Revista

„Când eram copil mi se părea că singurul motiv pentru care merita să dorm erau visele. De fiecare dată când mă culcam adormeam cu o fantezie care speram că se va transforma într-un vis frumos. Pe la patru ani visam la trenuleţul care era prea scump pentru ca părinţii să mi-l poată cumpăra, pe la patrusprezece ani visam la impresia bună pe care aş face-o asupra colegilor mei la şcoală, iar pe la 16 ani adormeam cu imaginea fetei pe care o iubeam, dar care nu m-a băgat niciodată în seamă. Până şi ineficienţa echipei naţionale de fotbal m-a făcut să visez: intram pe teren în minutul 85 pentru a egala din primul contact cu balonul ca mai apoi să fiu faultat în careu în minutul 89 şi să marchez prin transformarea loviturii de la unsprezece metri. Fără să mi se impună în fiecare seară visam ceva pozitiv, frumos, ceva care îmi doream foarte mult. Nu pot să spun că toate dorinţele mele s-au transformat toate în vise, dar am avut parte în viaţa mea de câteva vise deosebite pe care nu le voi uita niciodată.

 Am crescut şi am dat zdravăn nas-în nas cu realitatea şi cu nevoiele unui adult. Dar, unele vise le-am transformat în realitate. De exemplu, primul salar mi-a adus semicursiera la care visam din copilărie. Am întâlnit fata visurilor mele, alta decît cea din visele mele de adolescent şi căsnicia noastră a devenit un vis împlinit. Am ajuns să visăm cum ar fi casa noastră şi copiii noştri. Şi acest vis s-a transformat în realitate: acum avem o casă şi copii şi cred că ne putem considera o familie fericită.

 Există oare o legătura între vise, transpunerea lor în realitate şi fericirea noastră? Pentru unii fericirea este realizarea la maturitate a viselor din vremea copilăriei. Din păcate mulţi dintre noi uităm de visele copilăriei şi suntem marcaţi de realitatea dură a vieţii.”

Cam aşa suna prima parte a editorialului revistei Tranzit Magazin 24 în urmă cu patru ani de zile. Articolele erau însă scrise de deţinuţi şi de personal, apariţia revistei era sponsorizată de Europa pentru Europa, asociaţia creştină fondată de Graham Giles şi se ocupa cu reintegrarea deţinuţilor. N-a fost să fie. Revista s-a blocat din ambiţii deşarte. Dar dincolo de acest eşec, o revistă poate să apară acum mult mai uşor şi ieftin. Apar reviste pe Scribd.com sau Scribd.ro. Poate fi pentru deţinuţi. Dacă începem o să reiau accesul la Penitenciarul de maximă siguranţă din Arad şi o să îi provoc să scrie. Dacă vor, dacă mi se aprobă.

Who’s in?

Aş vrea să încep o astfel de revistă. Cine mai vrea? Opinii?