeș-balmeș românesc cu o presă istericalizantă ce mușcă tot.

Pe plan extern, ca și pe plan intern, se moare. Și se omoare. La Frons s-a deșteptat. Probabil că pînă la urmă vasele alea două construite pentru ruși vor ajunge la destinație, adică în Rusia. Mă întreb ce se va întîmpla dacă experimentul islamist din Franța se va repeta și în alte țări. Evidemon, ne vom inerva. Vom trimite avioane, trupeți și apă minerală ca să stîrpim islamismul terorist. Va dura ceva timp… probabil că mult prea mult.

Discutam mai dăunăzi cu un prieten despre Dumnezeul Vechiului Testament sîngeros. E greu de mestecat cum neamuri întregi au fost omorîte în mod barbar. Nici măcar ca la Auschwitz. Cum de a făcut Dumnezeu asta? Nu se spune că Dumnezeu nu omoară pe nimeni? Și totuși, cîți dintre noi nu gîndim în aceiași termeni ca și Dumnezeul Vechiului Testament cînd ne gîndim la musulmani? Cîți dintre noi n-am vrea să-i lichidăm pe ei, pe politicienii corupți, pe hoți, pe profitori, pe ăia răi?

Îl înțeleg pe Dumnezeu? Poate. Nu-l înțeleg pe Dumnezeu? Mai mult ca sigur!

Și chiar în afara bisericii nu există mîntuire? Nici măcar catolicii nu mai cred așa ceva. Mîntuirea este din, prin și pentru Isus Cristos. Cu toate astea, cu toate că spunem și credem că este prin har, prin credință, în multe cazuri Noul Testament, inclusiv Apocalipsa mult invocată și predicată în contextul cataclismic actual spune că

11. Apoi am vazut un scaun de domnie mare si alb, si pe Cel ce sedea pe el. Pamantul si cerul au fugit dinaintea Lui si nu s-a mai gasit loc pentru ele.

12. Si am vazut pe morti, mari si mici, stand in picioare inaintea scaunului de domnie. Niste carti au fost deschise. Si a fost deschisa o alta carte, care este Cartea Vietii. Si mortii au fost judecati dupa faptele lor, dupa cele ce erau scrise in cartile acelea.

13. Marea a dat inapoi pe mortii care erau in ea; Moartea si Locuinta mortilor au dat inapoi pe mortii care erau in ele. Fiecare a fost judecat dupa faptele lui.

14. Si Moartea si Locuinta mortilor au fost aruncate in iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua.

15. Oricine n-a fost gasit scris in Cartea Vietii a fost aruncat in iazul de foc.

Dumnezeul milei și dragostei îi va trata cu dreptate pe toți locuitorii Pămîntului. Ce trebuie să fac eu, cel din ecclesia, să-i omor?

 

De ce nu-mi place


În ciuda internaționalismului proletar, adică a acelei doctrine comuniste ce spunea că proletarii n-au patrie, doar țară și că solidaritatea proletariatului depășește granițele naționale și prejudecățile neamului din care provine proletarul/proletara, de mic copil mi s-a inoculat, mai pe ascuns, un dram de mîndrie națională. În ciuda comunismului ce voia în faza stalinistă sovietică să desnaționalizeze România eram conștient că limba maternă era româna, nu sovietica. Cum nu-mi plăcea rusa, nici maghiara, franceza începută cu o profă evreică (alt tip de internaționalism…) m-a dus cucerit. Melodicitatea limbii te făcea să-ți dorești o a doua patrie interzisă.

Apoi istoria m-a pregătit să mor cu arma în mînă, indiferent dacă arma asta era o pușcă, un cuțit de bucătărie sau mai știu eu ce obiect contondent. A la guerre, comme á la guerre. Creștinismul m-a găsit în faza proiectării de diferite mijloace de lichidare a semenilor umani. Ca urmare am abandonat domeniul cu totul. Efectul a dus la despărțirea de design și desen, la abandonarea sutelor de desene și schițe. Mi-a rămas doar desenul tehnic, o chestie inofensivă.

În fine, dragostea de țară s-a concretizat mai mult în criticarea ei, în contra curentului patriotard propagat de linia oficială a statului Republica Socialistă România. Acum îmi erau dragi toți creștinii, dar mai ales unii dintre ei, considerați capitaliști și imperialiști. Un tip de des-naționalizare a urmat negreșit, dar au venit evenimentele din decembrie 1989, cînd a mai răbufnit din mine o dată naționalismul. L-am pus pe raft, la naftalină, în ianuarie 90 cînd mi-am luat adio de la primăria Arad.

Cu toate astea, la Londra căutam avid veștile despre România, fiind dezamăgit de româncele în fuste foarte colorate, largi și plisate ce erau fotografiate prin diverse orașe din Europa și țara era criticată că-i discrimina pe țigani. La noi pînă atunci nu existau cuvintele discriminare, rasism. Era doar exploatarea ce se manifesta în fel și chip.

Cu patriotismul am dus-o bine grație campionatului mondial de fotbal. Unii încă se mai hrănesc din el…

Dar de ce atîta tura-vura despre patriotism și românism, oare ce aș vrea să spun? Vreau să spun că peste două milioane de români au plecat să lucreze și să trăiască în alte țări. Nu-i bai. Dar în același timp mi-e greu să văd cum Rusia-și ia Crimeea înapoi, iar nouă ni se cere să ne vedem de Moldova noastră de dincoace de Prut, nu de aialaltă ce ne-au luat-o cu japca.

În aceiași ordine de idei mi se pare nedrept ca Rusia să dețină o parte din Prusia Orientală ce n-a fost niciodată rusească. Aia n-ar trebui luată înapoi de cineva? În numele unui patriotism local sau a ce?

Și ajungem la problema migranților ce vor și ei apă și pământ. Păi în mod natural n-au nici un drept. De ce nu-și dau pământul de acasă pe ceva? Și Avraam a dat bani buni ca să cumpere un cimitir destul de mic. Apoi dacă tot am murit de sute de ani încoace să ne apărăm pămîntul, nu mi-ar place să-l dăm oricui vine și pretinde că vrea să se așeze. Ei n-au murit pentru pămîntul ăsta. Ei n-au suferit pentru pămîntul ăsta. O să moară ei pentru el? Înseamnă ceva Mărășești, Mărăști, Oituz pentru ei? Cine știe? Le spune ceva Dănilă Prepeleac a lui Ion Creangă? Puțin probabil.

De aia nu-mi place, din punctul ăsta de vedere.

Mă supără că cei ce știu cine e Dănilă Prepeleac ne-au dat de înțeles că Mărășești, Mărăști, Oituz nu înseamnă nici pentru ei nimic, cu toate că-s români. De aia nu-mi mai place!

Și atunci redevin creștin, îmi abandonez cetățenia pămîntească pentru cea cerească.

Nu m-am putut abține sau Cum scarpină concretul banal o apocalipsă românească…


Unii dintre noi au probleme. Unele mai mici, altele mai mari. Unii dintre noi, chiar și eu, avem probleme cu astrele. Sunt meteo-sensibil. Aș prefera să fiu meteo-senil…

Dacă nu văd soarele mă moleșesc. Ba am probleme și cu Luna. Cînd e Lună plină și e lumină mare afară înainte de a mă culca, adorm foarte greu. Așa sunt eu, ciudat.

Dar alții au probleme cu eclipsele și culorile Lunii. Cred că aceste persoane sunt mult mai sensibile ca mine. Dar cel mai mult îmi place că afectați fiind de activitatea acestui astru lipsit de viață, ies public. Își dau cu părerea despre ivinimente. Despre sfîrșituri finale, despre activități militare și despre politica externă a unor state mai mici, cum ar fi Rusia, SUA și China. Ba, mai mult, nu numai bănuiesc, ei știu cînd o să fie sfîrșitul lumii. Curînd!

O scurtă analiză a stilului și a cuvintelor folosite ne dă în vileag un exercițiu clasic de manipulare. Un amalgam de cuvinte cu o adresă vagă ce alternează cu cele foarte precise. Cu cît este mai precisă exprimarea ce n-are importanța, cu atît este amplificată exprimarea vagă, difuză, misterios melancolică. Îți bagă cuiul!

De exemplu, omul nostru spune că a avut probleme cu eclipsa aceasta de Lună. M-a făcut curios. Probleme fizice? Dacă fizice, țin de fizica optică, adică de ce se vede? Zici probleme? Ia d-aici:

PROBLÉMĂ, probleme, s. f. I. 1. Chestiune care prezintă aspecte neclare, discutabile, care necesită o lămurire, o precizare, care se pretează la discuții. 2. Chestiune importantă care constituie o sarcină, o preocupare (majoră) și care cere o soluționare (imediată). 3. Chestiune care intră în sfera preocupărilor, a cercetărilor cuiva; obiect principal al preocupărilor cuiva; temă, materie. ♦ (Mat.) Chestiune în care, fiind date anumite ipoteze, se cere rezolvarea, prin calcule sau prin raționamente, a unor date. II. 1. Dificultate care trebuie rezolvată pentru a obține un anumit rezultat; greutate, impas. 2. Lucru greu de înțeles, greu de rezolvat sau de explicat; mister, enigmă. [Var.: (înv.) problém s. n.] – Din fr. problème, lat. problema.

Apoi ne dăm seama că problemele sale țineau de astrofizică: Luna roșie are totdeauna ceva legătură cu evenimentele ce se-ntîmplă-n Israel.

Hombre: asociezi un absolut, TOTDEAUNA, cu un termen nedefinit, vag: CEVA. Și pot mărturisi: Luna roșie are totdeauna foarte multe legături cu toate evenimentele ce se întîmplă peste tot pe Pămînt. Așa cum și Soarele are legătură cu toate evenimentele. Pentru că și Luna și Soarele sunt vizibile pe tot Pămîntul. Oare este Luna roșie și dacă se vede din spațiu, din direcția opusă Pămîntului? Bănuiesc că nu. Dar nu mă hazardez să spun da. N-am darul…

Bai ză uei: evenimentele pe care urmează să le descrie hombre apocalipticus că se întîmplă în Israel, nu se întîmplă în Israel. Se întîmplă-n SIRIA! SIRIA!!!

Tocmai am vorbit cu un prieten din Israel și l-am întrebat de evenimente. Au zis că-i supără doar incidentele de la punctul de trecere dinspre Siria. Nește mocofani tot vor să dea buzna ca-n Ungaria. Și se iau de grăniceri. Ați auzit undeva de asta? Hei lidero apocalipticus, ai auzit ceva?

Totdeauna Luna roșie e lipită de Izrael.

Lipită fizic? Să ia niște probe! Ce s-au chinuit americanii cu Apollo și rușii cu Lunahodul să nimerească Luna, să vină înapoi! Dar este și o veste bună: Luna roșie apare ciclic și nu are nici o legătură cu Israel. Dacă avea, de ce fenomenul s-a produs atunci cînd statul Israel nu exista?

Tetradele sunt parte a unor vești pe care Dumnezeu ni le aduce mereu.

Exemple de vești? Parte a unor vești? Care parte? Pă concret! Prima partea, a doua sau felul trei? Că am rămas cu gura căscată.

Mereu? Cînd a fost ultima dată? Dar aia dinaintea ultimei dăți? Mereu batem cîmpii apocalipsei poate… cu așa po-vești.

Într-o săptămînă Putin a hotărît să-și mute armata-n Siria.

L-o fi lovit chiar deodată? Nu mai încăpea-n Rusia domle armata.

Stop!

Pregătirea pentru o astfel de mutare, cu trupe, avioane, resurse, necesită o logistică de anvergură. Într-o săptămînă nu se pot asigura nici piloții celor 34 de avioane prezente deja în Siria, nici rezervele lor. Transportul, culoarele de trecere, logistica, informațiile, contrainformațiile, sateliții mutați pe orbite, hîrtiile care să acopere această operațiune complexă, banii care trebuiau să vină de undeva trebuiau gîndiți, planificați, aprobați și puși în mișcare. Cineva trebuia să gîndească planul, să-l verifice, să-l răs-verifice și apoi altcineva trebuia să-l aprobe. De obicei planurile astea nu sunt aprobate de o singură persoană. Biroul/serviciul operațiuni, hărți, dotare, cu cronometrări, înzestrare, kilometri, altitudini, marșrute, consumuri, etc. Ca la grădiniță, ce mai!

O astfel de operațiune externă, nu pe teritoriul Rusiei este mai complicată ca invadarea Crimeii. Cine are impresia că operațiunile au început odată cu aprobarea Dumei se înșală sau e un ageamiu în materie de planificare și execuție a operațiunilor militare.

Lidero apocalipticus ne spune că apocalipsa este la ușă. De ce nu la fereastră? Dacă tot e vorba de Lună…

Și îi dă pe față pe distrugătorii Israelului: După răpirea bisericii, la mijlocul necazului cel mare, Rusia, împreună cu China vor declara război Israelului.

China? De ce? Rusia, de ce? Că au steagul roșu. Bre, s-a terminat cu URSS-ul și cu apocalipsa uresesesască. Calul galben cine e atunci, China? Și Rusia calul roșu? Păi hai să-ți spun: Vaticanul are steagul mai galben. În lume sunt destui chinezi și în alte țări. Ăștia nu vor ataca Israelul? În lume există cel puțin 21 de state cu steaguri naționale ce au cel puțin 50% din drapel roșu. Păi logic, unde-i logica cu Rusia și China? De ce la una-i rasa și la cealaltă culoarea de pe steag ce n-o prea are?

Logic Rusia n-avea cum să facă război cu Israelul că-s prea departe unele de altele.

Logic, nu-s prea departe UNELE DE ALTELE, ci una de alta! Ledero apocaliptensis face apel la limba romana rusticana! A reușit. Și n-avea cum să facă război? Apocaplipticus ingnoranticus, războiul se face, nu se duce, nu se poartă? Habernemsis lingvisticus estum mata! De ce n-avea, nu n-are, ce, războiul este deja de domeniul trecutului? Păi bre bade apocalipsis, dă ce să-i mai declare război mai încolo, cînd zici mata că biserica nu va mai fi, în mijlocul necazului celui mare de tot? Ilogicum panseus est!!! Moare anagramații de necaz!

Miza întotdeauna este Israelul.

Doamne știu că în vechime ai pariat pe Iov și ai cîștigat. Dar pe noi cui ne lași? Cu biserica cum rămîne? Cu Isus ce a murit pe cruce? Și cu toți urmașii lui? Încep să plîng. De cum poate fii asasinat Cuvîntul Domnului. Apocaliptic!!!

Să nu căutați evenimentele cu copiii aceștia (precis) care fug prin Germania (precis). NU. MIZA ESTE ACOLO LÎNGĂ IZRAEL (imprecis, lîngă… precis Israel)

Evenimentele finale? Lidero apocalisus face apel la imaginar. Domle, nu există evenimente finale. Și înaintea existenței noastre s-a întîmplat ceva, cineva, cîndva. Dovada? Existența lui Dumnezeu.

Vă rog…

Sigur, dacă ne rogi dăm din cap și spunem da. Și ne spune că Rusia s-a teleportat lîngă Israel. Asta cucerire a științei și tehnicii ruse. Primesc Nobelul pentru fizică.

Priviți-i pe ei.

CARE EI, MOȘER? Singurii ei de care ne apocalipticești de cap, sunt băieții ăia despre care spui că vor să rupă gardurile lui Orban s-ajungă-n Germania.

Rusia la 1 km de Israel.

Cum de nu zice nimic Israelul? Domle, dați-te o telegramă! Să dea perdelele de la ferestre la o parte să vadă Rusia de la ei din pat! Mamă-mamă ce biznis pe agențiile de turism!

Dar la ora actuală baza militară rusă din Siria se află la peste 150 km in linie dreaptă față de Israel. Lidero apocalisus totalis, ia o hartă. Goglăiește un pic, faceți oameni buni o chetă, trimiteți femeia de servici la librărie să ia un mapamond în mărime naturală și stare apocaliticoasă să vază cu ochii, nu cu ochelari apocaliptici. O fi miop lideru sau cine l-a informat. Prevăd c-o să cadă nește capete. Dacă nu capete, ceva urechi…

Tancurile se așează.

Și patriarhul se întronizează… El lidero preapocaliptikum, tancurile sunt mobile, nu se așează, se șenilează, se masează de către maseuri cu stele mari pe umeri. Stele, Lună, Soare, o coacem de-o apocalipsă la cuptor!

China și Rusia au spus mereu SUA să nu se bage în treburile lor. Aici ai zis bine. Normal. Și reciproca cred că e adevărată.

Cînd se va declara război lui Israel biserica nu va mai fi pe pămînt. Lui Israel nu i se va declara război. Israel e mort. Statul Israel este altceva. El nu este lui. Vezi limba română matrășită. Liderul ăsta apocaliptic are impresia că se află în 1939. Păi apocalipticus ruralis, cine a mai declarat război de atunci, marțienii? Și dacă la început zici că făcea război Rusia Israelului, acuma în mijlocul necazului cel mare de ce-i mai declară război? O fi alt Israel? Spicuiăști prea apocaliptik pentru creierele meu…

Au rămas cîteva zile… luni.. Întrebarea este ce vrei să faci!

Io vreau să îmi fac tratamentele. Analizele sunt bune. Să mănînc, să beau ca să nu mor. Să merg în vacanță, să stau de vorbă cu prietenii, să plătesc facturile și să visez la viitor. Viitorul sună bine!

Pentru cei apocalipto-sensibili: promit să șterg postarea dacă Rusia și China vor ataca în cîteva luni Israelul în mijlocul necazului cel mare care e la cîțiva ani…

Și ne iartă nouă apocalipsele noastre, precum iertăm și noi apocalipticilor noștri!


Tu ai văzut noii bulgărași de savoare? Descoperă gustul adevărat de legume minunate!

Așa sună o reclamă a Delikatului promovată cu chipul Andrei, soția lui Măruță. Ei, care Andra, care Măruță? Știe toată lumea. Principiul reclamei, sufletul comerțului, este ca o persoană cunoscută, de încredere, să dea gir unui produs ca să fie vîndut bine. Să-l cumpere toată lumea!

Cam același principiu aplică unii în ceea ce-i privește. De exemplu își pun chipul, dau cu textul Apocalipsei și vor să-l vîndă bine pe Dumnezeu. Cred că e un pic cam pe dos. Dacă Dumnezeu ar fi vrut să-și facă reclamă…

Apocalipsa ne pîndește. Ne urmărește ziua și noaptea. De la amvoane. De prin rețele. De peste tot.

Cînd musulmană, cînd creștină, cînd cretină. Apocalipsa vinde bine. Vinde mesaje și popularitate. Dar apocalipsa dă și faliment. Nimeni nu mai dă doi bani pe ea. De atîta lupu-lupu, nu mai ține nici cu apocalipsa. N-a venit la alinierea planetelor. Nici în 1990. Nici la Mileniu. Nici mai încolo. Nici mai încoace.

Apocalipsa s-a dus pe apa ei încă de la-nceput. Augustin credea că vede sfîrșitul lumii cînd Hippo, cetatea sa a fost asediată de vandali. Curînd Roma este cucerită pentru prima dată. N-a venit totuși sfîrșitul lumii. Mai încolo Ierusalimul cade. Apoi este cucerit de cruciați. Ce-or fi crezut locuitorii săi ce au fost măcelăriți fără discernămînt? Creștini, evrei, arabi, turci, musulmani, druizi, toți au fost lichidați. Pentru ei atunci a fost sfîrșitul lumii. Apoi Ierusalimul este pierdut de cruciați.

Vine rîndul Constantinopolului. Ortodocșii încă mai povestesc de zidurile ce s-au deschis preoților cînd musulmanii au intrat călare în Hagia Sofia cu iataganele scoase. Cei ce se adăpostiseră acolo credeau că a venit sfîrșitul lumii. Turcii nu i-au crezut. Acum acolo e Istanbul.

Ceva mai încolo Luther îl desemnează pe papă ca fiind 666. Ciudat, dar Luther n-a declanșat apocalipsa, cu toate că mulți credeau că sfîrșitul era aproape. (Războiul de 30 de ani ne poate spune ceva…) El în schimb a cerut căsăpirea țăranilor ridicați la luptă, apocalipsă și comunism.

Roma mai este cucerită o dată. Și încă o dată…

Dar la Munster s-au găsit anabaptiștii să instaureze Noul Ierusalim. Cu cîtă bucurie l-ar instaura unii și la noi! Bucuria anabaptiștilor a fost de scurtă durată și de mare suferință. Asediați de lutherani și catolici, executați cu caznele de rigoare, după ce Jan Matthys moare în luptă. Proroc ratat, tocmai prorocise că era vremea judecății celor răi și întreprinse o ieșire contra armatei episcopului expulzat. Dar, surpriză! Căpățîna lui a fost înfiptă într-o suliță, bărbăția fiindu-i bătută în cuie de poarta orașului. Era duminica Paștelui și se crezuse noul Ghedeon. Se pare că fusese rău informat. De cine?

Urmașul său Johann de Leida decretă poligamia, orașul deveni noul Sion, declarîndu-se proprietatea comună asupra bunurilor existente. Și-a luat doar 16 soții. Avea de unde… În iunie 1535 orașul este cucerit. Johann și alți doi lideri sunt torturați și executați (iunie 1536). În final cele trei cadavre mutilate creștinește atîrnau în 3 cuști pe zidurile biserici Sf Lambert. Cuștile mai există și azi. (http://www.panoramio.com/photo/12217599) Probabil pentru proroci de acest gen.

Primesc și importuri?

ISIS, Rusia, China, SUA, Franța și Marea Britanie concurează să împlinească prorocii apocaliptice. Noroc că Sadam a murit. Să nu uităm prorociile despre el, despre avioanele companiei irakiene botezate cu nume ca Babilon și de mult uzitata expresie bătălia bătăliilor.

Cînd ești exaltat crezi orice. Nu înseamnă neapărat că ai credință mare. În plus cînd ești separatist tendința este să spui că numai tu ai dreptate, că numai tu cunoști adevărul, că numai tu ești adevărata biserică. Și că ai descoperiri divine. Serios? Caută un psihiatru prietene!

Recent un pastor din România a prezis că sfîrșitul va veni. În cîteva luni. Dacă nu va veni, Domnul ne-a dat har să ne pocăim. Mai ales lui. Dar vă dați seama? Unui pastor din România!!! Unul din afara sistemului. Ceea ce demonstrează că sistemul e păcătos. Și falit. Că buticul, sereleul lui nu se poate închide, este răpit. Mai ști? Asta doar Tatăl știe…

Mi se pare excepțională fraza „Lucruri care trebuiau să se întîmple-n 50 de ani s-au întîmplat într-o săptămînă”. Serios? Și alta: „Logic Rusia n-avea cum să facă război cu Israelul că-s prea departe unele de altele.” Io mă tot întreb cum a făcut război SUA cu Afganistanul, cu Irakul, cu Germania lui Hitler în 41 și cu cea a kaizerului acum 100 de ani. Că n-au graniță comună. Logic, nu?

Și „Toate evenimentele finale au de-a face cu Israel.”

Nu mă-ndoiesc. De exemplu extincția dinozaurilor. Eveniment final. Dacă nu dispăreau dinozaurii nu apărea civilizația în Egipt. Nu apărea Egiptul, mureau evreii de foame. Ce criză ar fi fost prin sferele celeste…

Alte evenimente finale: dispariția imperiului austro-ungar, a celui de-al doilea Reich, a imperiului țarist și a celui otoman. Mă tot întreb de ce n-au aruncat americanii primele două bombe atomice asupra Israelului. Ne scuteau de atîta timp pierdut, de încă 45 de ani de comunism, de colonialism, de crize economice și financiare, de 11 septembrie 2001, și de etc.

M-am mai întrebat de ce o fi spus Isus că numai Tatăl cunoaște ceasul acela. N-am găsit răspuns. Dar mi-a venit o idee. Oare cum va fi privit de ai lui cel care va veni cu ceasul corect? Ehehei!!! Ca un supersfînt. Un fel de Sandokan al sfinților, adică un sfîntocan. Va fi tratat preferențial în cer. Cel puțin de-ai săi. Va duce sus meritele lui și ale adepților lui. Mișto. Cool! Pînă la proba contrarie. Cea a vieții de pîn-atunci.

Eu aștept o dezmințire. Bineînțeles, dacă omul are bun simț ar trebui s-o dea. Dacă…

PS În rest mizez pe Delikat! Și pe Andra. De Măruță nu-mi place!

Apocalipsa: un exerciţiu de imaginaţie


Apocalipsa incită imaginaţia. Creştini, musulmani, teologi, scenarişti, scriitori şi bancheri îşi pun la bătaie intuiţia pentru a descifra viitorul. Şi bineînţeles pentru a face profit. Invariabil este vorba despre profit. Un oarecare profit.

Acum la poarta apocalipsei bat finanţele. Şi vor bate pînă cînd nimeni nu va mai putea cumpăra nimic. Şi atunci se va întîmpla inevitabilul. Ceva ce am văzut în filme şi am citit în cărţi: unii îşi vor vinde sufletul. Dar cine îl va cumpăra?

Pe plan vizual, Europa s-a trazit aseară fără Grecia. A răpit-o cineva? Cine?

N-a răpit-o nimeni. Grecia s-a vîndut. Dacă stai să te gîndeşti, s-a vîndut pe puţin. N-a realizat nimic fastuos, n-a construit nici un canal Dunăre-Marea Neagră, nu a ridicat o termocentrală pe şisturi bituminoase în Olimp şi nici nu a construit un Acropole demn de Casa Poporului. Nu. Grecii au trăit bine. Dar grecii au trăit pe datorie, adică au consumat mai mult decît au produs.

Cine a fost de vină? Grecul de rînd, întreprinzătorul, politicianul, profesorul sau muncitorul român şi bulgar ce a muncit în locul unora ce nu mai voiau să se mînjească cu munca simplă dar cinstită? O fi fost de vină nemţii, francezii sau italienii, băncile lor sau cumva Uniunea Europeană?

Oricum grecii spun că ţara lor e divină, aşa că eu cred că di vină au fost toţi.

Evreii de la Goldman & Sachs, familiile regale, iluminati, musulmanii, Putin, Hitler, coloneii greci din anii 60-70, sirtaki-ul, Zorba şi Legendele Olimpului. Dar în primul rînd dolarul, euro, lira sterlină şi drahma grecească. Aurul şi ardelenii? Nu. Aurul şi grecii!

Ieşirea Greciei din UE deschide uşa precedentului. A început oare secesiunea? Poate că da. Oricum, euroscepticii britanici de dreapta au acum un aliat. Aştept ieşirea din UE a Marii Britanii, independenţa Scoţiei, a Ţării Galilor şi de ce nu a Irlandei de Nord. Italia se va rupe-n patru: nordul, sudul, Sicilia şi Sardinia.

Urmează precipitata intrare a Turciei în UE. O veste nesperată pentru Turcia, un flanc estic vulnerabil cu baze chinezeşti şi ruseşti în Grecia şi într-un Cipru jumătate musulman.

Unirea Moldovei cu România ar putea aduce din nou în contact Rusia cu România, de data asta nu peste Marea Neagră, ci direct în Transnistria. Război pe două fronturi destul de apropiate? Ne mai lipsea un pod de flori…

Dar nu războiul mă nelinişteşte. Nici guvernul mondial imposibil de pus în practică. Nici statul islamic mondial. Nici ISIS.

Mă neliniştesc tranzacţiile. Tranzacţiile pe sub mînă. Tranzacţiile în care moneda de schimb este sufletul meu şi sufletul tău. Pentru că acum vrem siguranţă contra liniştea sufletului. Cînd se va muri de groază sufletele vor fi foarte ieftine. Iar unii vor prefera să moară, dar nu vor putea. Pentru că au fost vînduţi.

De cine? Cui?

Dumnezeu, noi și dușmanii noștri de moarte


O brigadă moto a sirienilor s-a infiltrat într-o noapte adînc în teritorul Israelului. Au înconjurat un oraș și au vrut să lichideze un important personaj. În termeni militari el s-ar fi numit șeful cercetării, iar încadrarea ca grad ar fi fost de colonel. Dar acesta s-a deghizat, și-a luat rolul în serios și i-a indus în eroare. Luîndu-și rolul de călăuză binevoitoare el îi conduce într-o ambuscadă. Intră cu ei în cea mai importantă bază militară a Israelului unde erau așteptați de elita armatei. Somați să se predea, sirienii constată cu stupoare că în loc să fie lichidați sunt așezați la masă, ospătați și destul de repede eliberați.

Asta se întîmpla în urmă cu circa 2600 de ani. Documentul ce atestă această istorie nu trebuie luat literal însă. Nu Dumnezeu îi spune regelui lui Israel să nu-și lichideze dușmanii de moarte, ci să-i elibereze după ce le-a dat de mîncare. Norma era să-i lichideze. Dacă s-ar fi predat trebuiau schingiuiți, uneori fără putință de remediere. Li se tăiau nasurile, urechile, degetele sau tendonul lui Ahile ca să nu poată fugi. Batjocorirea prizonierilor era ceva normal pentru că nu exista Convenția de la Geneva.

Și aici ar trebui să ne întrebăm ce ne învață Dumnezeu cu privire la dușmanii de moarte.

Absent sau prezent, elusiv sau evident, Dumnezeu ne-a învățat cîte ceva despre dușmani. Pentru că Dumnezeul nostru este singurul Dumnezeu are sens și învățătura despre dușmanii de moarte pe care ni-i facem sau îi moștenim din moși strămoși. Nu știu cine o fi dușmanul lui Dumnezeu, dar nici nu contează pentru că el este imbatabil. Dacă ești omnișcient nu poți s-o încasezi. Dacă ești omnipotent la fel. Deci dacă eu aș fi (prin reducere la absurd) dușmanul lui Dumnezeu și aș știi toate astea, m-aș da după zicala Albionului if iu cant bit zem, gioin zem! Probabil că și Lucifer o fi depus cerere de aderare, dar nu i-a fost aprobată… Dar să nu divagăm.

Copiii lui Adam s-au dușmănit. Avraam, Iacov, Iosif, Moise, tot poporul Israel a avut dușmani. S-au bătut cu neamurile din Canaan și apoi cu invadatorii. Dar la un moment dat pe cînd sirieinii erau înconjurați de evrei în Samaria și Ahab îl întreabă pe Elisei dacă e cazul să-i lichideze, acesta îi spune să-i pună la masă, să-i ospăteze și să-i lase să plece liberi. Fraier? Dacă ar fi să mă iau după republicanii americani și după hardlainerii israeliți, da. Dacă ar fi îl citez pe Isus regele Israelului n-a făcut nimic neobișnuit.

Dar a făcut pace. A demonstrat că Israelul nu este dușmanul Siriei. O fi mai greu azi?

Dumnezeu ne spune să ne iubim dușmanii. Dar în același timp ne înarmăm. E posibil să nu avem dușmani de moarte, ci numai din aceia simpli?

Contează? Sau ce, contează?


Omul este un animal ce gîndește. Spre deosebire de plante. Și este un animal social. Spre deosebire de cele solitare. Ca urmare nu are încotro și își asortează sau își acordează gîndirea la valorile grupului. E adevărat că acum sunt acceptați și gînditori divergenți. Poate ați vizionat filmul Divergent. Cel cu cinci grupuri de oameni ce gîndesc și acționează în cinci feluri. Și cu unii ce se numeau divergenți.

De fapt în afara grupurilor consacrate existau cei fără grup, un fel de paria. Dar divergenții erau o altă categorie. Aveau caracteristicile dominante mai multor grupuri. Ca să se mențină pacea ei erau exterminați. Etichetarea și înregimentarea se făcea după un test, dar candidatul opta pentru oricare dintre grupuri.

Lumea reală este un pic diferită, dar nu foarte diferită. Creștinii au fost lichidați la început să se mențină pacea. Apoi ereticii au fost lichidați din același motiv. Ce nu face omul pentru pace? Chiar și moarte de om. Mai țin minte lozinca din perioada comunistă cu care se încheiau cererile către autorități: Trăiască lupta pentru pace!

Dacă faci parte dintr-un grup, grupul te apără. Dacă faci opinie separată ai mari șanse să te transformi în victimă. În Africa albinoșii sunt omorîți de negrii. În Gaza El Fatah era lichidată de Hezbolah. Și împreună îi lichidau cînd mai aveau timp pe evrei.

Acum suniții îi lichidează pe șiiți. Șiiții pe suniți. ISIS omoară numai șiiți, trădători, spioni, creștini și păcătoși. Apoi americanii omoară pe cine au chef. Unde au chef. Cam așa și soldații Israelului. Cel puțin ăștia nu sunt în NATO și nu prea vin pe la noi. Americanii se mai îmbată, mai dau peste oameni cu mașinile lor mici și oamenii mai mor. Ușor mai mor unii… Statul nostru a semnat convenția aia cu americanii, că indiferent ce face un soldat american el nu este judecat aici, de noi, ci acolo, de ei. Ce bine că nu am semnat convenția asta cu toate țările din NATO! Contează?

Gîndesc cu voce tare. N-am nimic cu americanii. Nici cu rușii n-am, dar ei sunt mai aproape. Și ce, contează?

N-am nimic cu evreii, cu musulmanii sau cu creștinii. Cu toate că am cîteva lucruri comune. Dar pentru unii nu contează. E ca în Divergent. Nu este ca noi, nu contează, la moarte! Sau nu este previzibil ca noi, contează, la moarte!

Je suis divergent!

Contează?

Pe o pantă alunecoasă?


Printre primele expresii învățate pe cînd studiam teologie la LBC/LST a fost the slippery slope sau panta alunecoasă. Era la Etică.

În mare argumentul se referă la o înșiruire de evenimente ce decurg unele din altele fără o logică aparentă. De exemplu, dacă parlamentarii au fost arestați de DNA pentru corupție și mită, le va veni rîndul și altora mai mici, apoi oamenilor de rînd, cum ar fi șoferii de autobuz, controlorii de bilete și portarii de spital. Logica ne spune că aceasta nu o să se întîmple din mai multe motive.

Pe o pantă alunecoasă riscăm să ne situăm și atunci cînd ne lansăm în unele aprecieri absolute, dar tendențioase, dacă nu chiar greșite. De exemplu, naziștii au început să-și lichideze dușmanii politici în secolul trecut. Apoi pe evrei. Și pe polonezi. Și pe țigani. Și pe ruși. Și pe negrii. Au lichidat pe oricine nu era arian. Dar chiar și printre germani existau unii mai puțin arieni. Conform aceleași logici le-ar fi venit și lor rîndul într-un viitor mai pur, mai arian. Mai blonzi, mai cu ochi albaștri și cu strămoși mai saxoni. Doar că goții au migrat și ei din Asia de pe undeva…

Același fenomen al pantei alunecoase s-a văzut în epurările politice în care revoluțiile și urmașii acestora se devorau din interior. Revoluția Franceză și-a tocat una după alta facțiunile. Bolșevicii și-au lichidat și ei liderii și partizanii lor. Ce să mai vorbim de Stalin? Cam toate partidele comuniste din est au trecut prin acest fenomen.

Cam aceiași logică se poate remarca și azi în religiile fundamentaliste. În Libia, Irak și Siria se lichidează dușmanii ISIS: șiiții, iazidis, creștinii, homosexualii, americani, francezi, egipteni, japonezi. Unde se vor opri? Trebuie să se găsească impuri și printre ei…

La noi însă fenomenul se vede în biserici. Unii se declară mai sfinți ca alții. Ca urmare ceilalți sunt necurați. Cine? Ăia răi. Apoi ăia cinstiți dar nereligioși. Apoi ateii declarați. Apoi toate celelalte denominații sau confesiuni. Și așa rămînem singuri. L-am deposedat pe Dumnezeu de toată omenirea în afară de noi. Și ce dacă! Să fie mulțumit că ne are!

Și declarăm pe Facebook că ne mîndrim cu Dumnezeul nostru. Întrebarea este dacă el se mîndrește cu noi. (Cu Iov s-a mîndrit…) Îi condamnăm pe păcătoși în loc să condamnăm păcatul. Ar fi mai bine să începem cu păcatele noastre, nu cu ale altora. Nu de alta, dar putem să o luăm pe o pantă alunecoasă… Să mai dau și referințe biblice sau rămînem la bunul simț?

PS Acest post a fost cauzat de următorul comentariu din domeniul patologicului de pe Facebook:

Butnariu Ionel: PUPATORII si SLUGOII homosexualilor, dati dovada de mult bun simt si comentati pe retelele de socializare homosexuale! Lasati-ne pe noi familistii convinsi si traditionalisti sa ne iubim copiii, sotii si sotiile noastre. Drum bun spre iad alaturi de „fratii” vostri homosexuali, daca nu va pocaiti de gandirea asta demonica, anormala si groteasca! BIBLIA, comanda f.clar homosexualitatea, este un pacat monstruos impotriva Lui Dumnezeu si a trupului creat de Dumnezeu pt relatii familiale-heterosexuale! Fostele cetati Sodoma si Gomora au disparut prin nimicire, a ploua peste ei cu foc si pucioasa din pricina homosexualitatii! La fel Dumnezeu va aplica si acum dreptatea si sfintenia Lui la finishul istoriei. PUPATORII HOMOSEXUALITATII, aveti urgenta nevoie de procesul METANOIA in mintea voastra. Nici un om homosexual nu este normal si om de treaba!Sunt stricati rau de tot in interior din talpi pana in crestet! Homofobi si nerusinati sunteti voi lobbysti cauzei homosexuale! Inchei pledoaria mea cu un citat celebru spus de Athanase in plenul Conciliului de la Niceea din anul 324 d.Hr. „Stiu ca intreaga lume este impotriva mea, dar sa stie intreaga lume ca si eu sunt impotriva ei.” Citi Biblia si Cartea: Fata nevazuta a homosexualitatii de la Editura Curtea Vietii.

A ce miroase gazul lui Putin?


Nu, nu miroase a fasole. Gazul lui Putin miroase a război. Lipsa gazului propriu miroase a genocid nasului de la Kremlin.

Ce vrea Putin? Ușor de observat. Să-și finanțeze războiul cu banii Ucrainei/banii UE dați împrumut Ucrainei. Deci separatiștii, adică ăia ce se separă de statul Ucraina să primească pe gratis gaz de la statul Ucraina, care Ucraină îl cumpără de la Putin. Separatiștii luptă împotriva Ucrainei și îi omoară soldații? Păi da. Păi dacă sunt separatiști de ce nu-și cumpără separat gazul de la Putin? Direct, că se înțeleg. Vorbesc aceiași limbă, au același conducător.

http://www.mediafax.ro/externe/putin-suspendarea-alimentarii-cu-gaze-naturale-a-estului-ucrainei-miroase-a-genocid-13895064

Și iată cum vestul îi finanțează lui Putin războiul. Oare ce s-a discutat la Minsk? Oare pentru ce a fost aprobat Ucrainei împrumutul de 15 miliarde de euro de la UE? Ca să-și scoată Putin banii…

N-a dat ovăz Baiazid calului său din pristolul de la Roma, dar în doi ani o să vedem multe modificări teritoriale. Și ce ziceți de reapariția statelor satelit ale Rusiei, de o bază militară rusească în Spania, poate una în Islanda. Stelele (roșii) care cad nu mor, stelele (roșii) care cad se duc pe alt cer… tot mai departe de granițele proprii.

Nu mai sună Putin. Nu știu de ce. Ultima dată l-am invitat la un joc de noroc: ruletă. Rusească. Cel puțin aveam șanse egale…

Mingea la fileu!


În ultima vreme se accentuează un fenomen de mase: datul cu părerea. A ajuns chiar un fenomen îngrijorător. Nu de alta, dar de unde s-ar inspira teoreticienii conspirațiilor mondiale?

Asistăm la des-sutienizarea publică a doamnei Udrea. Nu ne-au ajuns pozele ei din revista Playboy. Oare cîți masculi și-au imaginat cum Poliția Română i-a confiscat sus-numitei blonde nenaturale una bucată sutien în arestul aceleași instituții? Cîți parlamentari vor fi trecsărit (așa spunea bunica mea, am trecsărit dă frică…) la mesajul neprihănitei într-ale corupției? Cel puțin pe Jeanne d’Arc au ars-o pe rug… Vai, vai, vai! S-a ajuns la striptease în parlamentul țării. Ce-și permit aleșii pe banii noștri! Pe cînd des-chilotizarea lor?

Sunt în nius alert mai tot timpul. Cine știe cine mai e dat în gît pentru cine știe ce și cîți bani? Nimeni nu este exclus. Io cred că-l vor întreba și pe Geoană de suta aia de mii de dolari cu care a revenit din America după ce fuse ambasador. Îl vor întreba și pe Copilul Minune de ce n-a dat zeciuială dîn scuipatul dă pă fruntea personală ce dospea a ieuroi iliciți și va veni și vremea palatelor țigănești construite din banii de asistați social. Ca-n România. Să sperăm că anaful nu se va atinge de pastorii sponsorizați de persoane fizice sau oengeuri străine! Nu că-o fi jale, ci o fi bai. Se știu ei…

O fi ca-n bancul pe care Paul Negruț îl tot povestea printre sughițuri de rîs: cîțiva pastori de la comunitatea din… se hotărăsc să-și dezvăluie unul altuia slăbiciunile. Zis și făcut. Cutărică zise că nu poate să reziste tentației cu băieții. Altul cu fetițele. Altul cu cărțile. Altul că are barul lui. Pînă cînd ultimul mărturisi că el nu poate să-și țină gura…

Apoi ne putinizăm  și ne des-putinizăm. De cele mai multe ori vine cîte un politician din străinătate, el centrează, el fuge și tot el dă cu capul! Cameron își rezolvă un prieten ce avea pe stoc cîteva duzini de autobuze cu tabla mai groasă ce ocupau degeaba locul într-un aeroport părăsit. Le trimitem în Ukraina! Defensiv. Treaba ucrainenilor ce vor face cu ele. Poate le vînd în Africa. Poate le dotează cu aer condiționat pentru transportul corupților proprii. Oricum sunt cu scop defensiv. Mai bine le dădea 1000 de tăblițe albe cu care să scrie Внимание! противотанковые мины!

Aș face o paralelă Germania/Rusia. În Al doilea război mondial Germania nu a putut ajunge la Moscova. URSS a ajuns însă la Berlin. E clar că dacă n-ar fi existat americanii ei s-ar fi dus pînă la Marea Mînecii. Acum dacă rușii vor începe să o ia spre vest, fără americani (că i-au mai vrut nemții la ei ca ocupanți), unde se vor opri, la Barbizon? Mingea la fileu!

Un domn american suduia revoluția franceză și mortăciunile provocate de omenirea deșurubată din corsetele ordinii ancestrale de origine monarhistă de drept divin. Greu la deal cu Revoluția asta franceză. Aia americană e bună. Nici aia rusească nu e bună. Normal ce-i american e mai bun, mai mare. Da ce? Rușii n-au nimic balșoi? Ce spuneți de teatru ăla? Și omul ce suduia uită cîteva amănunte: nu Revoluția franceză a dat tonul la războaie.

Preluăm de la fileu…

În topul Europei conduce, cred eu, Reforma. Pe locul doi este lichidarea lui Charles I, regele Angliei, rege de drept divin. Primul rege executat de popor ce a dus un război împotriva sa. A fost un război civil cu 250 de ani înaintea revoluționarilor francezi. Deci tot protestanții au fost cu un pas înaintea ateilor francezi! Sîc!!! Cînd te gîndești că Oliver Cromwell nu s-a încoronat. Ce dinastie protestantă ar fi ieșit…

Și ajungem la un subiect și mai fierbinte. Musulmanii. Mă bătea un gînd să mă fac musulman. Numai avantaje. Minoritate avantajată. Finanțare externă. O religie-n expansiune teritorială. Simplă. Ieftină. Mai te duci în haj, mai ții un ramadam și așa trece timpul. Poți face turism cu adrenalină. Prin Siria, prin Irak, prin Nigeria. Prin Ukraina. Nu, că acolo nu-i loc de alții, mai creștini și mai adevărați.

Așa-mi place cum în momente din astea grupurile și indivizii încep să se definească prin adevăr. Noi suntem adevărații creștini. Adevărații musulmani. Adevărații patrioți. Cinstiți adevărați și cinstiți falși. Revin la un italian de modă mai veche ce a fost judecător parcă. Fusese intervievat la o televiziune românească. Zicea el că atîta timp cît a durat lupta cu mafia veneau acasă după el carabinierii cu sirene, convoi, viteză. Îl duceau la serviciu. Doar că el pleca după coloană la vreo 5 minute pe un scuter, cu casca pe cap. Nu l-a recunoscut nimeni. Și ca să le dovedească tuturor că nu are nimic de ascuns cînd se spunea că are afaceri ilicite, s-a dat pe el în judecată ca să fie investigat. Și justiția a dovedit că era cetățean cinstit. Adevărat cetățean cinstit. La noi cîți ar rezista testului?

Hei, v-a plăcut cum a căzut Madona de pe scenă? Madona mia! Nu-i a mea, dar așa se zice…

Și ca să ridicăm niște mingi la fileu pentru trăgători, luați d-aici: face sau nu Iranul bomba atomică?

Mingea la fileu! (Să nu uităm că voleiul este un sport în care adversarii nu ajung în contact direct.)

Se găsește cîte-unul…


În 1940 s-a găsit unul să-i dea nas Ungariei mici să se facă mai mare. Se numea Hitler. Le-am dat Ardealul.

Apoi s-a găsit altul să-i dăm Uniunii Sovietice jumătate din Moldova. Se numea Stalin.

Că era a lor. Dacă era a lor. Era, dar asta numai pentru că ne-au luat-o. Și ne-am luat-o, și ne-au luat-o iar.

Acum își iau și Ucraina înapoi. Ca și cum Serbia și-ar lua Kosovo. Grecia și-ar lua Troia. Fenicia și-ar lua Sardinia. Adam și Eva și-ar lua înapoi Paradisul. Că le-a fost dat…

În Torino există un bulevard lat ca-n Moscova și lung tot ca acolo, ce se numește Unione Sovietica. Are vreo șase benzi și două pentru tramvai. A fost denumit așa pe vremea cînd Uniunea Sovietică era ceva. Acum nu mai este, dar poate cineva se gîndește să-i schimbe denumirea în Rusia. Că se poartă. Recent ungurii au denumit o piață Moscova. Că vine Putin. Un Stalin reciclat.

Poate ar trebui și noi să denumim niște străzi Războiul Crimeii (1853-56). Să nu existe confuzii. Că se mai găsește cîte unul…

Iona, rebel with a cause (1)


Nu mai țin minte care o fi fost intenția ințială atunci cînd am scris acest titlu, acum aproape 3 ani, dar azi mi-a venit o idee.

De cele mai multe ori se bate monedă pe cît de rebel a fost Iona. Iona a fost rebel de la cap la coadă. Mai ceva ca fiul ce a spus fac tată și nu s-a dus să facă. Pe Iona nu l-a lovit amnezia. El a luat-o premeditat în direcția opusă. Ziceau marii predicatori ai sfîrșitului de secol 20 în România lui Ceaușescu, citîndu-se unul pe altul, că de fapt, într-un comentariu se spunea că Iona o luase premeditat în direcție opusă pentru că știa ce rău le va face Ninive israeliților. Și că aștepta ca Dumnezeu să-i radă de pe suprafața pămîntului ca să beneficieze Israelul de un bine mai mare. Sau mai… mic?

De aia ne place să ne jucăm de-a Iona. Nu facem ce ne spune Domnul, tocmai ca să-i facă praf el pe păcătoșii ăia. Ne pasă mai mult de castravetele nostru.

E destul să ne uităm la politica externă, să ne identificăm dușmanii tradiționali și să ne uităm la ce a spus Isus în predica de pe munte.

Apoi să ne propunem să fim fericiți cîștigînd la loto, împușcînd primul milion de euro, achiziționînd o casă, un job important sau mai știu eu ce. Din cîte-mi dau eu seama însă fericirea se cîștigă prin suferință. Asta dacă vrem să fim ca și Cristos.

M-a sunat Putin!


Era o zi ca oricare alta. Era o vreme ca oricare alta. Dar era iarnă. Chiar și pe uliță. Era ora, cam 10 și cîteva minute fix, ora Bucureștiului. Nu pot să-mi dau seama care era ora locală, și și dacă-mi dădeam, la ce m-ar fi ajutat? La, la-la, la, la,la, la, la, la. Cînta Fergie, Shakira sau pur și simplu Smaili. Era o lălăială de zile mari. S-o creadă Mutu: zilele erau mici, nopțile erau mari!

În orice caz, și-n orice glas, eram eu. Cîntam. Bine că nu mă auzea cîinele lu vecinu, că iar s-apuca să urle a mort. Bezmeticu!

Tocmai veneam din pivniță unde am aprins focul, cînd sună telefonul. Fixu. Cu o voce a semi-leheamite, că pe ăla sună numa mam-soacră, anafu și foști colegi drogați de la cantina săracilor că le trebe doi lei pînă luni, spusăi un alo, așa, de pamplezir. Era cu totul altceva dacă în loc de pam-plezir era unul de la Pan-pro, că ăia fac pită faină.

După ceva hîrîituri, dregeri dă voci masculine și șușoteli mîțoase, un cetățean, bănuiesc că era un cetățean, nu un oarecare, mi se adresă în suava, dar în același timp primitiva limbă a lui Gogol, Lomonosov, Stalin și Iliescu:

– Gaspada Alexeevici,

–  Gaspada? Nu stă nci un Gaspada p-aici.

– Gaspada, domnu Alexeevici, peședintili Putin ar vrea gavarit cu dumnievostră.

Nici dacă eram verișoara lui Houdini, Mița trapezista sau următorul Dalai Lama nu aș fi fost mai uimit, mai siderat și mai contorsionat de vocea cavernoasă ce părea mai degrabă farsa vechiului meu prieten din liceu, Piți. Nu Piți ăla cu na-ți-o-nala, altu…

Mă gîndeam că am mai dat eu cu blogu-n gard, ba chiar în Rusia și Putin, că l-am pictat cu diferite materii mirositoare și alte cele și nu-mi puteam reveni…

– Bă, care faci farse?

Mîțele de pe pervaz se uitau bănuitoare. Probabil că aveau impresia că iar mă sună că am cîștigat un milion de dolari, că s-a răsturnat un camion de viagra la colțul uliții sau că motanul cu șosete a mai terminat vreo două pereki de golumbi ai vecinului. Același.

Mă duse gîndu la domnu colonel, cîndva tovarăș, ce asculta prin interpuși telefonul personal ce nu-l aveam instalat la revoluție, dar la faza asta mi se blocă ramul de parcă accesam saitul ministerului educației în ziua cînd se afișează notele la bac. Minus 273,15 °C, adikă zero absolut. Eram blokat.

Dusei mîna la cap ca să gîndesc mai temeinic, dar gestul mă ajută doar să scap receptorul din mînă și legătura se întrerupse. Nu pentru mult timp însă. De sub pat, din cădița broaștei țestoase a viitoarei mele cumnate sau din adăpostul cîinilor comunitari colectați în comună după ce dubele misterioase îi deversau în nopțile fără lună, sună mobilul.

,,Noi suntem români, noi suntem români, noi suntem aici pe veci stăpîni!,, No, că alt rington nu mi-am putut alege…

De data asta o altă voce, fără bîrîituri, schizofrenie acustică umanoidă sau alte zgomote de fund. Adică fond. O voce ușor grizată, un picuț taraganată, dar fermă, așa ca a unui bărbat pe la 62 de ani două-trei luni și cîteva zile, ochi albaștri, păr puțin, proaspăt barberit și buzele aproape liniare (semnul de netăgăduit al ambiției și puterii) prinse să vorbească în cea mai neoș limbă moldovinească cu un puternic accent românesc de Balta-Albă:

– Domnu Alex, aș vrea să vă vorbesc personal și în acest scop am securizat această linie, astfel că va fi nevoie să dați socoteală niciunui serviciu de informații existent. Vă rog să mă ascultați.

La aceste cuvinte parcă predestinate de Mama Natura, zeul Zamolxe și umbra lui Mircea la Cozia, am rămas cu mobilul la ureche, dîndu-le de înțeles celor din casă, inclusiv pisicilor agățate de pervaz și cîinelui de sub mașină, că sunt angajat într-o aventură ce l-ar fi lăsat fără pălărie pe Indiana Jones, fără cisme pe baronul Munchausen și precis fără gît pe răposatul întru mucenicie Constantin Brîncoveanu. Nu l-am mai pomenit pe Mihai Eminescu, nici pe Nicolae Ceaușescu că erau deja super flu pentru o lume a sfinților. Mă bătea un gînd să dau de Mahatma Gandhi, de Margaret Thatcher, dar m-am lăsat păgubaș: simțeam cum mi se descarcă bateria. Nu a telefonului, ci a pismeicărului. Eram în pericol să fac atac de cord la inimă. Speram totuși că nu mi se va rupe jugulara de la picior!

-Ăăăă… Știu eu? Da, cine spuneți că sunteți? Că n-am înțeles de prima dată… Mințeam. Soția deja deschise ușa de la frigider să se-ncălzească.

– Vladimir Vladimirovici Putin.

– E… E…

– Ce „E” omule?

De data asta mîțele fură lovite de cîțiva țurțuri de la rufele ce înghețară instantaneu, băieții o tuliră să se dea cu patinele-n sufragerie unde se instală un mini-baikal autohton. Mirosea a Siberia.

– Încîntat…

Altă minciună. Nici dacă suna Sfîntu Petru pe linie directă nu aveam nevoie de mai mult de 8 secunde pentru a mă reculege. Ca la box. Eram knock-down. Bine că era duminica dimineața. Ce s-ar fi întîmplat dacă glumeții ăștia ar fi sunat cînd eram la biserică. Sau la spital… Mă transferau urgent la infecțioase, să nu se infecteze și alții că ieșea de o nouă Transnistrie. Sau la glumeți. Cine m-ar fi crezut?

– Domnu Alex, trebuie să vă întreb ceva. Ceva ce mă chinuie.

– Aha. Păi…

Era clar că ceva mergea rău în Rusia. Putin să mă sune pe mine? Și cum de știe românește? Românește-moldovenește, tot aia! Ăsta nu-i Putin! Ăsta-i Putin, cum sunt eu Serghei Lavrov! Sau Napoleon. Sau cel mai iubit dintre pămînteni…

– Mă gîndesc să mă căsătoresc cu o româncă…

Nu, de fapt n-a zis chiar asta. De fapt a zis că Elveția-i inspiră teamă că-n Rusia mulți au luat țeapă cu creditele-n franci elvețieni. Și ce dacă de la Napoleon încoace nimeni nu s-a pus cu Elveția? Nici Hitler, nici Stalin, nici papa. Apropo, tot atîtea divizii are papa? Și a mai sporovăit el încolo și-ncoace, cînd aut ăv ză blu îmi spune:

– Domnu Alex, dar cu tezaurul ce facem?

(nu știu dacă va mai urma, dar convorbirea nu s-a terminat aici. nici acolo…)

 

Creștinismul, încotro?


Europa a declanșat două războaie mondiale. Sau mai bine-zis, Germania a declanșat două războaie mondiale. În ajunul primului papa a chemat la o conferință de pace. N-a fost băgat în seamă. Interesele politice, naționalismul, lăcomia și mîndria au făcut milioane de victime. Mă gîndesc că astea sunt păcate. Sau poate draci, demoni, că altfel nu-mi explic puterea lor.

Ce-au avut de spus creștinii din cele două tabere ce se omorau cu bucurie? Mai nimic. Sau nimic important. Pentru că n-au reușit nimic. Poate n-au făcut nimic. S-au considerat din altă lume? N-am apucat să-i întreb.

În cel de-al doilea unii-l credeau pe Hitler Mesia. Și-l sprijineau pentru că lupta împotriva bolșevismului ce lichidase biserici, ordinea normală, etc. Creștinii de la noi s-au făcut legionari. Mai toți preoții erau gardiști. Era o mișcare națională. Împotriva exteriorului, a roșilor, a rușilor, a evreilor, a ungurilor, a românilor-ne-neoș. Chiar și a pocăiților. Au apărut legi noi, restrictive. Propagate de creștini. De ăia mai verzi.

Ce i-a motivat? Dragostea de țară? De biserică? De Dumnezeu? De rege? De Legiune? De mareșal? O dragoste monstruoasă. Sau una diabolică. Dacă cele două se pot juxtapune. Ceea ce azi criticăm că este dragostea homosexualilor și lesbienelor. Ceva împotriva firii.

Ce-au făcut creștinii? Creștinii adevărați nu au ieșit în evidență. Povestea un pastor penticostal, acum la Domnul, că în zilele alea o familie căuta să se ascundă că era căutată de poliție. Au bătut la ușa unui pocăit și acela le-a spus că nu poate călca legea și nu poate minți. Au bătut la ușa unui creștin și ăla a spus poliției că nu-i cunoaște pe cei căutați. Și nici nu-i cunoștea. Dar le-a salvat viața.

E o lecție. Să-ți riști viața ta, averea, copiii pentru niște străini fugari. Poate ceva asemănător cu povestea lui Jean Valjean căruia episcopul catolic îi dă, chipurile, argintăria pe care tocmai o furase și confirmă în fața polițiștilor că i-o făcuse cadou. O altă lecție.

Și se pare că n-au fost singurele.

Creștinismul dispare încetul cu încetul. A fost șters din istoria Uniunii Europene. Se estimează că există la ora actuală circa 5%, maximum 10% creștini activi în Europa. Sub 7,5 milioane. Cei care contează. Să nu ne mirăm că izbucnește un nou război. Poate un altfel de război. Să nu ne mirăm pentru că lumea nu se va schimba în mai bine cu tot progresul economic. Lumea se duce pe calea ei.

Care este locul nostru în această lume, în acest război?

 

Bantustanul Moldo-Vlahiei


Nu știu prea bine de ce am ales titlu ăsta, da sună bine! Un pic cam jignitor. Poate prea mult.

S-a tot spus că noi ăștia d-aici din Transilvania ne simțim superiori. Cînd am făcut armata la Tecuci ne simțeam inferiori. Față de toți moldovenii și regățenii. Aveau ei grijă de asta.

În ce constă atunci superioritatea noastră?

În nimic românesc. În ocupația austriacă de pe la 1700. În respectul celor din sud și est față de chestiile ungurești.

În moștenirea asupririi străine de peste 900 de ani. A superiorității sașilor și șvabilor. Cu bresle. Cu cetăți. Cu KK Obergymnazium.

Ne-au civilizat. La fel și ungurii. Culmea, ne-au apropiat de Roma.

Dacă mergi într-un oraș din Transilvania vezi că centrul este istoric. Poate chiar medieval. Nu numai metereze ruinate ca în alte părți. Nu doar biserici ridicate în fuga dintre bătălii. O altă optică. Se simțeau la ei acasă. Noi eram în bantustane.

Apoi lucrurile s-au schimbat. Și iar s-au schimbat. Și iar s-au mai schimbat. Ca pe vremea turcilor. Nu mai punem cărămidă pe cărămidă că iar se dărîmă.

În 90 am crezut că am scăpat. Apoi în 1996 am zis că PSD-ul se va desființa. Și în 2000 am văzut din nou roșu-n fața ochilor.

 

Și acum după 14 ani, iar se înroșește.

Noi am rămas albaștri. Dar mai avem un tur.

Mă uit la Moldova și la Muntenia ca la un bantustan. Nu al nostru, al roșilor. În 1918 noi am fost eliberați de ei. Poate a venit timpul să-i eliberăm și noi pe ei. Pe 16.

Iohannis neamțu și Ponta… turcu!


Hai să luăm toate bilele negre ale neamțului Johannis și să le enumerăm:

1. e neamț,

2. e lutheran,

3. nu are doctorat,

4. ca primar n-a făcut nimic în Sibiu,

5. a trecut la PNL,

6. n-a plagiat,

7. n-a lucrat la stat în funcții prea importante.

Și acum să enumerăm pe ale albe ale lui Ponta:

1. e român,

2. e comunist ortodox,

3. are doctorat în drept,

4. are mari realizări ca procuror, că de aia a fost avansat,

5. este în PSD, unde a ajuns mai sus ca Geoană,

6. a plagiat, deci știe carte,

7. n-a fost atras de salariile mari de la privați, a lucrat doar la stat.

Nemții au venit în Transilvania în valuri. Au și plecat sau au fost vînduți de stat Germaniei Federale în anii 70-80. Alții au fugit de cît de bine era. Iohannis a rămas. Și Ponta.

Ștefan cel mare i-a lăsat cu limbă de moarte fiului său să închine țara. Știa că nu o să fie mare conducător. Leșilor sau turcilor.

Ne-am bătut cu nemții în Primul și în Al Doilea Război Mondial. Am fost obligați. Dar n-am auzit de trădători nemți pe plan local. Cui să mai vîndă țara Iohannis? Germaniei? Poate n-ar strica… Cui i-ar vinde-o Ponta? Turciei? Ponta Turcul? Parcă nu sună bine.

În anii 90 spuneam că soluția cea mai rapidă ca România să iasă din comunism era să declarăm război Statelor Unite. Și să pățim ca Japonia. Aș fi vrut eu! Poate acum ar trebui să declarăm război Germaniei. Înainte să ne declare Rusia nouă. Și să avem PSD-ul coloana a 5-a.

Să ghicesc unde ar fi granița? Se cam vede!

sursa: http://www.frontpress.ro/2014/11/dvizarea-romaniei-este-posibila-o-reconciliere-politica-a-regiunilor-romaniei.html

 

Securitatea lui Mihai Pelin și nu numai


sursa: alte armate

Citesc, cît să nu mă plictisesc, Operațiunile Melița și Eterul. Istoria Europei Libere prin documente de Securitate, a lui Mihai Pelin, Compania, București, 2007. Adică o citesc în amestec cu Răcani, pifani și veterani. Cum ne-am petrecut armata, a coordonatorului Radu Paraschivescu și alte somități în ale culturii, Humanitas, București, 2008. Plictisitor de istoric, romanțat și astringent e Amin Maalouf, Cruciadele văzute de arabi, Proiect, București, 2007. Nu știu  pe unde au mai încăput celelalte trei cărți, legal achiziționate de pe cardurile fiilor mei minori…

În fine, de remarcat că la început arabii se mai luptau între ei, erau copleșiți de zvonurile despre trădările creștinilor (ce nu i-au trădat, ci din contră), de cele ale superiorității militare ale francilor, și cîte și mai cîte. Interesantă carte, dar parcă un pic pre sîcîitoare. Istorie, istorie, istorie.

Melița bate eterul Europei Libere. Glumesc. Zice autorul în Întîmpinare la ediția a doua că serviciile de spionaj comuniste nu puteau depăși în calitate regimurile de unde proveneau. Și banii lor. Nu se putea ca într-o Românie în care mai toate lucrurile mergeau de-andoaselea, Securitatea să meargă de-a binelea. Logic. Dacă nici un ceape nu mergea bine, nu o fi mers secu altcumva. Tot logic.

Ca exemplu stă urmărirea inginerului Nicolae Manolescu timp de nouă ani pe simplu motiv că fusese confundat cu criticul literar Nicolae Manolescu. Acoperirea cu hîrtii, lenea, incompetența și plictisul securiștilor au colaborat la căderea regimului ce nu mai reușea să miște nimic în țara aia. Acum ce ne-o mai mișca? Un Ponta, un Iliescu damblagit, un pușcăriaș Năstase, un Băse chelios sau un Antonescu ilizibil? Că de DD, Gigi, și alți indivizi cu iz de Mudava nu cred că o mai fii vorba în contextul zăngănitului de arme la poarta de est. Așteptăm vorba aia din vechime: tulburarea apelor. A venit! Pe bune.

Și ca să n-o sfîrșesc apocaliptic cu mincinile lui Putin, a ministrului lui de externe și a presei ruse aliniate sovietic, nici nu văicărelile Occidentului ștruțizat în nisipul euro-atlantic bîntuit de spaime islamiste cînd cronice, cînd acute de peste hotare, să-i zicem cîte una-două din Radu Paraschivescu a cărui interviu l-am ascultat pe telefon în Purgatoriu. Zic cei 14 trupeți mai toți teriști că armata a fost așa și pe dincolo. Confirm. ba a fost și mai nasoală. Chiar și mai bună. Nu s-alege!

Un lent-colonel, ofițer superior, deh zice: ,,Aflu eu care-i mîna criminală care-a dat cu picioru-n ușă!” Sau: ,,Voi sunteți cinzeci și ceva de boi, iar eu sunt unu singur!” – demonstrînd incapacitatea dedublării la persoana I-a. Sau un lent-major, ofițer inferior deci, băgîndu-și capul într-o sală de clasă pe cînd 2 trupeți se pregăteau de curățenie: ,,Bre soldat, ia împărțiți sala asta în trei părți egale și luați fiecare cîte-o jumătate!”

Nu-i de mirare că mai acu cîțiva ani boboru român avea mare încredere în armată și biserică. Despre biserică data viitoare!

Scandal. Secret. Erezie. Excludere.


sursa: http://eofdreams.com/spy.html

Dac-ar fi să enumăr cele mai bine vîndute știri, articole și posturi ar trebui să aleg dintre cele cu tagurile scandal/ secret/ erezie/excludere. Nu este ceva propriu numai lumii, ci și bisericii. Postezi un subiect teologic serios (altul decît baticul, lungimea fustei, femeia n-are voie să deschidă gura-n biserică, botezul cu Duhul Sfînt, apă, etc, cina cu must, vin, suc și sînge de focă) și nu te citește nici…

Dar ia să vezi dacă începi cu fratele cutare rupe tăcerea. Sau scandalul de la biserica din… Sau erezia nimicitoare predicată de cutărescu… Și de ce nu excluderea clanului X sau Y? Sare Internetu-n aer! Natura păcătoasă bat-o vina! Zăgazul bîrfei internaute se dezlănțuie. Curiozitatea milenară a lui Adam și Eva se reaprinde.

Zicea un frate mai mucalit că în anumite biserici e o zumzăială, o forfoteală aproape continuă. Bilețele, șușotele, copiluți și copiluțe, bombonele și plimbărele. Asta pînă-n momentu-n care fratele de la amvon decide la un punct banal al predicii să spună: „Am auzit că o soră de la noi din biserică…”

Aici se face liniște-nmormîntală. Toată biserica-și ține respirația. Noroc că suspansul nu ține prea mult că jumătate din auditoriu ar muri din lipsa oxigenului la creier și jumătate din cauza atacului acut de panică.

După aia să vezi! Chiar și indivizii cu capacitate cilindrică redusă, la circa 1 pînă la 1,5 neuroni, își dau cu părerea, mai ceva ca rușii cu katiușa. Zbang în dreapta. Zbang în stînga. Zbang în sus și-n jos. Unii așa se zbenguie… Ferice de cei săraci cu zbenguiala? Cine știe?

Dar, dincolo de subiectele incendiare sau cataclismice, de trăsnete din cer și alungări în iad, purgatoriu și alte chestii mai anatomice, articolele  pălesc pe lîngă contribuțiile comentatorilor și comentatoarelor. Aici se rupe pisica. Acum se aruncă animalul-n curtea cuiva. Ba chiar și peștele începe să miroase suspect.

De n-ar fi scurtat încă din proiect Domnul timpul cît stăm treji și dacă am rezista la mai mult de 5 litri de cola și 2 de cafea de plutește lingurița, nu știu cum am fi scăpat!

Și vezi cum o ia cîte unul pe arătură… De toamnă, nu alta. Sau de Răscoala: brazd-adîncă și-ngustă! Da’ nu se mai oprește…

Io-i deplîng pe cei ce au abonați din ăștia ce-i tot pisează.

Că ascultă, nu te-ai gîndit că chestia aia e de fapt pe dos? Dar că pe vremea aia tu umblai în pantaloni scurți pe cînd eu terminasem de trei ani armată, mă căsătorisem, aveam trei copii, 100 de kile și rupeam suta-n 10.1? Da tu nu te-auzi ce vorbești? Retoric? Da uită-te ce avatar ai, mai taci din gură! Frustratule! Iar te-ai găsit tu să dai cu melița. Și ce dacă ai studii? Io am școala vieții! Și uite că așa scrie aici, ce tu ai altă Biblie?

Care ar fi inversul de la Scandal. Secret. Erezie. Excludere? Dar cine citește așa ceva?

Pe dos, nu?

Parada și adevărul sau capitularea fără minte


sursa:http://www.neurope.eu/article/nato-sees-great-potential-co-operation-ukraine

Auzi că cineva face paradă de mai știu eu ce. Își etalează cunoștiințele, hainele, bogăția sau sărăcia. Fie ea și în duh. Ostentativ. Este modul său personal de a mima că deține controlul, că n-a pierdut. Din contră.

Acum cam toți știm că parada, mai ales cea militară, este o desfășurare de forțe cu scopul intimidării. Asta dacă nu cumva scopul său nu este o banală trecere în revistă a trupelor de către un oarece comandant.

Mă duce gîndul la V. Suvorov cel ce fusese ofițer de tancuri și ajunsese apoi agent GRU. Într-una din cărțile sale descrie o aplicație de amploare: forțarea unui mare curs de apă cu o divizie de tancuri în ofensivă. Și aici urmează secretul aplicației cu trupe, cu muniție reală, cu invitați de peste hotare, comandanți ai Tratatului de la Warșovia, etc. De fapt se mima trecerea Rinului de către Armata Sovietică în vremea războiului rece, cu noul tanc T 72, spaima Occidentului.

Începută cu o șovăire mortală a transportoarelor blindate ce trebuiau să asigure capul de pod (din cauza propriei artilerii ce nu lungise tirul), divizia de tancuri se năpustise pe malul ocupat de dușman și dădu peste cap apărarea. Succes total. Teama se propaga în vest de numa-numa. Occidentul a respirat mai ușurat doar după punerea în serviciu a aparatului A 10 destinat în special distrugerii tancurilor.

Dar, Occidentul nu știa că aplicația extrem de reală fusese o paradă în toată regula: echipajele tancurilor erau formate NUMAI din ofițeri. Întreg personalul se antrenase și repetase luni de zile tot circul. Și pentru că era imposibil să fortezi un curs de apă așa de mare cu o divizie întreagă în același loc (tancul cu care se încercase bîntuise vreo două ore în sus și-n jos și echipajul fusese pus în pericol de înec), sovieticii au recurs la o metodă, pe cît de sigură, pe atît de originală: au deviat cursul apei, au betonat albia, după care au readus apa unde era inițial).

Deci ceea ce părea o mare realizare, un tanc formidabil, era o glumă. Tancul, divizia de tancuri nu putea forța un curs de apă atît de mare. Dar numai o mînă de oameni știau asta. Parada și-a atins scopul. Adevărul nu numai că a fost ascuns, ci a fost confecționat un adevăr mare, periculos, agresiv. În Occident nimănui nu i-a trecut prin minte să spargă balonul de săpun. Părea absurd să încerci.

Lecția Occidentului habarnist și cea a URSS-ului mincinos poate servi drept învățătură și azi. Doar proștii nu vor să învețe nimic că ei le știu pe toate. Și aș propune cîteva direcții. De exemplu: islamul și Europa; islamul/crislamul și ITPB-ul; bau-bau-ul liberalismului în România și responsabilități și responsabili religioși.