Pelerinaj virtual la vreme de pandemie


În principiu nu sunt de acord cu pelerinajele pe timp de pandemie. E clar că nu pelerinajele i-au mântuit pe oameni până în prezent. Chestie valabilă în orice pandemie și în orice religie. Dacă informația nu e adevărată, informați-mă. Așa că am mai multă încredere în sistemul bazat pe microscop, testări, cadre medicale și vaccinuri decât pe sistemul bazat pe credință, pelerinaje, icoane și biserici de stat. Iată din ce motive:

Pornind de la istoria sfinților nu știu, dar poate greșesc, vă rog luminați-mă, vreo ocazie de molimă ce s-a dat înapoi pentru că un personaj excentric în stilul lui Ilie, Elisei sau Muhammad să fi remis total astfel de fenomene de masă. Prin Vechiul Testament apar vindecări individuale și câteva în masă doar pentru că Dumnezeu a dat cu niscaiva boli împotriva dușmanilor lui Israel. Vezi molima cu bubele egiptenilor și cea cu cele la șezut din Asdod, de exemplu.

Aș putea să vă mai dau exemplul cu șerpii din Sinai ce-i mușcau pe israeliți, dar și ăsta se încadrează în acest tipar Dumnezeu pedepsește, Dumnezeu vine cu soluția.

Dar dacă vrem să fim credincioși adevărați, înfocați, poate ar trebui nu numai să ne expunem la factorii de proliferare a pandemiei, recte virușii în cazul nostru, ci și să-i ajutăm pe cei în nevoie. Adică dacă sunt atât de credincios și știu că nu voi fi afectat sau știu că nu va conta că voi fi afectat pentru că misiunea mea este mai importantă, să merg acolo unde bătălia este în toi și să mă ofer voluntar. Pentru că ce mai mare vitejie este decât a te oferi să mori în locul cuiva?

Pe de altă parte mă întreb încercând să-mi pun logica la bătaie, de ce ar mai fi nevoie de jertfa mea sau a ta de credincios gata să se sacrifice pe altar, dacă sfinții nu ne protejează. Barem acum de ziua Sf Andrei, ziua sfântului proteguitor al țării noastre, să se întâmple ceva. Cum de acest sfânt nu intervine? Pentru că nu este încă ziua dedicată lui? Aha!

Dar el va face ceva atunci când marele prohod de preoți va da buzna în peștera în care am presupus că a stat Sf Andrei acum circa 2000 de ani? Ce să facă puzderia de preoți acolo? Acolo nu este spital, acolo nu sunt oameni bolnavi, nici nevoiași. Sau dacă vor fi, preoți dumneavoastră, luați-vă pe sub odăjdii niscaiva bucate de-ale gurii, țoale și ceva mărunțiș ca să-i miluiți pe bieții credincioși. De cele cerești, verticale, v-ați fi ocupat pînă acum că asta vă e meseria. Sau chemarea.

Interesant, dar nici în alte țări, fie ele hinduse, musulmane, creștine sau necreștine nu s-a auzit de vreun miracol în masă de covidul ăsta. Ce nepăsător pare cerul! Și toate stabilimentele religioase. Doar arhiepiscopia tomițiană nu și-a pierdut nădejdea. Nici credință. Nici dragostea. Dragoste față de ce?

Eu sunt consecvent. Pe când încercam să le vorbesc studenților penticostali în urmă cu mulți ani despre teologie i-am îndemnat să-și pună în practică credința prin vindecare și în alte locuri decât în adunările lor. De exemplu prin spitale. Iată, acum este o ocazie bună. Să vedem cum credința scapă de covid. Cum o rugăciune alungă boala, recuperează omul și dovedește molima. Pe bune!

Ei, eu am o bănuială. Mi se pare că treaba asta cu credința e una personală, nu de grup. Ceva în genul vindecării orbului din naștere. Mai puțin în cazul vindecării celor 10 leproși. Pentru că altfel, cu câți penticostali și carismatici (episcopi, arhiepiscopi, etc) există molima asta ar fi fost de mult bătută. Eradicată.

Apropo, știți că a existat un preot ce s-a dus pe o insulă ca să-i slujească pe leproși și în cele din urmă a murit de lepră și el? Îl chema Damien și se întâmpla prin secolul 19. Minunea a fost că cineva a acceptat să meargă acolo și să facă ceva știind fără doar și poate că va muri.

Și știți că un alt preot, pe numele său Kolbe s-a oferit să fie executat de naziști în locul altuia? Și chiar a fost executat. De ce n-a făcut Dumnezeu o minune ca să- salveze? Pentru că Dumnezeu a făcut deja o minune atunci când Kolbe l-a înlocuit pe cel ce trebuia executat. Oricum viața lui Kolbe nu mai era a sa. Era a Lui.

Să nu uităm că aruncat fiind mortul, peste oasele lui Elisei, a înviat. Dar poate mai important ar fi nici să nu uităm că Elisei a murit pentru s-a îmbolnăvit de ceva. Dumnezeu e mare!

Și de aceea, mi se pare că un pelerinaj virtual sau prin credință dacă vreți, prin Biblie, tradiție, Sf Tradiție, prin istorie sau istoria bisericii, ba chiar cu degetul pe hartă sau cu privirea pe Google maps ar fi mai indicată în ziua de azi. Chiar și înainte de ziua Sf Andrei.

Politikia de mărgăritar baptist: studii academice precoce şi voluntariat sublim, dar care lipseşte cu desăvîrşire


Doar conştiinţa fiecăruia poate spune dacă ultimul congres al baptiştilor a fost un regres sau nu. Cum era vorba în principal despre cine ce va conduce şi care sunt competenţele fiecărui candidat, oamenii şi-au făcut un sivi să miroase bine şi să impresioneze. Mărturisesc că aş fi tentat să fac o analiză a acestor documente ce s-au aflat în mapa fiecărui participant, dar cum n-am participat mă rezum la singurul sivi pe care l-am citit pentru că doar acesta rămăsese în mapa respectivă. Pe ceilalţi i-a eliminat soarta. Curat predestinare monşer!

Nu am să vă împui capul cu toate foncţiile, comitetele şi comiţiile pe care respectivul şi le-a trecut la activ şi la pasiv, ci am să vă expun două menţiuni ale docomentului cu adevărat interesante, aş putea zice chiar relevante.

În primul rînd la punctul STUDII ACADEMICE cred că avem de a face din nou cu acea dimensiune caracteristică lui J. Calvin, predestinarea. Am fost uimit cît de precoce personajul cu pricina a simţit  atracţia spre studiul academic. După cum spun în general dicţionarele (în speţă  Archelaus.ro Resurse luingvistice pentru limba română) ACADÉMIC, Ă, academici, ce, adj. ar însemna 1. Care ține de academie, privitor la academie. * Titlu academic = diplomă obținută întro școală de grad universitar. ** (Substantivat, m.; înv.) Membru al Academiei Române. 2. Distins, solemn; de o corectitudine exagerată; convențional. * Stil academic = manieră în artă în care subiectul este tratat în genul studiilor de școală de artă academică (1); stil sobru, corect, științific, convențional și rece. Din fr. académique, lat. academicus. Deci e clar că studiile academice la noi în ţară încep după terminarea liceului sau cu unele excepţii chiar înainte dacă persoana respectivă (dacă nu o ia razna pe parcurs şi nu sfîrşeşte într-un azil de glumeţi) este un geniu, termină şcoala mai repede şi accede prin excepţie la o astfel de şcoală academică. Probabil că fratele cu pricina a avut o astfel de aplicare, căci altfel nu se explică de ce şcoala primară făcută la Burzuc (şcoala elementară mai ştiu eu pe unde şi liceul la oraş) sunt trecute în capul listei studiilor ACADEMICE. Probabil că aceasta este importanţa studiilor domniei sale! Vorba fratelui Pristanda: „Curat ACADEMIC, coane Fănică!”

Cea de-a doua revelaţie se află la rubrica ACTIVITĂŢI DE VOLUNTARIAT. Ca să nu fiu acuzat de partizanat, nu am folosit dicţionarul, ci m-am informat la faţa locului, în speţă de pe http://www.voluntariat.ro/ce_este_voluntariatul.htm în ţara noastră, pentru ca nu cumva să fiu acuzat de subiectivism. Dincolo de ce spune Legea Voluntariatului 2006, „Voluntariatul este activitatea de interes public desfaşurată din proprie iniţiativă de orice persoană fizică, în folosul altora, fără a primi o contraprestaţie materială; activitatea de interes public este activitatea desfaşurată în domenii cum sunt: asistenţa şi serviciile sociale, protecţia drepturilor omului, medico-sanitar, cultural, artistic, educativ, de învăţământ, ştiinţific, umanitar, religios, filantropic, sportiv, de protecţie a mediului, social şi comunitar şi altele asemenea” , iată ce spune una dintre voluntarele care au activat (şi poate mai activează în domeniu):

„Am învăţat că boala nu este un stigmat, ci o nedreaptă condamnare, căci nimeni nu merită să sufere atît de mult; oamenii sunt la fel de buni, copiii la fel de frumoşi şi inteligenţi, fie că sunt sănătoşi sau nu. Doar că ei trebuie să înfrunte o realitate mult mai dură. Văzînd o latură atît de întunecată a vieţii, am început să-i apreciez mult mai mult pe cei din jurul meu, să fiu recunoscătoare pentru tot ce am şi să le arăt şi acestor oameni că au dreptul să zîmbească, să spere, să viseze şi să fie fericiţi.” (Iulia Hrecinuc, Voluntar Hospice Casa Speranţei).

Din cele două mă gîndesc, şi accept să fiu corectat, că voluntariatul este acea activitate în care îl slujeşti pe cel în nevoie, cel care nu poate să te recompenseze şi chiar dacă poate, nu accepţi recompensa. Recompensa în cazul creştinului vine de la Domnul, motivaţia sa fiind în primul rînd de natură religioasă sau spirituală. Spre surpriza cititorului siviului cu pricina la ACTIVITĂŢI DE VOLUNTARIAT apar toate foncţiile şi comiţiile la care autorul este sau a fost preşedinte, secretar sau alte cele. Ce bine i-ar fi stat Fiului Omului în funcţia voluntară de rege al Israelului atunci cînd în avîntul lor revoluţionar masele ar fi vrut să-l întronizeze. Nici nu trebuiau să îi plătească nimic, nici el nu ar fi acceptat nimic, ar fi fost doar alesul lor, o funcţie pur şi simplu voluntară. Şi din nou: Curat VOLUNTARIAT, coane Fănică! Pentru dezambiguare, Fănică nu e numele adevărat al celui în cauză.

Probabil că avem o concepţie greşită despre voluntariat şi ar trebui să ne-o schimbăm. Probabil că cei ce nu au fost preşedinţi, secretari sau mari mahări fără să fie plătiţi,  pot învăţa pe gratis (şi siviul ăsta pînă la urmă e o activitate de voluntariat) o lecţie foarte bună, de-a dreptul excepţională: a te oferi să fi şef sau a fi ales de crema suflării baptiste într-o funcţie de conducere, înseamnă a face voluntariat! Abia acum m-am prins de ce se trag atîtea sfori ca unii să ajungă acolo sus. Sus? Peste circa 100000 de baptişti, fiecare biserică find practic independentă în decizii? Păi tocmai asta e: cîtă trudă, cîtă suferinţă, cît timp, cîte resurse trebuie puse la bătaie de către cineva într-o astfel de poziţie de voluntariat! E normal că oamenii obişnuiţi, fără ambiţii, oamenii normali, nu au ce căuta într-o astfel de poziţie pentru că nu au capacitatea de a fi consumaţi într-o astfel de poziţie arzătoare. Ocupînd o astfel de poziţie eşti o jertfă mistuită de focul pasiunii pentru cei fără speranţă, cei obidiţi, săraci, bolnavi. Unuia din frunte i se potrivesc vorbele rostite de Isus în debutul lucrării sale în sinagoga din Nazaret: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea, şi orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsaţi, şi să vestesc anul de îndurare al Domnului.“  Sau nu? Aici coane Fănică, m-ai pierdut!