Șantajul sovietic, șantajul Rusiei


Am scris postul acesta în 23 ianuarie 2014. Mă gîndeam că nu e cazul să-l public. Parcă azi e prea tîrziu.

Rusia ne-a luat Basarabia pentru că a participat la războiul ruso-turc din 1877-78. Dacă nu era armata română ar fi pierdut și probabil că ne-ar fi luat Basarabia cu altă ocazie. În 1918 Sfatul țării sau pe limba bolșevicilor Sovietul Republicii Moldova a decis după consultarea cu Lenin alipirea la România. Apoi în 1939 după semnarea tratatului Ribbentrop-Molotov sau Hitler-Stalin cele două puteri s-au înțeles și RSFSR ne-a luat ceea ce era al nostru. Șantajul lui Stalin și a lui Hitler a reușit. Dacă nu eram de acord, ne ocupau rușii. Era ca și cum un tîlhar înarmat cu un cuțit ți-l pune la beregată cerîndu-ți banii. Evident că-i dai.

Aceiași lucru s-a întîmplat cu Estonia, Letonia, Lituania, Finlanda. Prin șantajul forței. Nimeni niciodată nu a vrut să se unească cu Rusia. Nici măcar Polonia acum aproape trei secole. Nici cu rușii, nici nu sovieticii, nici cu nimeni. Oare de ce Rusia încă ocupă Prusia Orientală sau Polonia? Kaliningrad? Care tratat acceptat internațional i-a dat dreptul să-l ocupe? E ținut rus?

Și acum Ucraina. Șantajul cu gazul metan este la fel de ordinar. Unde e libertatea de a alege? La fel au făcut cu Berlinul. L-au înghesuit între ziduri că nimeni nu mai voia să stea în Germania de Est. Au vrut să-l zugrume. Și n-a fost decît un șantaj ordinar, murdar, de tip sovietic. Aș putea paria că la momentul acesta Ucraina e plină de agenți rusi ce vor fi activați la momentul oportun, în caz că șantajul nu va reuși.

E poate momentul să spunem la fel cum a făcut-o Kennedy în urmă cu 50 de ani că este berlinez, că suntem aproape de Ucraina. Că suntem ucrainieni.