O reacţie la traficanţii de religie


Mi-a atras atenţia un articol:

Doamnă,

Joe Biden a ţinut în mînă un rozariu, dar asta nu prea contează pentru că s-a declarat catolic. Era interesant, în lumina articolului dumneavoastră, dacă ţinea în mînă Misbaha sau Tasbih, rozariul musulmanilor. Ceea ce nu s-a întîmplat.

Articolul dumneavoastră, dealtfel interesant, nu se încadrează prea bine în ceva ce ne-ar interesa în România: este vorba de traficul de religie în general, cel de după secolul XVII – pentru că în mod evident el a existat încă de la începuturile creştinismului instituţionalizat – cel din direcţia catolică – se pare că-l eliminaţi pe cel protestant de la 1517 încoace – cel dinspre politicieni spre popor sau cel al clerului/anumitor mireni înspre enoriaşi sau politicieni din aceiaşi sau din altă biserică/religie? N-am înţeles prea bine ce vreţi să punctaţi.

În partea a doua sau a treia a articolului – pe care l-aş fi dorit mai elaborat – vă referiţi la alegeri. Evident că în România politicienii profită de „obscurantismul” ancestral, dar în acelaşi timp suntem conştienţi de cîrdăşia bisericii/bisericilor ce profită de pe urma acestei moderniste simfonii deloc divină, a puterii seculare cu cea spirituală. Este suficient să vedem ce locaşuri de cult s-au construit, unde, cine şi cît a donat. De asemenea, cu excepţia de ultimă oră a arhiepiscopului de Tomis Teodosie Petrescu alias Macedon Petrescu, investigat de DNA, toată lumea ştie cît de profundă este simonia (ca să nu-i zicem corupţia) în biserică. Poate traficanţii de religie activi cu bani negrii din economia subterană vor fi în cele din urmă responsabilizaţi. Şi apoi, dacă tot suntem în domeniul religiei, probabil că cei mai mulţi dintre noi ne gîndim că răsplata lor finala, sau dreptatea nu va veni aici, ci altundeva, dincolo de lumea aceasta. Fie ea în sus sau în jos.

În concluzie – pentru că articolului dumneavoastră îi lipseşte o concluzie clară – da, traficanţii de religie există, acţionează, abuzează şi-şi ating ţelul fără să fie responsabilizaţi. Dar deocamdată traficul de religie nu poate fi sancţionat legal, instituţionalizat. Nu propuneţi aşa ceva, dar insinuaţi că n-ar strica să fie sancţionat cumva. Tocmai această sancţionare ar putea veni din partea poporului, tot în domeniul alegerilor. Orice om responsabil şi informat ar putea alege, fără să fie traficat, să treacă – din proprie iniţiativă – la altă religie sau şi mai simplu, să voteze în dauna traficanţilor de religie, indiferent de partidul sau biserica din care fac parte aceştia. Ceea ce deja dă discuţiei o altă dimensiune. Dacă tot vă referiţi la societăţile democratice…

PS Expresia ,,și cui profită aceasta” e cam ciudată, n-am întîlnit-o în limba română, dar îmi imaginez de unde provine. 🙂