Teologia noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi…

Teologia este după unii sursa tuturor relelor. De ce? Pentru că pe de o parte te învață să gîndești. Dar pe de altă parte te poate opri să gîndești. De fapt depinde de tine pînă unde admiți să împingi limitele gîndirii și/sau pînă unde admiți ca alții să-ți împingă limitele gîndirii. Fie ele inferioare sau superioare. Deci v-ați prins că de fapt teologia nu te poate obliga să gîndești într-un anumit fel, ci te expune la idei și tu iei decizia de a gîndi pro, contra sau a nu gîndi deloc. Și atunci rămîi acolo unde ai decis că ești. Poate undeva, poate niciunde.
Doar oamenii care te manipulează într-o anumită direcție. Te lași sau nu te lași, aceasta e-ntrebarea… La fel ca în vînzări, politică și cîte mai cîte. Dar să revenim la teologie.
Teologia se discută, dezbate într-un anumit sistem. De aceea nu s-au prea înțeles ortodocșii cu catolicii, apoi protestanții cu catolicii, apoi dizidenții de tot felul cu unii și cu alții. Să nu mai vorbim despre cum s-au înțeles cei din alte religii cu creștinii. Mai ales cînd a fost vorba de musulmani…
Ei nu, nu am să discut despre islam, musulmani, extremiștii din white supremacy sau cei din Isis sau din alte aberații religioase. Să rămînem la creștinism. La tot creștinismul.
Nu știu cum este în alte religii, dar în creștinism mi se pare normal ca interpretarea Scripturii să fie făcută într-un context actual. Cel care dictează nevoile, frămîntările, temerile și limitele omului ce trăiește în prezent. Ce sens ar mai avea să gîndim teologie pentru cei din secolul XIX?
Dar poate vrem să gîndim cu un pas înainte de lumea de azi, pentru cea viitoare. Ceea ce biserica n-a prea făcut de mult timp. Parcă de la Apocalipsa lui Ioan ni s-a retezat organul ce se ocupă de viitor. Am pasat viitorul Domnului ca să nu mai avem grijă de așa ceva. E asigurat, e bine. Și ne-am ocupat de prezent. Cam scîrțîind, e impresia mea, pentru că și aici ne-am cufundat în dogme, am neglijat realitatea și am dat de excluderea noastră de societate. Care ne-a lovit. Care ne doare. Care ne handicapează. Pentru că așa ne creăm propria noastră bulă hermeneutică, propriul nostru ghetou. Fie acesta doar intelectual sau nu.
Ca urmare, ce urmează este o încercare de actualizare (jignitoare probabil pentru unii), dar cel puțin este o încercare de recontextualizare. Rămîne de văzut dacă va trece proba acceptării. De fapt mă aștept mai mult la opoziție decît la simpatie. Nu mai vorbesc de empatie, că nu e cazul. Cel puțin al meu.
Ce ați spune de așa ceva?
„Isus s-a dus la Muntele Măslinilor. Dar dis – de – dimineață a venit din nou la Templu și tot norodul a venit la El. El a șezut şi-i învăța. Atunci cărturarii și fariseii I-au adus un bărbat prins în preacurvie. L-au pus în mijlocul norodului și au zis lui Isus: „Învățătorule, bărbatul acesta a fost prins chiar când săvârșea preacurvia. Moise, în Lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe astfel de oameni: Tu, dar ce zici?” Spuneau lucrul acesta ca să-L ispitească și să-L poată învinui. Dar Isus s-a plecat în jos și scria cu degetul pe pământ. Fiindcă ei nu încetau să-L întrebe, El s-a ridicat în sus și le-a zis: „Cine dintre voi este fără păcat, să arunce cel dintâi cu piatra în el.” Apoi s-a plecat iarăși și scria cu degetul pe pământ. Când au auzit ei cuvintele acestea, s-au simțit mustrați de cugetul lor și-au ieșit afară unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni, până la cei din urmă. Și Isus a rămas singur cu bărbatul care stătea în mijloc. Atunci s-a ridicat în sus și când n-a mai văzut pe nimeni decât pe bărbat, Isus i-a zis: „Omule, unde sunt pârâșii tăi? Nimeni nu te-a osândit?”. „Nimeni, Doamne” i-a răspuns el. Și Isus i-a zis:” Nici Eu nu te osândesc. Du-te, și să nu mai păcătuiești.”
Pînă aici nimic prea controversat. Am schimbat doar un pronume, un substantiv, fără prea mare deosebire. Dar am modificat textul inițial. Dar ținînd cont de prezent, de realitatea de azi, de presiunile din parte unor cercuri, de reacția la astfel de presiuni, la guvernarea unei țări, la legile existente sau la cele pe care le-am dori aprobate de parlamentul nostru, dar mai ales la legile pe care nu le-am dori aprobate de parlamentul nostru, ce ziceți de următoarea citire a textului?
Cum ne-am raporta la ea? Cel puțin ca exercițiu intelectual.
„Isus s-a dus la Muntele Măslinilor. Dar dis – de – dimineață a venit din nou la Templu și tot norodul a venit la El. El a șezut şi-i învăța. Atunci cărturarii și fariseii I-au adus un homosexual prins în preacurvie. L-au pus în mijlocul norodului și au zis lui Isus: „Învățătorule, homosexualul acesta a fost prins chiar când săvârșea preacurvia. Moise, în Lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe astfel de oameni: Tu, dar ce zici?” Spuneau lucrul acesta ca să-L ispitească și să-L poată învinui. Dar Isus s-a plecat în jos și scria cu degetul pe pământ. Fiindcă ei nu încetau să-L întrebe, El s-a ridicat în sus și le-a zis: „Cine dintre voi este fără păcat, să arunce cel dintâi cu piatra în el.” Apoi s-a plecat iarăși și scria cu degetul pe pământ. Când au auzit ei cuvintele acestea, s-au simțit mustrați de cugetul lor și-au ieșit afară unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni, până la cei din urmă. Și Isus a rămas singur cu bărbatul care stătea în mijloc. Atunci s-a ridicat în sus și când n-a mai văzut pe nimeni decât pe bărbat, Isus i-a zis: „Omule, unde sunt pârâșii tăi? Nimeni nu te-a osândit?”. „Nimeni, Doamne” i-a răspuns el. Și Isus i-a zis:” Nici Eu nu te osândesc. Du-te, și să nu mai păcătuiești.”
M. Sheldon, autorul romanului In His Steps [Pe urmele Lui] expune cititorul la o serie de predici cu tema „Ce ar face Isus?” – întrebarea fiind de fapt subtitlul acestui roman.
Pe scurt, acțiunea romanului publicat se desfășoară în 1897, cînd pastorul Henry Maxwell alungă un om ce-i bătuse la ușă. În duminica următoare același om intră în biserică și-i confruntă pe cei de acolo pentru lipsa lor de compasiune. În duminica următoare pastorul provoacă congregația ca înainte de a face ceva, să se întrebe pe parcursul unui an „Ce-ar face Isus în locul meu?” În continuare romanul îi arată pe anumiți membrii ai congregației cum luptă să facă față provocării pastorului. (Cartea s-a vândut în 30 de milioane de copii.)
Unii ar spune că este un pic cam demodat să ne punem aceiași întrebare. Dar care ar fi întrebarea pe care ar trebui să ne-o punem dacă suntem creștini în cazul unor oameni care sunt stigmatizați? Ar trebui să-i izolăm, să-i ostracizăm, să-i întemnițăm sau chiar să-i lichidăm? Probabil așa am face dacă am avea puterea deplină și n-am avea conștiință. Așa s-a întîmplat în istorie.
Dar oare ce-ar face Dumnezeu? Ce-ar face Isus Christos? N-avea el puterea deplină? Sau avea nevoie el de aprobarea sau confirmarea altora? De ce avem nevoie noi? Pentru cei din bula noastră de gîndire limitată? Sau pentru cei ce sunt departe de ea și ne critică? Pînă unde merge iertarea, acceptarea, integrarea sau asimilarea? Care sunt condițiile unei slujiri creștine cu adevărat conduse de Duhul?
Să presupunem că lucrurile se înrăutățesc. Să presupunem, ca să ne gîndim la viitor și la cum am reacționa într-o situație asemănătoare. Deci, sunt creștin. Sunt arestat pentru credința mea. Sunt anchetat de un ofițer care este homosexual. Îl voi disprețui? Îi voi dori moartea? Sau voi face tot posibilul să-i demonstrez că sunt aidoma lui Isus? Ce-ar face în cazul acesta Isus? Dar eu?
De asta teologia se gîndește. De asta poți spune pas, merg sau plusez. Și cu toate că teologia nu este un joc cu regulile poker-ului, să afișezi un poker-face nu avantajează pe nimeni. Nici pe mine, nici pe tine. Teologia se face în context. Mai ales în cel cultural. Dar nu în cel cultural din trecut, ci din prezent, gîndindu-ne la viitor. La viitorul omului de lîngă noi, pentru că viitorul nostru este asigurat pe vecie. Cineva a murit pentru asta.
Ce ziceți?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s