Pe vremea lui Trump un amic îmi desconspira o afacere americană menită să limiteze datoria SUA faţă de China. Nu contează cum se desfăşura acţiunea sau dacă a avut succes sau nu. Contează de ce SUA a ajuns datoare Chinei.
Simplu, aş zice eu. America nu mai produce destul pentru a-şi acoperi nevoile sale de consum. Să nu uităm că pînă şi Tesla este produsă în China. Ca să nu mai pomenim faptul că aproape indiferent ce cumperi, de unde cumperi, pe etichetă apare Made in China. Mai toată lumea ce consumă este dependentă de China. De ce? Simplu: China produce aproape orice. Şi produce, nu se joacă.
Azi a apărut un articol cum că în cazul în care se declanşează al treilea război mondial SUA nu este pregătită să-l cîştige. Să nu uităm că SUA n-a fost pregătită să-l cîştige nici pe primul şi cu atît mai puţin pe al doilea. Dar de ce nu este pregătită SUA să cîştige un viitor război mondial?
Aş enumera cîteva piedici pentru care SUA nu ar mai fi capabilă de aşa ceva.
Dincolo de rapiditatea încheierii unui astfel de război, în cazul unuia atomic, SUA nu are destui aliaţi care deţin arme atomice. SUA poate conta doar pe Marea Britanie – ce are în dotare arme atomice americane ce pot fi lansate doar cu acordul american şi pe Franţa – care nu prea manifestă sentimente pro-americane, dar care la o adică, contează la numărul de ogive atomice. Undeva la mijloc între SUA şi duşmanii ei – Rusia şi China – se situează Pakistanul şi India, care vor trece de partea învingătorului în lipsa unei alianţe clare. De cealaltă parte se situează Rusia, în primul rînd, apoi China. Cu singurul aliat minuscul, dar atomic, Coreea de Nord. China decide echilibrul, înfrîngerea sau victoria Americii. În prezent este clar cu cine are relaţii mai apropiate. Dar miza poate fi Taiwanul, care cedat Chinei poate înclina balanţa în favoarea SUA. Sau nu. Chinezii nu spun ce gîndesc, sunt foarte naţionalişti şi să nu uităm, comunişti. Dar n-am uitat nici de pactul Hitler/Ribbentrop-Stalin/Molotov…
În cazul unui război convenţional, lucrurile stau mai rău. Ne mai aducem aminte lupta marelui popor chinez din anii 60 ai secolului trecut pentru depăşirea Occidentului la producţia de oţel. Mare insucces. Sau total insucces. Cu o lecţie ce a fost învăţată, asimilată şi pusă recent în practică. Pe seama întregii lumi. China este cel mai mare producător şi consumator de oţel din lume. SUA şi aliaţii ei din Europa, Asia, Oceania, Australia deţin ceva mai mult de 20% atît din producţia, cît şi din consumul de oţel.
Ne mirăm că datorită războiului din Israel SUA nu a mai alimentat cu muniţie de artilerie frontul din Ucraina? Nici UE nu reuşeşte să dea Ucrainei acel milion de obuze promis în urmă cu mai puţin de un an. Şi cînd te gîndeşti că războiul din Ucraina este unul regional, între două ţări… Ce se va întîmpla în cazul unui război mondial? Să nu uităm că în viziunea unora, datorită polarizării alianţelor anti-americane, acest război a început şi cel din Ucraina nu este decît prologul său.
Dar roata care se va întoarce – dacă şi cînd – trebuie să ţină cont şi de alţi indicatori, nu numai de cei dictaţi de producţia de oţel. Factorul intelighenţiei, diferenţa dintre sistemele sociale dictatoriale/totalitare şi cele cvasi-democratice în care exploziile sociale sunt imprevizibile, fenomenul migraţiei dinspre sud-est spre nord-vest, cît şi fenomenele climatice neprevăzute (cum ar fi erupţiile vulcanice, cicloane, etc). Şi dacă cumva acest al treilea război mondial nu se va declanşa pînă după alegerile prezindenţiale din SUA, poate SUA îşi va reorienta politica externă şi pericolul unui cataclism mondial provocat de om va fi amînat sine die. Şi roata va continua să se învîrtă în aceiaşi direcţie. Cea americană.
Pasarea Phoenix Remixed & co 