De la David:
Există interpretări nesfârșite sau trebuie explicat fiecare cuvânt? Exemplu: Numele Allah a fost folosit de creștinii vorbitori de limbă arabă cu mult înainte de apariția islamului și se referea la Dumnezeu. Musulmanii spun, de asemenea, Allah, dar are cuvîntul acesta același înțeles?
Coranul ne învață că Allah este milostiv, plin de compasiune, binevoitor și drept în ceea ce privește judecățile sale. Sună bine? Este pentru musulman Allah milostiv și drept ca Dumnezeu/Isus?
Coranul subliniază transcendența absolută a lui Allah. El este mai presus de orice și poate face ceea ce dorește. Allah poate fi chiar arbitrar în a judeca sau în a fi milostiv.
În ceea ce privește ideea musulmană de dreptate, Allah va judeca în funcție de supunerea cuiva față de legile sale. Acesta este motivul pentru care unele familii pe care le-am vizitat își pun copiii să cânte cântece în care spun cum că sunt căsătoriți cu legile lui Allah, dar nu spun niciodată că sunt căsătoriți cu Allah. O relație personală cu Allah este trecută cu vederea în timp ce se concentrează pe ascultare.
Astfel, judecata/mila lui Allah este condiționată în funcție de comportamentul cuiva. Esența lui Allah nu este niciodată foarte clară, deoarece accentul este pus pe supunere. Allah este incognoscibil, fără egal și imprevizibil, ca să menţionăm doar astea.
Diferența este clară în comparație cu geniul absolut și revelația glorioasă a lui Dumnezeu în Hristos prin întruparea, viața perfectă și răstignirea ispășitoare. Putem să-L cunoaștem pe Dumnezeu, să vedem atributele/esența Sa morală, să avem siguranță, să fim iertați pentru totdeauna, să avem experiențe/interacțiuni personale cu un Dumnezeu sfânt și să trăim viața în lumina prezenţei sale.
Acest lucru sugerează, de asemenea, că este posibil ca creștinii „tradiţionali” să folosească cuvintele Dumnezeu/Isus și să însemne ceva diferit de ceea ce spune Biblia. Se poate ca unii să pună accentul doar pe politică, sau pe bunăvoință, sau pe justiție, sau pe relele sociale, sau pe sărăcie, sau pe etică, sau pe mediu etc. și să nu se confrunte niciodată cu esența sfântă personală a lui Dumnezeu Însuși. Nu ar trebui să punem accentul pe cer în detrimentul pământului, ci să îl cunoaștem personal pe Creatorul ambelor.
Isus își respectă cuvântul/promisiunile, dar Allah cere supunerea la reguli. Creștinii pot avea un Tată iubitor, musulmanii nu. Musulmanii nu pot cunoaște închinarea iubitoare, ci doar ritualuri de rutină obligatorii. Creștinii pot trăi cu o siguranță încrezătoare, musulmanii nu. Dumnezeu îşi respectă cuvântul Său, Allah nu. Isus se oferă pe Sine, Allah oferă doar legi. Dumnezeu este departe/aproape și accesibil, Allah este un judecător/amenințător şi distant. Isus iubește necondiționat, Allah oferă milă pe baza unui comportament bun. Noi trebuie să urmăm exemplul lui Isus, caracterul moral al lui Allah nu este atât de clar. Atributele morale ale lui Dumnezeu sunt clar definite, trăsăturile de caracter ale lui Allah sunt indistincte, distante, impersonale.
A-l prezenta pe Isus oamenilor de din lumea musulmană este ca și cum ai încerca să deschizi ochii cuiva în faţa unui univers alternativ. Conceptele, definițiile, credințele, morala, tradițiile sunt mult mai mult decât tabuurile culturale superficiale care implică mâncare/îmbrăcăminte. Valorile, identitatea și chiar Allah însuși sunt confruntate cu adevăruri care eliberează, eliberează, salvează, răscumpără, eliberează, redefinesc, educă, vindecă și pune la încercare întreaga mentalitate a cuiva. Așa este evanghelizarea în rândul musulmanilor. Aceste diferențe par insurmontabile, dar atunci când este prezentată Evanghelia, unii vor spune că aceasta este întradevăr o „veste bună”, deoarece musulmanii sunt foarte conștienți de destinul lor veșnic incert
Pasarea Phoenix Remixed & co 