ISIS, SS-ul și lecția din Ucraina


Din punct de vedere ideologic ISIS și SS prezintă cîteva asemănări. Cine are timp și chef poate să le caute și să le facă. Nu mă îndoiesc că cele evidente au apărut de ceva timp și vor fii unele chiar mai elaborate. Dar în general sistemul de recrutare a „internaționalilor,” puritatea enunțată ca o condiție sine qua non, agresivitatea, ascultarea orbească și adularea conducătorului unic, uniformele (diferite, dar existente), rolul de gardian al ideologiei, intervențiile directe terminate cu execuții pe bandă rulantă, necesitatea spațiului vital și cîte și mai cîte ne vor atrage atenția în săptămînile ce urmează. Imaginile de pe internet nu fac decît să sporească anxietatea generală a publicului deja excitat vizual. Frica se perpetuează exponențial tinzînd spre panică. Asta se și dorește, nu?

Nu o s-o iau metodic, ci haotic, pentru că orice chestie metodică și deci, lungă, obosește și predispune la critici fără sfîrșit, ba chiar la graffiti injurioase (anonime și artistice). Vreau să atrag atenția la două aspecte cînd se vorbește despre ISIS.

Primul este despre neajunsurile unor trupe ce sunt mînate de o ideologie exclusivistă și nu de o inteligență militară.

În memoriile sale von Manstein se plîngea că trupele SS erau foarte bine dotate și li se completau efectivele în dauna Wermachtului. Știa el ce știa. Dar tot el, mareșalul victorios în Crimea și salvatorul frontului după capitularea lui Paulus de la Stalingrad, mai spunea ceva foarte important și poate nebăgat în seamă: eficiența trupelor SS era mult inferioară trupelor Wermachtului în ciuda avantajelor enumerate mai sus. Ca urmare SS-ul era folosit în situații grele, dar pierderile erau mari și cîștigurile mici. O judecată ofițerească ar fi atribuit mai mult armament, mai multe resurse umane Wermachtului, ce s-ar fi comportat mai bine, cîștigurile fiind maximalizate.

Deci, atunci cînd întîlneau un adversar valoros trupele SS pierdeau oameni aiurea și progresau puțin sau deloc. Rațiunea stătea exact în motorul ideologic și pompieristic în care erau conduse aceste trupe. Aș aminti aici că ineficiența tuturor ideologiilor în fața profesionalismului se vede cît se poate de concret în zicala comunismului autohton ce promova pe cineva (de exemplu un muncitor pe funcția de maistru) numai dacă era membru de partid. Adică zicea panseul ideologic, „Degeaba ești bine pregătit profesional, dacă nu ești bine pregătit din punct de vedere politic!” Cu alte cuvinte DEGEABA ești un bun profesionist, dacă nu dai bine și cu gura și nu îți însușești linia partidului!”

ISIS oglindește destul de bine ceea ce a spus von Manstein referitor la trupele SS. În ciuda faptului că apare te miri unde prin țările musulmane răspîndind teroare ideologică și nu numai, are propriile lui limite pe care nu le poate depăși din punct de vedere ideologic. Dacă vreți o comparație cu creștinismul, de orice gen, în orice secol și în orice cultură, veți constata că nu are aceste bariere ce o dată lăsate nu mai pot fii ridicate, ci doar distruse. În ciuda filmulețelor de pe internet cu tabere de antrenament valoarea trupelor de adunătură se limitează ca valoare combativă efectivă undeva sub nivelul trupelor SS, ce erau aprovizionate de un stat bine organizat.

Cu cine s-a bătut ISIS pînă acum? Aproape cu nimeni. Tocmai de aia a și reușit.

Al doilea se referă la una din observațiile de bun simț făcute de cineva în legătură cu conflictul din Ucraina: superioritatea armatei regulate în fața unor formațiuni tip comando.

Armata regulată ucraineană are o putere de foc net superioară formațiunilor rusofone din estul Ucrainei. Adică, cu alte cuvinte și în condiții normale, adică fără intervenția Rusiei, ea va depăși și va anihila trupele neregulate ale insurgenților sau dacă vreți trupele intervenționiste. Dar după cum s-a putut constata Rusia efectuează tiruri de armament greu peste graniță, în Ucraina. Ca urmare situația se poate schimba.

O să obiectați că ISIS a pus deja mîna pe armament mai greu. Da, știu. Dar nu este decît un avantaj temporar. Problema este dacă va exista unul au mai multe state ce îi vor alimenta cu piese de schimb, armament greu, rachete sol-aer (fără de care nu se poate duce un război) și muniție. Pînă acum nu se vede cine riscă să-și bage ISIS-ul în casă. Extinderea conflictului în Liban ar putea da peste cap toate calculele, dar și ar putea facilita o intervenție armată serioasă. Ca urmare ISIS nu prezintă pentru statele serioase decît o amenințare locală. Și aici intră în joc interesele politice și economice, așa că intrăm pe alt teren și nu comentez.

Deci, armata ISIS, că deocamdată ISIS este mai mult o armată stil SS, decît a unui stat, nu prezintă un grad de amenințare serios, demn de discutat în forumurile superioare. Dar în mod sigur se adună informații. Însă o intervenție militară costă bani. Cine are bani pentru așa ceva?

În concluzie finală, cu toate că arată fioros, că demonstrează că poate ucide pe bandă rulantă infidelii (cei ce nu gîndesc și fac ca ei) isisienii (nici nu știu dacă pot fii numiți musulmani) nu o să se extindă mai mult decît îi duce teroarea unui avînt dureros. Răzbunarea ține un timp, dar nu poate fii alimentată la infinit. Resursele se consumă dacă nu există alimentare.

Dar să presupunem că ISIS va ajunge un stat. Cu resursele sale și cu ideologia sa nu va ajunge prea departe pentru că nu va produce tehnologie, știință, etc. Cam ca și Gaza acum. Degeaba conduce Hamas, în afară de distrugere nu a demonstrat că știe ceva, nu este și nu poate fii un partener. Și ei știu asta pentru că au învățat de la El Fatah. Ca urmare dublați paza și sădiți un pom…

(Cînd a fost întrebat ce să facă la zvonul că o armată catolică se apropie de Geneva, Calvin a spus rugați-vă și dublați paza. Luther spunea că dacă mîine se va sfîrși lumea, azi voi planta un pom.)

Umbrele Lunii


sursa:http://boulderneigh.blogspot.ro/2013/04/im-being-followed-by-moon-shadow_25.html

Citesc o altă carte de Irvin Yalom, Călăul dragostei. E mai greu de citit. Sau poate de înghițit. Parcă prea țintită. Dar e bună. Nu pot citi într-una. Trebuie să fac pauze, să mai pierd timpul. E dură, directă, fără menajamente. E lupa, farul în fața morții.

Nu se poate să nu te identifici cu ceva din poveștile astea de psihoterapie. Nu de alta, dar sunt cîteva. Dar mai ales cu prologul. Unul lung. Sec. Precis. Fără ieșire. Sau, de fapt, cu ultima ieșire. Cu ultimul rit de trecere. Ciudat.

Trăiești o viață în incidența morții. Oare morții din cimitir nu zac o veșnicie sub incidența vieții? Ce e viața? Dar moartea? Sună pesimist.

De fiecare dată cînd încerc să scriu ceva despre sfîrșit, despre moarte, mi se pare că e prea devreme. Că e de speriat. Taboo. Ciudat. Din nou. Pentru că atît de des pomenim versetul cu avantajele mersului într-o casă de jale. N-aș vrea să fac din blogul meu o casă de jale. Nu mă definește. Și mă deranjează. Jalnic?

Eniuei! Trăiesc uitîndu-mă la umbrele Lunii (ca să nu-l plagiez pe Yalom ce zicea că privește la soare). De ceva timp. În general de vreo 60. În special de vreo 10. Mai acut, dar totuși cronic, de vreo 6.

Cîteodată sună alarmant cifrele astea. Altădată nu. Îmi aduc aminte cum dintr-o eroare copilărească pe cînd aveam 58 de ani spuneam că am 59. Și iac-așa am fost mai tînăr cu un an și am stat doi ani la aceiași vîrstă. Ce-nseamnă să dai în mintea copiilor…

Mai auzi că cineva se uită la umbrele Lunii, apoi altul. Rămîi surprins. Cel puțin eu.

Întîlnirea de 40 de ani de la terminarea liceului. Pe unii nu i-am mai recunoscut. Nici ei pe mine. E drept. La mine a fost ceva rapid. Neprevăzut. Nu atipic. A mai rămas doar o profă în viață. Poate și altele, dar n-au venit. Profa de francă ieșea de multe ori în lacrimi din clasa noastră. Era tînără și unii-și permiteau. Cam multe. S-au dus și ăia.

În Purgatoriul, unde v-am spus că petrec tot a treia săptămînă cîteva zile, mai întrebăm de unul, de altul. Dispar. L-am sunat pe unul dintre ei după ce am ieșit și m-a tăiat. Eu nu l-aș fi tăiat. Nici el n-o să mă mai taie…

L-am revăzut pe unul mai tînăr ce a venit așa… Rîdea, era vesel. Bravo lui. Cînd doar vizitezi Purgatoriul ești vesel. N-ai de ce să plîngi. Ce știa Dante… Eu sunt vesel tot timpul. Prost să fii să te întristezi pentru ceva ce nu poți controla.

Îi fac în ciudă Lunii. Atîta pot. În rest, mai vedem. Mă confrunt însă cu o lipsă acută de energie. Locul te curăță, dar te și usucă. Hei glumeților, știu că unii se curăță definitiv, dar mi-am recapitulat materia și am constatat că am trăit cîteva vieți. Cine știe, în viața anterioară am fost pisică și mi-au mai rămas cîteva vieți. Nu-i spuneți lu fi-mio că le bagă la bătaie în cine știe ce joc pe calculator și le pierde.

N-am avut parte de răpiri din Purgatoriu, nici de îngeri care să m-atingă cu un deget, cu un toiag de argint sau de vreun vis cu Isus. Sau am avut, dar l-am uitat. Nici n-am avut coșmaruri. Eventual nopți mai albe printre sforăiturile colocatarilor, cursele locale ale personalului și zorile ce se iveau sub bîzîitul aproape amenințător al țînțarilor. Și la prima chemarea a muezinului la rugăciune: Termometru? Vrea cineva termometru?

Sună hilar sub spectrul morții islamiste, a morții hamasiste, israelite sau ruse. Se omoară oamenii de parcă moarte-i cea mai ieftină marfă din lume. Rămîi interzis ca la filmele documentare cu lagăre de exterminare. Islamiștii auto-intitulatului calif nebun de Bagdad trimit pe Lună musulmani și creștini pe bandă rulantă. Ăștia nu-și fac procese de conștiință? Or fi psihopați? sau altceva? Te uiți la filmele lor și rămîi interzis. Mie mi-e greu să tai o găină. Ei parcă-s de pe Lună…

Între turnul și scăldătoarea Siloamului


sursa: http://www.panoramio.com/photo/8487677

Conform topografiei Ierusalimului distanța dintre presupusul turn al Siloamului și scăldătoare nu este prea mare. Turnul era mai sus, scăldătoarea mai jos. Se pot face fel de fel de divagații și presupuneri spirituale în legătură cu moartea celor 18 la prăbușirea turnului și dez-orbirea orbului din naștere de către Isus după tratamentul cu noroi din scuipat aplicat pe ochi. La fel cum se pot face și între alți nenorociți ce au murit de-a lungul timpului, aparent fără vreo vină și cei, să zicem semi-nenorociți (orbi, ciungi, muți, surzi, etc) ce au fost vindecați cu scuipatul lui Isus și colbul drumului. Cert că în ciuda distanței mici dintre cele două locații și evenimente istorice ești tentat să faci asocieri dincolo de limita timp și spațiu datorită semnificației spirituale impuse de același Isus și de către contemporanii lui.

Isus nu pomenește de predestinare în legătură cu cele două evenimente. Nu spune nimic despre rudele celor morți și despre asigurările încasate de familiile acestora. Nici nu lasă să se înțeleagă că romanii, sicarii sau zeloții ar fi pus la cale un atentat sau ceva asemănător. Se presupune că erau 18 bărbați (inși), dar nu se cunosc datele lor biometrice. Că nu contează. Dacă ar fi existat Facebook rudele ar fi postat precis fotografii, mesaje și sudalme la adresa responsabililor. Și aici mă gîndesc la autorități, la arhitect, la constructor și la cel ce a luat în arendă turnul. Dacă pe turn ar fi fost montată și o antenă GSM sau cell-phone, lucrurile se complicau și mai tare, avocații ar fi intrat în funcție.

În ce privește orbul, lucrurile sunt mai clare. Aici este o anchetă oficială în toată regula, familia lui se prezintă, neagă tot, sau aproape tot, presiunile sunt mari, frica la fel. De fapt numitorul comun al evenimentelor, din punct de vedere pur omenesc este frica: de moarte, de a nu fii dat afară din sinagogă, în general frica de oameni, nu cea de Dumnezeu.

Cu toate că nu pot să asociez niciuna dintre locații cu scăldătoarea Siloamnului, încerc să nu fiu insensibil și mă gîndesc care o fi distanța dintre Ucraina de est și Gaza? Cu globalizarea asta nu e așa de mare. Dar care o fi distanța spirituală dintre cele două evenimente aducătoare de moarte? Cine e Putin? Cine e Ucraina? Cine e Gaza? Cine e Israel? Și mai ales de ce mor oamenii acolo și ce se întîmplă cu ei după ce mor? Evident că aș fi preferat ca scăldătoarea Siloamului să fie în Gaza, Israelul să aibă o acțiune mîntuitoare…

Fascismul din retorica lui Putin


Nu mai este o noutate că Putin minte. A mințit despre uniformele rusofonilor, despre faptul că Rusia n-are nici un amestec, despre faptul că nu există trupe ruse în Ucraina, despre faptul că rușii vor pace, etc. Dacă stau bine să mă gîndesc, cu toate că el vrea să semene cu Stalin, nu prea aduce cu tătucu, ci cu unul dintre personajele basmului românesc: cu Gerilă! Minte de îngheață apele. Dacă n-ar fi așa de tragic, mai că-ți vine să rîzi…

Mă tot uitam pe net, motivat de retorica lui Putin, a ministrului lui de externe (ăsta cu cine vrea să semene?) și a aparatului lui de propagandă referitor la fasciștii din Ucraina. Am văzut babuște nevricoase cu fanioane rusești manifestînd cu sîrg și cu gură mare împotriva fascismului ucrainean. O fi, nu contest. Dar mă tot întreb cam cum erau anti-fasciștii ăștia acolo de unde provine hitlerismul sau altfel spus fascismul lui Hitler? Ceea ce m-a făcut să sap mai departe.

Peste ce dau? Peste niște poze din 1927 a liderului Partidului Comunist din Germania, Ernst Thälmann în fruntea detașamentului cel mai devotat al partidului, o Securitate pe cale de devenire dacă pune mîna pe putere:

sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Rotfrontk%C3%A4mpferbund

Ah, ce frumos se îmbina în 1927 asfaltul cu șinele de tramvai! Dar astea nu sunt  atît de importante. Ce mai vedem însă?

Vedem uniforme, vedem cisme, centuri, diagonale, chipie, bransarde, tobe, paradă cu cetățeni pe margine. Stînga cu Frontul Roșu ce saluta cu pumnul stîng ridicat la tîmplă, gata să impună dictatura proletariatului asupra fasciștilor cu care se asemăna atît de mult. Fasciștii însă nu s-au ascuns de frică.

În vechile cărți de istorie editate în România lui Dej se spunea că la alegerile ce au urmat Partidul Comunist German conta pe 3 milioane de voturi. Era inexplicabil de ce a ajuns la putere Hitler! A ajuns (și aproape nimeni nu a știut și nici nu știe acum, dar și dacă știe e prea tîrziu) pentru că Stalin a decis să scufunde Partidul Socialist. El a decis ca simpatizanții comuniști să voteze împotriva socialiștilor. Ca urmare a cîștigat Hitler. Ori dacă Stalin chiar voia să evite o confruntare cu nazismul german putea să o facă. Dar el miza pe revoluția roșie… Apoi am aflat că banii rușilor l-au sprijinit tot pe Hitler. Să nu uităm că deja mai multe companii germane construiau și testau în RSFSR avioane, tancuri, armament.

Deci N.S.D.A.P. sau partidul nazist a cîștigat alegerile, Hitler a devenit cancelar și așa mai departe. Apoi Germania atacă URSS și este înfrîntă de Aliați. Armata Roșie ocupă Berlinul. S-a zis cu nazismul. Naziștii sunt judecați, lichidați, torturați. Nu numai ei, ci cea mai mare parte a poporului german. Cine vrea să se convingă să se uite pe http://pictureshistory.blogspot.ro/2011/01/massacres-by-russian-soldiers-during.html Da, n-am uitat de crimele nemților în țările ocupate, inclusiv în URSS.

Vreau să spun doar că atunci cînd sunt în joc banii și puterea nu mai contează culoarea politică, neamul, ci altceva. În esență fascismul a fost rău, dar mă gîndesc că ar trebui să existe niște nuanțe. Nu toți cei de dreapta sunt fasciști, chiar dacă comuniștii i-au catalogat și pe socialiști ca fiind fasciști și i-au lichidat. Nu credeți? Documentați-vă! Apoi nu toți cei de stânga sunt comuniști, chiar dacă stînga, mai ales în SUA este catalogată ca fiind comunistă.

De aceea ar trebui ca Putin, ministrul său de externe, babuștile și filo-rușii să se uite prima dată în propria ogradă, să-și caute și să-și declare fasciștii acolo. În Rusia neo-fasciștii declarați serbează ziua de naștere a lui Hitler. Maltratează străinii pe stradă. Declară că-i vor lichida. Au adoptat salutul fascist. Instigă la ură, crime. Se antrenează cu arme. Susțin că holocaustul este un mit și distribuie literatură despre acest subiect. Musulmanii, evreii și imigranții sunt cel mai mare pericol pentru Rusia. Și strigă în gura mare salutînd în chip  fascist: Slavă Rusiei!!! Cam tot ce spun și fac filo-rușii sau rusofonii din Ucraina. Ciudat măi!

Și atunci cum și cînd mai poți să-l crezi pe Putin, guvernul său, media rusă? Cetățeanul rus ce are la dispoziție doar surse sovietice și ex-sovietice crede tot ce i se spune. Și mai susține și extrema dreaptă. Doar că este ciudat să fi fascist în Rusia. Dar nu imposibil! Mai rămîne doar să-ți conciliezi sentimentele naționale cu invadarea unei alte țări pe care o declari tot fascistă. Dacă stau să mă gîndesc, cineva-i nebun în toată treaba asa. Sper să nu fiu eu!

Și încă ceva, așa ca cireașa de pe tort sau crema de ciocolată de pe înghețată. Precis vă aduceți aminte de străzile cu denumirea Gheorghe Dimitrov. Dimitrov a fost conducătorul Partidului Comunist Bulgar din 1946, secretar al Federației Sindicatelor înainte de război, parlamentar înainte de Primul Război Mondial, întemnițat pentru că a votat împotriva intrării în război, condamnat la moarte în contumacie pentru că s-a opus noului guvern militar în 1923. Fugit în Rusia el devine conducătorul Internaționalei a II-a sau a Comniternului, fiind prieten cu Stalin. În 1933 pe cînd se afla în Germania este arestat și judecat pentru incendierea Reichstagului, dar este declarat nevinovat. Contribuția sa la teoria marxist-leninistă constă în teza ce susține că fascismul este dictatura celor mai reacționare elemente ale capitalismului financiar. Asta mi s-a spus din pruncie la școală.

Ei, din ce familie provine Dimitrov? Ați ghicit! Dintr-o familie protestantă. Cel puțin mama sa, Parashkeva Doseva era.

Și în final, preluînd definiția fascismului a lui Dimitrov și ceea ce face Putin, mă tot întreb cum stă treaba cu fascismul ăsta. Mai ales în Rusia.

Apocalipsa la zi


sursa:http://mytorontoeh.files.wordpress.com/2011/05/apocalypse-cartoon.jpg?w=510

În lipsă de subiecte apocaliptice reale profeții de ocazie, cît și cei profesioniști, s-au axat pe sfîrșitul întregii civilizații. Mayașii și vikingii nostradamiști au devenit capete de afiș ale unor publicații în pană de subiecte și inspirație. Vorba unora: cînd nu-s fonduri vine catastrofa; cînd sunt, e pace și bine!

Dar în ce ne privește, pe cînd noi ne tot pieptănăm ca baba și țara arde mocnit, ce să vezi, evenimentele din Ucraina și somațiile lui Putin au început să dea apă la moara prorocilor. Păzea: bate vînt de apocalipsă!

Nimeni nu face legătura cu situația din 1940 cînd ni s-a luat Ardealul de Nord și spunea cineva ce trăise în vremurile alea se înjura de Dumnezeu ca niciodată. Nimeni nu face legătură cu justiția vîndută, cu statul corupt, cu mafia ce se scaldă-n aur și bani, cu morala pițipoancelor și pițiponcilor din media și cu sărăcia tot mai prezentă. Astea nu s-au văzut pînă nu și-a dezlegat Putin cîinii serviciilor secrete? În curînd se vor prinde și pastorii, că au o inerție mai mare, că ceva se poate întîmpla și la noi. De frică? Poate!

Spre deosebire de apocalipsele trecute ce apăreau din senin, apocalipsa asta vine din est, sau mai bine spus din est și nord-est. Mă tot întreb care vor fi noile simboluri, ultimele interpretări ale numelui fiarei. O reuși cineva să-l scoată pe Putin 666? Face legătura cu divorțul și cu cîrdășia lui Medvedev?

Dar dacă privim dinspre est spre vest, peisajul apocaliptic se schimbă. Eventual UE, SUA, Obama et co sunt costumați pentru bătălia finală în care Maica Rusia, această fecioară neprihănită a noului bolșevism, va sta la fruntariile estului să împiedice exansiunea NATO. Sf Gheorghe călare pe cal (de ce o mai fi nevoie de cal?) va nimici balaurul cel mare. Chipul său va fi pe toate canalele teve. Israelul va fi amenințat de peste tot.

Și la urma-urmei asta nici nu e apocalipsă: e piriot pînă la pobeda finală!

Ei, ce contează, abia aștept să se umple iutubul de predici apocaliptice. Doar-doar acum o să fie momentul! Ce s-a tot prorocit de 2000 de ani se poate întîmpla mîine. Pînă și musulmanii-l așteaptă pe Mahdi al lor. Evreii la fel. Cine știe, poate vine trei-în-unu să ne facă pe plac tuturor. Cine ar mai trebui cooptat la duetul Putin-Medvedev să devină o troică?

Și așa devin unii celebri pentru o zi, apoi penibili pentru o eternitate. Ei, America, ce se mai aude? Sadam a murit, Putin nu e bun de fiară? De ce?

Dac-ar fi așa de simplu…


Media anunță apariția unui video pe internet. O întîlnire Al-Qaida în care liderul aproape maximus afirmă că trebuie să elimine crucea, iar purtătoarea crucii este America. Dac-ar fi așa de simplu…

Pe de o parte se pare că arabii ăștia habar n-au nici de istorie, nici de istorie. Și bineînțeles nici de teologie. Nimic anormal. O droaie de creștini n-au nici ei habar de așa ceva.

Acuma să elimini America o fi cam greu cu ce mijloace au ei. N-au putut alții mai mari și mai tari.

Să elimini America cînd America nu mai stă la ea acasă e și mai greu. Dar, ce să zic, noroc că se mai duc americanii prin străinătate că să fie lichidați de teroriști!

Și dacă pînă și Iranul vrea să vîndă gaze Europei, aliata Americii, încă o complicație…

Dacă Al-Qaida și-ar face temele ar observa că statul american face cele mai mari eforturi să lichideze crucea, fără să îi pese de terorism. Al-Qaida ar trebui nu să atace America, ci s-o sprijine. Az simpl ez zet! Dar așa cum știm toți Al-Qaida habar n-are de diplomație, istorie și teologie. E ca un Hitler musulman, dar fără Germania, ca un Tyranosaurus Rex chior. O să vină meteoritu și-o să dispară.

De cealaltă parte văd Ucraina (fără Ucraina nu se poate, că e și ea în prima linie) unde un pastor încearcă să conducă o țară pe butuci. Dac-ar fi așa de simplu…

Nu știu dacă butucii ăștia sunt din Rusia sau din UE. Dacă dispar o fi mai rău. Din simulările de laborator am constatat că o conducere de culoare protestantă imită cu aplomb dictatura fără să-și dea seama cît de restrictiv este un astfel de regim pentru cei ce au alte idei. Iar intră crucea în ecuație? Poate…

De acord că în Ucraina este nevoie de o mînă forte la ora actuală, dar în situația dată ar trebuie dublate eforturile în plan diplomatic. Estera a făcut mai mult decît o armată într-o situație limită cînd nu mai era timp…

Și la noi acasă văd cum doi, trei tembeli se iau de gît, la figurat, în public făcînd fel de fel de afirmații de parc-am fi la circ. Ceea ce-i face pe nostalgici să să gîndească la binecuvîntările unei invazii ce i-ar scoate din ecuație definitiv pe toți trei. Dac-ar fi așa de simplu…

Moise, rid mai lips: lasă-te de istorie! sau răspuns la Pare că a început! Să vă explic de ce eu țin cu ucraineni


Începând din 1866, la rebeliunea de la Iaşi, montată tot de agenţi ruşi, urmând cu 1907, iar mai apoi cu 1989, armata română a tras în plin, omorând de-a valma şi ţărani înfometaţi, şi oraşeni manipulaţi, şi anticomunişti cinstiţi. Dacă nu o făcea, România ar fi sucombat ca stat, la fel cum este, acum, în pericol Ucraina.

Noi, românii, n-am fost niciodată pregătiţi pentru aşa ceva şi, de fiecare dată, loviturile Moscovei ne-au destabilizat şi ne-au făcut să ne omorâm între noi.

– See more at: http://www.biziday.ro/2014/04/14/pare-ca-a-inceput-sa-va-explic-de-ce-eu-tin-cu-ucrainenii/?fb_action_ids=773112919366792&fb_action_types=og.likes#sthash.TNLvYVXb.dpuf

 

 

Începând din 1866, la rebeliunea de la Iaşi, montată tot de agenţi ruşi, urmând cu 1907, iar mai apoi cu 1989, armata română a tras în plin, omorând de-a valma şi ţărani înfometaţi, şi oraşeni manipulaţi, şi anticomunişti cinstiţi. Dacă nu o făcea, România ar fi sucombat ca stat, la fel cum este, acum, în pericol Ucraina.

Noi, românii, n-am fost niciodată pregătiţi pentru aşa ceva şi, de fiecare dată, loviturile Moscovei ne-au destabilizat şi ne-au făcut să ne omorâm între noi.

– See more at: http://www.biziday.ro/2014/04/14/pare-ca-a-inceput-sa-va-explic-de-ce-eu-tin-cu-ucrainenii/?fb_action_ids=773112919366792&fb_action_types=og.likes#sthash.TNLvYVXb.dpuf

sursa:http://www.dailymail.co.uk/news/article-2570797/Dramatic-CCTV-footage-emerges-moment-suspected-Russian-military-STORM-Crimean-parliament-building-gas-masks-armed-silenced-machine-guns.html

Moise Guran are ambiție. Acum vrea să fie un guru al istoriei. Din păcate sau mai bine zis, din fericire, n-are talent la așa ceva. Eu unul m-aș risca, vorba adolescenților, să-l întreb cît a avut media la istoria modernă și ce cărți a citit în domeniu în afară de manual. Ca s-o spunem p-aia dreaptă domnu Moise, istoria nu se face la teve, nu se pot face prognoze după citirea unui craș-cors în domeniu sau cu amintiri din… istoria patriei.

Dom Moise, cu rivoluția ați cam dat-o-n bară. Nu de alta, d-am participat. Ce spuneți despre turiști, dar mai ales că deschiderea focului și omorîrea civililor de către armată a avut drept scop menținerea României ca stat independent nu mă convinge. Nu m-a convins nici cînd am auzit-o din gura unui fost colonel participant la evenimentele din 89. Iu nău uăt ai miin!

La fel cînd a fost vorba de atacarea sediilor instituțiilor dotate cu arme de foc în decembrie 89. Populația nu a atacat sediile miliției ca să pună mîna pe arme și în general nu a atacat ceva. Armele au provenit din alte surse.

N-am prea înțeles nici ce pare că a început. Nu explicați. Și chiar așa, autoritățile din Ucraina nu au intervenit prea tare, ba pot spune că au intervenit prea slab împotriva manifestanților. Spuneți că regiunile respective ar fi avut soarta Crimeii. De fapt eu cred că nu e prea tîrziu nici acum să aibă soarta Crimeii.

Domnu Moise, mai în glumă, mai în serios, nu prea aveți de ce să țineți cu ucrainenii. Puteți să-i compătimiți, să le plîngeți greșelile, naționalismul, corupția, înapoierea, istoria nefericită din vremea lui Stalin, colaborarea cu naziștii din al doilea război mondial și pogromurile la care s-au dedat. Dar domnule Guran, lipsa de judecată de care au dat dovadă cei cu orientare occidentală după ce au pus mîna pe putere, fără să le pese prea mult de talpa țării și oligarhi, nu ar trebui să vă lase să plîngeți prea tare. Nu de alta da vă știam mai calculat!

De exemplu, un analist ca dvs. ar fi trebuit să știe că a fost o mare prostie să te gîndești că pui mîna pe putere la Kiev și rușii o să te lase să faci ce vrei în restul teritoriului. Mai ales după ce desființezi limbile regionale. Aici aveam și noi interes să fie menținute, nu? Și cum să faci față rușilor dacă nu cu multă diplomație și intoxicare.

Apoi, dacă tot ai pus mîna pe putere și ai gînduri mari, du-te la Poartă și asigură-ți domnia. Cel puțin ca să fie pace, pînă se limpezesc lucrurile. Cu baze militare ruse în Crimea n-ar fi stricat. Cu o populație rusofonă mare, la fel. Cu atîția nostalgici după perioada bolșevică încă în viață m-aș fi gîndit de două ori pe Maidan.

Domnu Guran, la o analiză succintă ați putea pune pe tapet faptul că Ucraina n-avea flotă (2 nave?), n-avea armată, n-avea aviație, etc. N-avea pentru că nu avea bani de solde, de dotare, de investiții. N-avea bani nici să-și plătească gazul către Rusia. Îi mai lipsea o revoluție anti-moscovită. Pentru ce?

Chiar analizați vă rog, ce avantaje are Ucraina că vrea să devină membru UE. Și ce avantaje ar avea UE dacă Ucraina începe procesul de aderare? Un simplu fapt: împrumutul de 500 milioane de euro ca Ucraina să plătească gazul rusesc vor fi plătite tot Rusiei. Aderarea la NATO va fi tot așa de dificilă. În circumstanțele actuale ați putea estima cît din PIB-ul Ucrainei va fi alocat pentru dotarea militară?

Aș fi așteptat o astfel de analiză de la dvs, nu una în care interpretați eronat istoria. Seamănă a fumigene…

Începând din 1866, la rebeliunea de la Iaşi, montată tot de agenţi ruşi, urmând cu 1907, iar mai apoi cu 1989, armata română a tras în plin, omorând de-a valma şi ţărani înfometaţi, şi oraşeni manipulaţi, şi anticomunişti cinstiţi. Dacă nu o făcea, România ar fi sucombat ca stat, la fel cum este, acum, în pericol Ucraina.

Noi, românii, n-am fost niciodată pregătiţi pentru aşa ceva şi, de fiecare dată, loviturile Moscovei ne-au destabilizat şi ne-au făcut să ne omorâm între noi.

– See more at: http://www.biziday.ro/2014/04/14/pare-ca-a-inceput-sa-va-explic-de-ce-eu-tin-cu-ucrainenii/?fb_action_ids=773112919366792&fb_action_types=og.likes#sthash.TNLvYVXb.dpuf

Paradise lost…


sursa:https://www.memecenter.com/fun/25429/Vladimir-Putin-RoboCop

Gorbaciov a vrut să reformeze paradisul comunist aflat în pragul falimentului. N-a reușit prea bine, dar a scăpărat scînteia schimbării. Ielțîn a dus schimbarea mai departe. Ar fi fost potrivit să anunțe ceva ce toată lumea aștepta:

Pierdut paradis, declarat nul!

Același lucru am fi așteptat la peste 20 de ani de la desființarea URSS. Dar se pare că Putin nu ține seama că la porțile paradisului sovietic stau de veghe milioane de morți. El vrea să-l redeschidă. Și nu numai că vrea să intre-n el cu Rusia, dar vrea să-i bage cu forța în paradis și pe alții. Pentru început Transnistria. Apoi Georgia. Acum Crimea. Urmează Ucraina.

Ce bine era în URSS! În URSS domnea un sistem represiv ce n-a mai putut rezista nici printr-o lovitură de palat, atunci cînd Gorbaciov a fost arestat și hard-linerii comuniști au preluat puterea. Ce să faci cu puterea cînd toată lumea ta geme sub ocupație și n-ai de unde lua bani pentru a cumpăra mîncare pentru milioane de oameni?

Paradisul sovietic, că despre el este vorba, păzit ca nimeni să nu iasă decît cu aprobare sau cu picioarele înainte, contrasta cu iadul occidental unde capitalismul era în putrefacție (după cum afirmau ideologii comuniști) și (spunea un banc în anii 80), mirosea a Chanel 5.

Din iadul capitalist nu fugea nimeni. Puteai să pleci cînd voiai, puteai să reintri. Nu trebuia să mori pentru asta. Numai trădătorii secretelor militare sau economice au fugit în URSS ca să fie recompensați cu ceva la care orice om de rînd putea ajunge în mod cît se poate de normal în went: o casă, o mașină, papa bun, un cont.

Vorba aia: decît în paradisul sovietic, mai bine în iadul capitalist!

Acum Rusia joacă cartea agresiunii mascate, a șantajului economic și a presiunilor etnice. Paradisul a decis să invadeaze iadul.

Înțeleg care este eșafodajul politic, dar nu reușesc să-l văd pe cel religios. Nici pe cel ideologic.

Ce are Rusia de oferit în paradisul pe care-l imaginează? Un nou cult al personalității? Fumat! Un boom economic? Dacă n-ar fi tehnologia occidentală și consumatorul occidental ce s-ar întîmpla cu rezervele Rusiei? S-ar devaloriza. O cursă a înarmărilor? Cu SUA cheltuind cît 10 state la un loc, și cu China-n coastă? O nouă cursă spațială? Poate cu samaliot mișto zburaiet!

Paradisul nu se cucerește cu armele, cu forța, cu propaganda, cu interdicții și teroare. Dar se poate și asta, dar te trezești cu un paradis gol, iar tu cheltui jumate din buget să ștergi graffitti mîzgălite de fugari de pe zidurile lui!

Și mai e ceva: doar nu te crezi stăpînul paradisului…

Rusia, Belgia și Ucraina


În istoria fiecărei națiuni sunt amintite bătăliile cele mai importante. S-au ridicat monumente pentru bătăliile cîștigate, dar și pentru cele pierdute. Jertfa vieții nu e puțin lucru cînd este dată în folosul patriei.

Rusia are un număr de monumente cît toate statele Europei și Asiei la un loc. Un tanc, un alt tanc, niște tunuri, niște statui, alte tancuri, ceva pietre și faimoasa Mama Rusia cu spada gata de harță. Impresionant. Dar să nu uităm că în ultimul război mondial rușilor le-a păsat mai puțin decît nemților de viețile propriilor soldați. La ordinele comandantului suprem au murit milioane de viteji chiar dacă nu era nevoie. Carnea de tun a fost măcelărită bine. Nemții nu reușeau să omoare cîți ruși îi atacau. Simplu. Dar trist.

Evident că Belgia nu a fost niciodată o mare putere militară. Nici cînd stăpînea Congo. Dar Belgia are un monument foarte ciudat care e de-e dreptul haios pentru că nu se înscrie în tipar. E vorba de statuia băiețașului care făcea pipi pe cotropitori. După aia i-au învins. Bună rețeta.

Mă gîndesc la Ucraina, la militarii ucraineni ce au ales să rămînă în Crimea, la cei ce au ales să treacă în armata Rusiei. Nici o jertfă. Nici măcar un pipi pe casca unui invadator? Dacă e așa, de ce s-ar deranja UE și NATO să se implice serios? Care ar fi miza?

From Russia with love…


Acum cîteva zile mă tot întrebam unde sunt geims bonzii britanici, remboii americani sau alți exponenți ai stilului liber de exprimare a succesului pe linie mortală pentru luarea prin surprindere și anihilarea forțelor ruse din Ucraina și/sau de la granițele ei vor să dea buzna tocmai la Kremlin ca să-i facă un implant de păr lui Putin. N-au reușit să-l facă spîn pe Castro, cu un spîn ca Putin poate ar avea șanse mai mari…

Dar nu, Occidentul își vedea de uichend cînd forțele ruse interveneau în Crimea, după principiul noroc c-avem babe, uite și pieptenii! NATO… NATi-O frîntă că ți-am dres-o.

În ceea ce urmează aș vrea să atrag atenția asupra pașilor făcuți de ruși, ex-sovietici pentru a pune în operă ocuparea unui obiectiv. Evident ar trebui să existe diferențe între obiectivele principale și cele secundare, dar întotdeauna rușii au fost maeștri în arta disimulării/minciunii.

Aș adăuga o întîmplare povestită pe cînd eram la Tecuci într-o unitate de rachete scoasă de mult la fier vechi, ce făcea o dată la doi trageri reale în cosmodromul/poligonul din Kazahstan: unul dintre ofițerii de stat major povestea că la o aplicație de stat major a tratatului de la Varșovia se punea ipoteza apărării unui obiectiv major. Aliații estici urmau să fie atacați de inamicul reprezentat de URSS. Totul era un joc de război simulat pe hărți. A fost pusă situația pe hărți și românii au sugerat necesitatea unei unități de intervenție rapidă în cazul unui desant aerian masiv. Au fost priviți cu scepticism pînă în momentul cînd pe situația tactică și-a făcut apariția un desant masiv într-o zonă complet neapărată. Era prea tîrziu. Nu mai trebuie să menționez cine a învins.

Uitîndu-ne un pic în urmă trebuie să ne aducem aminte că rușii au trupe ce pot acționa independent, pot ocupa prin surprindere cam orice și oriunde, pot captura sau anihila pe oricine. (Nu mai au forța URSS-ului, dar nu prea au cu cine să se compare în zonă.) Pentru a face acest lucru ei au studiat din timp obiectivele, le-au evaluat și au întocmit scenarii care au fost analizate și răs-analizate. Au învățat lecția asta despărțirii de Estonia, Lituania, Letonia, au exersat în Georgia și în alte conflicte regionale.

Ca urmare nu m-aș mira dacă Kievul va fi împînzit cu agenți ce vor paraliza activitățile vitale, dacă va începe războiul electronic și informatic, dacă anumite instituții vor fi ocupate de cetățeni înfuriați în uniforme de armată fără însemne și dacă unitățile ucrainene vor fi imobilizate înainte de a trece de porțile propriilor cazărmi. Dacă mă gîndesc că numai China a deplasat patru sateliți pentru un amărît de avion ce a dispărut recent, sutele de sateliți spion ai Rusiei veghează din înaltul cerului ca nimic neprevăzut să nu se întîmple. Nimic neprevăzut pentru trupele ruse, singurele ce se mișcă cum au chef în Ucraina.

Totuși nu știu dacă în toate mișcările astea pro-rusofone și anti-rusofone ar trebui să identificăm întreg poporul rus sau ucrainean cu această zbîrlire naționalistă cu iz totalitarist sovietic. La urma urmei, mai sunt și alte valori ce ne definesc ființa în afara limbii. Cu globalizarea asta parcă umanitatea a acceptat să-și minimalizeze identitatea lingvistică de dragul altor interese mai presante și mai actuale. From Russia with love… cîteva secvențe.

Naționalitățile și inter-naționalitățile lui Putin


sursa:http://www.lindsayfincher.com/putin-cartoons.html

Mai cu ceva timp în urmă mă contram cu cineva pe feisbuc pe o poză în care Putin texta că naționalitățile sau minoritățile să tacă din gură că nu sunt la ele în țară. Parcă era ceva în legătură cu islamiștii. Tare! Nu știu dacă o fi spus Puti așa ceva, dar asta pretindea colajul. Cu alte cuvinte, cei ce dădeau liche și șeă musteau de patriotism românesc. Eu nu. Nu pentru că nu îmi place Putin, acest aranjeor în gheimul uite-președintele-uite-prim-ministrul. Acest șantajist cu gaze.

În primul rînd cred că toți oamenii au dreptul să se exprime, fie ei chiar minorități. Vorba Vechiului Testament: să te porți bine cu străinul din țara ta că și tu ai fost străin odată. Și aici cred că se scurcircuitează unii concetățeni la logică. Noi n-am fost niciodată străini în țara noastră, așa că n-avem domle milă de ăștia micii și străinii ce vreau drepturi la noi acasă! Continuă lectura

Frăţia albă din Kiev şi Maria Devi Hristos


Noua lume postcomunistă la est de ceea ce reprezenta odată Cortina de Fier s-ar putea, până una alta, să nu fie chiar atât de nouă. În capitala Ucrainei, Kiev, în noiembrie 1993 a izbucnit o panică religioasă, de o intensitate aproape medievală, ca urmare a anunţului dat de Maria Devi Hristos, figura reprezentativă a cultului apocaliptic numit Frăţia Albă, conform căruia „sfârşitul” este aproape. Poliţia a invadat străzile cuprinse de revoltă, în special pentru a opri miile de tineri isterici ale căror creiere fuseseră probabil spălate, şi care se omorau între ei în piaţa centrală, în timp ce părinţii, la fel de isterici, îi căutau.

Un fost jurnalist al mişcării comuniste a tineretului, Marina Tsvgun, îl cunoscuse pe mentorul ei gen Svengali (o persoană care o domină complet pe alta, de obicei din motive egoiste sau maliţioase), Yuri Krivonogov, doar cu un an în urmă. Auzind că Marina îl văzuse pe Dumnezeu atunci când, suferind un avort, fusese la un pas de moarte, hipnoticul Krivonogov a luat-o rapid de soţie, după care au pornit împreună într-un tur al Rusiei şi Ucrainei. Afişele o prezentau drept „adevărata sfânta Maria Devi Hristos”; foile volante proclamau oraşul Kiev drept noua Calvaria (Golgota), mutată acolo din Palestina în urma mişcărilor plăcilor tectonice.

Câştigând tineri adepţi de pretutindeni (mulţi fugind de acasă pentru a ajunge la Kiev), la începutul anului 1993 cuplul soporific proclama că lumea îşi va găsi sfârşitul la 24 noiembrie. Din localităţi depărtate precum Murmansk şi Sverdlovsk din nordul Arcticii, părinţi disperaţi şi-au căutat copiii dispăruţi pe măsură ce membrii noului cult se îndreptau spre Kiev. Când data prezisă Apocalipsei a fost reactualizată pentru 14 noiembrie, Krivonogov a prezis liniştit că: „Nu vor exista explozii, doar cutremure şi tulburări imense.”

Chiar şi când soţii Krivonogov au fost, în cele din urmă, arestaţi pentru această farsă enormă despre sfârşitul lumii, chiar şi când sinuciderile în masă au fost împiedicate şi ora „sfârşitului” a trecut fără convulsii fatale, rudele tinerilor dispăruţi de acasă au avut parte de mici consolări.

Kiev-ul abunda în poveşti groaznice despre spălarea creierului cu droguri şi despre recrutarea de adepţi prin distribuirea de dulciuri otrăvite. Se spunea că Krivonogov (un mistic ştiinţific cu mai multe denumiri: cibernetician, profesor de yoga şi telepat) lucrase în armata sovietică unde producea droguri soporifice care erau folosite în războaiele psihologice. Indiferent de adevărul din spatele panicii şi zvonurilor, era limpede pentru mulţi observatori alarmaţi că statul sovietic nu distrusese ci doar înăbuşise un suflet slavon mai străvechi – puternic religios, adept al austerităţii, superstiţiilor şi chiar automutilării extreme.

sursa: http://www.lovendal.net/wp52/fratia-alba-din-kiev-si-maria-devi-hristos/