No, hai c-am inventat ceva. Cel puţin aşa am impresia. Sau poate nu. Despre ce este vorba? Este vorba despre 45 de ani de comunism. În care am fost dresaţi. Cu tot felul de stimulente. Unele de tipul experimentului Piteşti, Canal, Gherla şi alte închisori. Dresaţi cu Securitate, Miliţie, Cîmpul muncii, şantiere, emisiuni radiodifuzate, televizate, cenaclul Flacăra, ziare, reviste, lozinci, şedinţe de partid, de sindicat, de pionieri şi şoimi, Palatul pionierilor, tabere, bilete de odihnă şi tratament, învăţămînt politic, educaţie obligatorie gratuită. Şi aşa mai departe.
Mamă, ce bine era în comunism! Aveam un loc de muncă asigurat. un apartament, nu existau şomeri, n-a murit nimeni de foame, munceam opt ore, eram liberi opt ore, dormeam opt ore. Aveam timp liber să ne vedem cu prietenii, rudele, puteam face sport. Era destul. Eram fericiţi.
Şi acum? Păi ne-am pierdut locurile de muncă, ne-am vîndut industria sau am desfinţat-o, ne-au luat străinii ogoarele, acum muncim la patron deşi n-am vrut să ne vindem ţara. Dar tot foştii comunişti ce au preluat puterea ne-au închis fabricile, le-au demolat şi au vîndut terenul pentru a construi moluri pe ele. Şi vai ce rău e acum: trebuie să ai un job ca să-ţi plăteşti ratele, poţi să ai zece maşini. Dacă vrei poţi să bei benzină, motorină, la discreţie. Poţi avea zece case, nu una. Poţi să avea zece locuri de muncă, nu unul la stat. Şi poţi pleca cînd vrei, unde vrei, poţi emigra sau doar lucra în altă ţară temporar, poţi să faci orice şcoală vrei, unde vrei fără să aştepţi la final repartiţia pe post de la stat. Maică-i nasol!
Ba acum poţi da din gură, să fii contra la orice. Nu rişti nimic. Ei, politicienii sunt la fel de corupţi, poliţia la fel de coruptă ca miliţia, justiţia la fel, dar sănătatea mai bună, în ciuda tuturor lipselor existente. Armata nu mai este obligatorie. Nu armata te face bărbat.
Şi tot mai avem impresia că sub comunism eram liberi, independenţi, fără datorii şi plini de patriotism. Dresajul a fost atît de eficient! Încă se mai dau filme de propagandă comunistă şi oamenii cred că ele exprimau adevărul. Ce super-erou era comisarul Moldovan, mai ştiu eu ce activist de partid, Tudor Vladimirescu, Ştefan cel Mare, Mihai Viteazu şi alţi eroi modificaţi genetic de istoriografia comunistă! Aşa că nu-i de mirare că credem o minciună propagandistică. Îmi aduc aminte însă cît de mult apreciam orice marfă de dincolo, adică de dincolo de lagărul comunist – cel puţin ştiam că era lagăr – în perioada comunistă! Ce maşini! Ce pantofi! Ce jeanşi! Ce filme! Ce aparate de radio! Ce casetofoane! Ce tunere! Ce video! Ce Coca-cola! Ce valută! Ce… Şi acum plîngem după toate prostiile cu care ne-au orbit comuniştii, după ce i-am distrus politic în decembrie 89!
Mi se pare că este o nostalgie pasiv agresivă pentru că ne facem rău. Nouă! Şi în final celor care încă mai visează la dictatura proletariatului, aia comunistă sau la orice dictatură: prefer doar democraţia coruptă fără dictatură. Nu dictatură – de orice fel – în care fără excepţie este şi corupţie. Dar şi arbitrar, tortură, partid unic, cenzură, economie politică, plan de stat, etc.
Pasarea Phoenix Remixed & co 