Cu trenu-n vacanță: URSS (2) – RSS Moldovenească


https://romd.socialistmodernism.com/index.php/2018/11/01/restaurant-si-motel-struguras/

A venit vameșul român. Stăteam cuminte în patul meu de sus, mai mult dezbrăcat decît îmbrăcat. N-aveam ce s-ascund… El, un tip pe la 30 de ani. I-a scos pe toți afară. Hopa! Mi-a spus să mă dau jos. Apoi să mă îmbrac. Și gata. La mine.

Mai complicat a fost cu timișorenii. Cum să fii timișorean într-un grup din Arad? Suspect. Bagajele! O valiză de lemn tapetată pe interior? Să fim serioși. Vameșul s-a uitat lung la tipul nostru, ce avea mai mult de două bagaje și l-a întrebat uitîndu-se în ochii lui dacă are ceva de declarat. El, uitîndu-se în ochii vameșului a zis că nu. Doi profesioniști. Vameșul scoate briceagul, îl deschide, răzuiește ușor lemnul geamantanului și dă de ascunzătoarea mascată de tapet. O deschide perforînd tapetul cu lama și ce scoate de-acolo? Niște brățări chinezești de ceas. Începe să rîdă spunîndu-i timișoreanului că-i…

Cum mai apăruse un alt vameș se distrau amîndoi. Rîdea și timișoreanul. Doar că tot scoțînd brățări vameșul dă peste o bancnotă de nu-mai-știu-eu-cîte ruble. A făcut o față lungă și le-a spus celor doi timișoreni să coboare amîndoi din tren. Era grav. Deținerea de valută se pedepsea cu închisoarea. Au coborît, dar fără bagaje. Au negociat, s-au tîrguit, certat, au făcut circ. Pînă la urmă au urcat înapoi și am trecut în URSS după ce ne-au schimbat boghiurile românești cu cele sovietice cu ecartament mai mare. Sinistru scrîșneau vagoanele!

A venit și vameșul sovietic. Un tip la vreo 60 de ani, slab, deșirat. Uniformă cenușie, ochi de cioclu. Și-a băgat mîinile în toate bagajele. În ale mele de două ori. De fiecare dată a scos altceva. Dar nimic important. Niciodată batic. Așa am fost singurul ce n-a plătit vamă. Ne-au fost schimbați și 240 de lei în ruble. Bancnota de o rublă îl avea pe Lenin. Copeicile erau foarte mici. Ca valoarea lor…

Curînd am ajuns la Chișinău. Nici nu s-a oprit trenul că de pe peron un bărbat între două vîrste îmi face semn ca și cînd și-ar da jos de la mînă un ceas imaginar: brățări de ceas?

O luăm cu autobuzul spre motelul Strugurel/ Struguraș în afara orașului. Suntem izolați. Vedem centrul în trecere. Obiectivul meu era să vînd tot ce aveam și să-mi cumpăr pe lîngă marfa cerută de prieteni și colegi un binoclu și un tanc pentru developarea filmelor. Eventual o căciulă din blană de iepure.

Prostia, dumnezeița României


Am tot schimbat titlul. Mai întîi regele. Nu mergea că nu se acorda în gen. Apoi zeul. Aceiași problemă. În cele din urmă m-am decis: Prostia este dumnezeița țării noastre. Cu ocazia asta mi-am adus aportul personal la dezvoltarea limbii române. La mai mare!

Ieri am cumpărat o drujbă. Dacă vreți în termeni tehnici un fierăstrău electric cu lanț. Unde o fi lanțul nimeni nu știe.

M-am dus la Sinter Stop, după ce am verificat pe net cine este dealerul ce comercializează produsul meu preferat. Produsul meu preferat (ce mi-a fost subtilizat de niște adolescenți pus pe furăciuni din pivnița personală între pauza existențială dintre doi cîini personali, cel mort și cel viu) era disponibil și accesibil, conform angajatei de sex feminin cu care am conversat la telefon.

Am văzut-o pe Makita 3541A, am plăcut-o și am plătit-o. Cu cardul. Nici un bai. Ba mi-a făcut un mic discont, și în cutie mai era un lanț de rezervă. Am luat și o pilă și am plecat.

Peste noapte mintea românului cea de pe urmă: ar fi fost mai bine să fi luat una mai mare cu 300 de lei mai scumpă, aproape identică cu cea furată. Așa că telefon la doamna de la firmă: se poate să returnez și să o iau pe aia mare? NU. De ce? Că ea nu-și asumă responsabilitatea. Că șeful și subșeful sunt plecați. Dar probabil că ei ar aproba că vreau un produs mai scump. Și ar putea să-mi dea numărul de telefon al șefului. Nu. Că e în străinătate. Dacă vin mîine cînd șeful…

Sun la Protecția consumatorului Arad și-mi răspunde o tanti ce nu spune cine este. E doar comisarul de serviciu. Îi spun ce și cum și îmi spune și ea ce și cum. Dacă drujba nu e defectă nu o pot returna. Așa e legea. Și-mi explică legea. Dar, zic eu, nu e normal să se poată schimba? NU. Că așa e legea. Dar nu e normal să se facă ca în alte părți? Nu, că așa e legea. Dar în UE? Nu, că așa e legea. Și cei ce fac la noi o fac pentru că așa le iese mai bine comerțul. Și n-ar trebui să se schimbe legea? Să contactez senatorul, depiutatul, parlamentul, uotever dacă… Doamna mă întrerupeam ori de cîte ori voiam să-i deschid un pic cu un depărtător logic mintea și mă aducea la lege. Aia ce se respectă întocmai în țara noastră…

Încerc s-o fac să mă asculte și atunci tace ostentativ cînd eu o întreb dacă n-ar fi bine ca ei ca instituție de stat ce are cazuri din astea vreo mie pe an, cu cîte județe sunt să centralizeze cazurile și să propună comercianților că ar fi în avantajul tuturor dacă și produsele fără defecțiuni s-ar putea returna? NU. Păi domnă nu lucrați la instituția asta a statului? Și ce dacă? Nu e atribuția mea?

Deja stăteam de vorbă cu dumnezeița Prostia. Să conversezi cu prostia personală poate e relaxant, dar să porți un dialog al surzilor cu dumnezeița Prostia devine aberant. Același dialog l-am purtat la aceiași instituție referitor la un tort Doboș după ce inspectorul a recunoscut că nu este un tort Doboș. Am primit răspusn prin poștă că era tort Doboș. Nimic despre contrafacere. Legea-i lege.

Aceiași discuție la fostul Poliție la o coadă de o oră despre eficientizarea serviciului cu un șef îngust ca doamna de mai sus, dar cu epoleți. Aceiași duiscuție după ani de zile la evidența populației Lipova cînd fiul meu de 14 ani avea nevoie de semnătură din partea mamei că stă la domiciliul (culmea!) conjugal. Nimic despre asta pe situl instituției. În schimb nervi, timp, benzină și uzură pentru o chestie absolut inutilă. Să nu se ardă instituția… condusă de dumnezeița Prostia.

Pentru internarea în spital este nevoie de niște acte. Bineînțeles că pe sit se cere una și în realitate alta. Nu te întîlnești cu tehnicianul IT ce administrează situl, ci cu doctorul și asistenta care fac internarea. Pe ei nu-i interesează, Nici pe tehnician. Și aici și- băgat coada dumnezeița Prostia.

La CAS dacă nu apare că ești asigurat trebuie să mergi personal să le dovedești celor de acolo că ești asigurat. Lor le este prea greu să deschidă ușa colegului de serviciu să verifice. Mai bine vii tu cu hîrtii, cu o zi pierdută, cu bani cheltuiți din buzunar. Pe ei îi plătește statul și le dă de lucru dumnezeița Prostia.

Nimeni în țara asta nu are inițiativa de a corecta lucrurile dacă are salar de la stat? Pentru o sesizare prin care s-ar elimina niște nervi, timpi morți, bani aruncați pe apa sîmbetei și salarii plătite degeaba. Exact ca și cu drumurile proaste: dacă se fac prea bune, nu mai trebuie reparate, nu se mai pot lua și da bani dumnezeiței Prostia. Că benzina arsă prin gropi, piesele de schimb și mapopera la nivel național ne costă mai mult decît valoarea drumurilor, nu contează.

Slavă dumnezeiței Prostia, România va fi templul ei etern!

PS Poate ne spune cineva cum de încă se mai ia carnetul de conducere pe 200 euro și în centrul Aradului încă mai sunt schimbători de valută ilegali?