Prima dată urmăriţi asta:
Apoi asta:
Acum puneţi-vă întrebarea:
Dacă la şcoală se poate cînta aşa, de ce nu se poate în Biserica mea? De ce ne plictisim cîntînd sau cîntăm plictisiţi? Ce ne mişcă muzica asta? Sau, ne mai mişcă? Ce?
mai
29
2010
Pasarea Phoenix Remixed & co 
Muzica ne misca intotdeauna, intrebarea e in ce directie? Nu trebuie sa disociem efectul pe care il are muzica asupra noastra si cantarea pe care o ascultam. Ele sunt strans legate.
pai atunci ar trebui sa cintam cam cum sunt exemplele de mai sus, nu?
Cum credeți că merge sensul firesc? Muzica ne motivează spre ceva sau… Cineva? sau Cineva ar trebui să ne fie motivația spre muzică, spre a cînta? Sau ambele posibilități sunt valabile? Există și o a treia?
De reflecatat la circumstanțele în care s-au scris Psalmii. Sau la Psalmul 137 unde poporul Israel nu mai avea cum să cînte pe pămînt străin.
1. bine, normal.
2. da si da
3. da
4 exista si a 3-a
cred ca muzica poate face oricine. vorba manualului de limba română: ţăranul român îşi cînta necazurile şi bucuria în doine. muzica exprimă ceva, deci ceva firesc. ne complicăm cînd definim muzica in fel si chip. adesea orientarea o dau cuvintele. la inceput muzica crestina a fost muzica lumii cu texte crestine. apoi s-a exagerat si s-a increstinat totul, chiar si muzica. apoi au aparut reactii impotriva ceea ce nu toti puteau indura. un tip de muzica, un tip de exprimare, un tip de societate pe care unii o voiau crestina, dupa anumite modele. toate au esuat. nu din cauza muzicii.
cred ca poporul israel a cintat si pe pamint strain, in definitiv cei ce s-au intors au plins si ei cumva in strainatate. apoi au plins acasa. ca nu au mai putut cinta de jale asta e altceva, le-a trecut dupa un timp, altfel ar fi murit. atentie la psalmi: conrad gempf, proful meu de NT zicea ca nu este deloc indicat sa ne extragem doctrina din texte care nu au fost scrise in vederea indrumarii doctrinare. chiar si in mica biserica cu care ma vad din cind in cind, s-a predicat despre muzica destul de recent. un frate mai zelos a strigat in adunare la scoala duminicala ca noi vrem sa cintam muzica lui david. raspunsul a venit in predica de dupa, cind i s-a facut cunoscut ca nu suntem in stare sa acceptam in ziua de azi bagajul muzical a lui david. probabil ca acelasi frate ar striga sa fim exclusi daca ne-am ambala ca david.
in acelasi timp, trebuie remarcat ca dumnezeul nostru nu este definit teritorial şi deci national, ca in vt, ci unul universal. ca atare muzica noastra nu este una ebraica, iudee sau eminamente crestina, ci trece dincolo de granitele obisnuite. avem muzica compusa de necrestini pe versuri scrise de crestini. in acelasi timp putem exagera intrebindu-ne de exemplu care sunt si care nu sunt instrumentele crestine?
anumita muzica ne place sau nu, aceiasi muzica s-ar putea pe unii sa ii apropie de dumnezeu, pe altii sa ii departeze.
Cred ca la noi este mai importanta ideea de muzica, de cantare, decat cantarea insasi. E oricum mai simplu sa privesti la instrumente, la interpreti … la orice altceva, decat sa incerci sa patrunzi niste intelesuri… Leibniz spunea foarte frumos ca muzica este o problema matematica pe care mintea si inima concura in a o solutiona, in taina … cine si-ar mai bate azi capul cu astfel de poveri?!?
că bine zici!