Ura! Am înfrânt!


DEFEAT. 044 - Ain't No Damn Word for It | OMEGA-LEVEL

îNFRÂNGERE. Ce altceva se pot numi rezultatele acestor alegeri?

PNL-ul ce chema prin vocea lui Iohannis la alungarea definitivă a PSD-ului de la putere n-a văzut mai departe de lungul nasului, adică de alegerile locale.

USR-ul unui președinte Barna ce încă mai avea impresia după semi-eșecul de la locale și mini revoluția la europarlamentare că va convinge cu o campanie ce nu s-a re-adaptat o dată pus Dragnea la bulău.

Nici cu PSD nu mi-e rușine, mai ales acum când pretinde revenirea la guvernare. Pe motiv că ei au câștigat. Ce ați câștigat, patru procente? O fi țara roșie, dar n-am uitat ce ați făcut. Deși unii români par loviți de amnezie.

AUR – marele mic procentaj de aur ce ne spune? Că deși epoca Trump s-a sfârșit, ea poate fi imitată. Ce contează că e Trump, Puțin Erdogan, Salvini, Bolsanaro sau vreun Codreanu sau Sima autohton. Ce contează că senatorul AUR-ist de Arad se numește Nagy?

Băsescu în guvern? De ce? Că a inventat PMP-ul după rotisarea PD-ului? Expert în reciclarea partidelor cu alți oameni, alte tromboane ideologice, dar aceleași interese, Băse s-ar putea lăsa de politică, dar la altceva nu cred că se pricepe. Poate re-primește cetățenia moldovană și punem de un scandal și cu Rusia.

Pro-România oscilant n-a convins. N-au mai mizat baronii pe Ponta? Poate. Dar AUR a însemnat mai pro-România decât partidul lui Ponta. Mai ales pentru diaspora.

Înfrângerea cea mai neagră poate fi a UDMR-ului care nu și-a mai văzut cele 8 procente și care și-ar putea lua adio de la rolul de outsider echilibrist cu veșnice pretenții la guvernare. În ciuda celor patru județe câștigate, sau tocmai din această cauză.

Și acum câteva întrebări esențiale:

A trădat diaspora? A fost trădată diaspora?

Cine se crede român ultras și de ce? Pentru că fondezi un partid cu numele AUR, ce sună mai mult țigănește decât românește. Partidul ăsta pare atractiv numai pentru amnezicii ce nu-ți aduc aminte de sloganul ceaușist cu visul de AUR al întregii omeniri și avansarea României spre comunism.

După cum ne spune istoria situații de acest fel au fost nenumărate, mai ales între cele două războaie mondiale. Când Rusia era bau-baul, când Germania era bau-baul, când Ungaria era bau-baul.

Acum pentru ce ați votat, amneziacilor? Pentru o coaliție falimentară? Pentru una de stânga – care o fi aia? Pentru una de dreapta – care o fi aia? Pentru importanța unui partid de cinci procente?

Indiferent cum am lua-o tot înfrângere se numește. Va fi o bulibășeală clasa întâi.

Ce prevăd?

Alegeri anticipate!

Vreau alegeri anticipate!

Dar fără amnezie și amnezici!

De ce n-a fost ales Peter Costea în PE?


Există mai mulți cetățeni și cetățene, frați și surori care se întreabă de ce Peter Costea, ce a candidat la un loc în PE, nu a întrunit suficiente voturi în 26 mai 2019. Încerc sa găsesc cîteva explicații.
 
 
Au fost două campanii de publicitate pozitivă pentru Peter Costea: una la referendumul pentru re-definirea familiei și a doua la campania pentru alegerile în PE. Ce au arătat rezultatele ambelor campanii?
 
 
Prima, cu rezultatele știute, adică neîntrunirea numărului de votanți ca referendumul să fie acceptat, a demonstrat că românii nu sunt preocupați de subiectul supus la vot. Nu că ei ar fi pro LGTB. Probabil și mai pregnant, românii au vrut să transmită inițiatorilor acelui referendum, printre care s-au numărat PSD și ALDE, că nu sunt de acord cu o inițiativa venită din această direcție.
 
 
Asocierea cu aceste partide, sau mai degrabă, asocierea subiectului referendumului cu care se identifica Peter Costea, fondator al Alianței Familiilor din România și se identificau și aceste partide (cu lideri deja condamnați), a ridicat semne de întrebare rămase fără răspuns din partea sa. Nu a existat o delimitate clară între Peter Costea și aceștia.
 
 
În plus, vizitele unor lideri ai acestor partide în unele biserici, sponsorizarea construcției unei anumite biserici venită din partea guvernului și a primăriei capitalei, au ridicat și mai multe întrebări și a generat confuzie. Nu atît în ceea ce privește referendumul, ci în ceea ce privește simpatiile venind dinspre putere, o posibilă (deși improbabilă) afiliere PSD-ALDE.
 
 
Reacția post-referendum a președintelui Iohannis a creat mai multă confuzie în rîndurile alegătorilor evanghelici, împingîndu-i spre extrema dreaptă talibană autohtonă. Nici că se putea mai rău din partea unui președinte foarte gînditor și extrem de tăcut. Dacă tăcea, de data asta, filosof rămînea! Mitingul de susținere al Oradiei, și nu numai, exprimările liderilor din aria eclesială au convers spre distanțarea de Iohannis, în ciuda pericolului trimiterii alegătorilor spre tabăra adversă acestuia, PSD-ALDE.
 
 
 
Ca urmare, fără să fi făcut propagandă PSD-ALDE la primul referendum, nici ulterior campanie electorală în favoarea acestei alianțe malefice în mediul politic românesc, Peter Costea a fost asociat, cel puțin în subconștient, cu duetul politic Dragnea (coruptul condamnat și divorțat) – Tăriceanu (multe neveste). Cu toate că referendumul a obținut 3531732 de voturi pentru, acestea nu s-au dat pentru Peter Costea, ci noii definiții propuse pentru familie.
 
 
La cel de-al doilea vot și la referendumul pe justiție, Peter Costea a avut un handicap serios, în ciuda faptului ca a obținut înscrierea pe liste ca independent.
 
 
În primul rînd concurentul principal a fost referendumul, justiția care a ținut știrile ani de zile, nu alegerile în PE.
 
 
În al doilea rînd, Peter Costea și susținătorii domniei sale au crezut (poate în mod naiv) că voturile de la referendumul pentru familie se vor regăsi și la alegerile pentru PE. Un calcul total eronat. La referendumul pentru familie implicarea politică a opoziției n-a fost directă, ci indirectă. Opoziția s-a manifestat prin absența de la vot. Acum miza era una a implicării directe.
 
 
În al treilea rînd, din cele trei milioane și jumătate ce au votat pentru schimbarea definiției familiei au existat și susținători ai altor partide decît PSD și ALDE. Ca urmare, susținătorii PNL (de exemplu) nu au votat Peter Costea. Dar aceștia au preferat să voteze și la referendum pentru a transmite un mesaj politic puterii. Rezultatul alegerilor tranșat în favoarea PNL vorbește de la sine. Alegătorii UDMR ar fi poate al doilea mare domeniu conservator pierdut de Peter Costea.
 
 
În cele ce urmează voi adăuga și alte elemente ce cred că au influențat eliminarea lui Peter Costea din cursa pentru PE.
 
 
 
Dincolo de originea sa românească Peter Costea nu a convins că este un candidat al poporului. Dacă toți evanghelicii l-ar fi votat poate că ar fi reușit să strîngă suficiente voturi. Dar Peter Costea nu a convins pentru că nu a mirosit a evanghelic român… Cam cum n-a mirosit a Românie de salam cu soia Rațiu la primele alegeri libere de acum 30 de ani.
 
 
Peter Costea a fost și încă este, prea american. Prea distant, prea inexpresiv și prea necarismatic. N-are alura de salvator. Nici măcar de predicator.
 
 
Asocierea sa cu unele personaje din Statele Unite (cum ar fi pastorul penticostal Cristian Ionescu) cu agendă politică intrusivă în bisericile din România a generat o reacție de respingere sau cel puțin de reținere, în mediile autohtone cu o orientare mai naționalistă. Aceeași reacție poate fi bifată si în dreptul cercurilor evanghelice moderate, în care identitatea Peter Costea – Biserică-Dumnezeu-autoritate nu înseamnă neapărat același lucru cu Dumnezeu-Biblie-har-implicare-responsabilitate.
 
 
Ca urmare Peter Costea nu a reușit sa convingă. Aceasta nu din cauză că ar avea un caracter nepotrivit, înclinații dubioase sau patimi ascunse, nici din cauza mesajului său, ci pur și simplu, pentru ca nu s-a potrivit momentului politic și mediului la care a făcut apel. Spus pe limba sa, The wrong guy in the wrong place at the wrong time…
 
 
După două încercări ar urma a treia. Ca aceasta să reușească Peter Costea ar trebui să se adapteze, să se identifice cu poporul român, dincolo de mediul evanghelic conservator. Peter Costea ar trebui să fie diferit, dar în primul rînd ar trebui să fie român cu un mesaj pentru România.
 
Și poate ar trebui să își ia un timp de meditație asupra evenimentelor și oamenilor, asupra obiectivelor și resurselor ce le-a avut la dispoziție pentru a pregăti mai bine sau cel puțin diferit, următoarea campanie.
 
 
Succes!

Mitul salvatorului providențial


Omul, spre deosebire de animale, trăiește cu speranța salvării providențiale. Și-o întreține. Și-o confirmă. Și-o cultivă. Îi place la nebunie. E ceva ce îl unge la inimă. La suflet.

Bineînțeles. Cine-ar refuza să fie salvat de la moarte? Poate sinucigașii. Dar în mod normal, toți ne dorim să fim salvați de te miri unde, te miri ce și asta mai tot timpul. Suntem leneși? Nu cred. Nu degeaba spunem că speranța moare ultima. Cînd moare speranța murim și noi. Am avut o colegă de birou ce se numea Speranța. Poate mai trăiește…

Și acum despre alegeri.

Contrar vestului continentului, la noi dreapta, cu tot cu extrema ei, a intrat la apă. Corneliu Vadim Tudor s-a boșorogit.  E un neandertal men cu okelari de soare în degrade. Indiferent cîte blonde elimină la Antenă. Nimeni nu mai crede că un stergător de parbrize ceaușiste o să propulseze România direct acolo unde-i e locul. Adică în rai. Chiar mă gîndeam zilele trecute la România – grădina Maicii Domnului. Hmmm… Dacă așa arată grădină, cum o arată restul?

Udemereul. Pagubă-n ciumperci! Pînă și un amărît de actor român e mai bun ca un partid întreg. Etnic? Cine se mai identifică cu maghiarul neaoș în Europa? Poate Bella Kun. Apropo udemereul ăsta e de dreapta, stînga sau e ambidextru? Mie mi se pare că udemereul este soluția imorală. Indiferent cine conduce ei sunt la guvernare sau imediat la guvernare. Chiar ne reprezintă? Cum? Unde? De ce? E un fel de hopa-mitică. Adică un fel de mitici unguri. Nu unguri mitici. Să nu confundăm! Nu ne salvează ăștia pe noi.

Apoi PNL-ul. Ăștia și-au dat cu firma-n cap. Antonescu parcă-a uitat că a apelat la Johanis ca la Rambo. Să-i salveze partidul. Are ceva în cap omu ăsta, dar e prea superficial. Și auto-suficient. Pentru un partid e ceva fatal. Îl ia pe neamț și-l elimină pe directorul de teatru cu probleme. Să fim curați. Imaculați. Sec. Apoi Rambo o încasează. La fel și directorașu. Numai că directorașu încasează peste 300000 de voturi. Cît aproape juma de penele și pdl. Mai mult ca trei partide ce voiau să ne salveze. Un mit. Sau o mită!

PDL-ul. Partidul oportuniștilor pe cale de desființare. Cam ca și PNȚ-CD-ul. Cine vrea să fie în partidul condus de un buldog? De dreapta? Zău așa. De bani. De profitori. De făcut plinul și de demarat unde e rost de mai mult.

PMP-ul cu Elena Udrea. O glumă. Un banc. De partid. O blondă la conducere? În frunte? Știți bancu cu blonda ce conduce un partid pus la cale de un președinte cu chelie, fost marinar, ce și-a băgat o fată-n parlamentul de la Strassbourg, alteia i-a cumpărat sute de hectare și și-a aranjat și fratele? Nici eu nu-l știu, dar mîine vor apare cîteva. Sunt românii proști, dar nu sunt blonzi! Să mă ierte blondele de bună-credință! O salvatoare blondă ce pozează în Playboy? S-ar răsuci și Ceașescu-n mormînt! Și tiza Elena decedată cu primul președinte.

PP-DD. S-a închis postul de scandal. S-a dus și partidul. Un lider de partid trist. Un Robinson Crusoe al unei televiziuni eșuate pe o interes pustiu. Românu e prostit ușor, dar și uită ușor. Spre deosebire de Robinson Crusoe ce s-a salvat, Diaconescu nu s-a salvat pe sine-însuși. Un mit ce a fost demolat de însuși cel ce l-a promovat. O altă sinucidere politică. Un alt fel de Voiculescu.

Ah! Și Voiculescu. Ăsta cică ar fi de stînga. Stînga cui? Celula aia din stînga, pe celularul de la etajul I. Alegeți dvs. penitenciarul. Curînd.

Deci dreapta a încasat-o. Stînga a trimfat. E drept că dreapta asta nu-i dreaptă. E strîmbă. Și stînga e strîmbă. Ponta cu plagiatul, Iliescu cu morții, Năstase cu închisoarea și alți afaceriști ca Michi Șpagă (cine știe cu ce se ocupa ăsta?) ne vor asigura o salvare instant. Promisiuni de mărire a indemnizației la copii, pensii mai mari, creștere economică mare (de ce nu cred mitul ăsta oare?). Retorica lui Ceușescu plus autostrăzi de-a lungul și de-a latul partidului. Pă bani! Suntem însă liniștiți. Nu mai dăm după ei cu tîrnăcopul să-i scotem de sub asfalt că s-au topit în conturi ofșor! Offf!!!

Ia salvatoru neamule!

Jurnal prefect ungur in Oltenia


Ziua 1:
cred ca azi fost zi liber la ei. nu venit nici un bucat angajat.
plimbat birou la lung si lat.
deschis fiset act oficial, plin bautur tulbur.
oare tinut la ei dosare unde?
Ziua 2:
ieri nu fost liber.
verificat calendar, ieri fost miercur.
nu lucreaz miercur la ei?
nici azi venit nimeni
vrut dat telefon, nu gasit aia, agend
tot sertar plin beutur acel tulbur.
Ziua 10:
azi fost un secretara, zis ceva care nu inteles la mine si plecat nervos. oi,oi, oi!
gustat o pahar beutur seif.
reu, putin acrisor.
Ziua 20:
aici nimeni nu vorbesc ungureste.
toti nervos ca nu pricep la ei.
oare politic corect invatat eu romanesc?
hm, beutur acela tulbur nu chiar rau.
Ziua 30:
descoperit intamplare un caset muzik folcloric, prinde bine invatat romanesc. azi putut spune director apa-canal-investitii europene „Dunare daca n-aveam/ jiul Dunare-l faceam …la noi”
simpatica baiat
beut cu el putin beutur tulbur exceptional.
Ziua 100:
ce dracu sa muncesti fiecare zi?
m-am dat lovit si am drojdit cu nea Stelica, subprefectu.
Ziua 200:
fatalica, treaba merge struna
fura toti in prefectura
puseram un cd cu Ciobanca si ne facuram muci
il trimisai pe Stelica la Segarcea, dupa vreo doua vedre de molan, sa nu ramanem pe uscat.
Ziua 300:
nenica, astia din UDMR chiar ma enerveaza
ma sunara de la partid , sa ma-ntrebe cum stam cu nu-s ce investitie
o sa-l intreb pe stelica, cand se-ntoarce cu cisterna de la Panciu
restul la http://www.glumetzul.ro/text26/jurnal+de+prefect+ungur+in+oltenia