Istoria alegerilor sau Creştinul anarhist


Am recuperat de naftalină un mail din decembrie 2009. Ceream părerea unor blogeri dacă merită să scriu. După cum se vede din textele pe care le-am ordonat:

În data de 19 decembrie 2009, 21:54, alexandru nadaban <alexandru_nadaban@yahoo.co.uk> a scris:

Stimaţi domni şi doamne, dragi tovarăşi şi preteni,

mă adresez pe această cale, de la cea mai înaltă tribună a celui de-al…

Am impresia că am luat-o razna. Dar, ca să fiu sigur că e aşa, vă rog citiţi şi rândurile de mai jos şi dacă aveţi timp scrieţi-mi un scurt răspuns: v-a plăcut, da, nu, de ce? Scurt şi cuprinzător! Cei ce vor răspunde în mai mult de 100 de cuvinte li se va scădea cu două puncte nota la purtare pe semestrul II!

Cu deosebită stimă, şi umor potenţial,

Alexandru Nădăban
PS Cred că voi deschide un blog cu numele de „Creştinul anarhist.”

Şi acum textul:

Nu vom şti niciodată

Un sondaj Galup efectuat în anii 90 în Germania a scos la iveală că nemţilor nu le plac surprizele. De fapt rezultatul nu a fost prea convingător, dar, vorba politicienilor şi reporterilor autohtoni, „marea majoritate” (spre deosebire de mica …majoritate) a votat Nein la surprize.

Şi ce are asta de a face cu noi, vă veţi întreba. Şi eu vă voi răspunde: suntem nemţi! Nici marii noastre majorităţi nu îi plac surprizele. Ei, cum aşa? 

Păi, a ieşit Băsescu. Cam ştim cu ce „program” – nici dacă căutăm cu microscopul electronic nu vom găsi decât vagi urme. Ştim cine e şi ce poate preşedintele Traian Băsescu. Mai ştim că urmează cabinetul Boc 4. Cam ştim ce va face Udrea cea modestă, Blaga cel buldog şi drumeţul Berceanu. Aproximativ 50% dintre votanţi au votat în această direcţie pentru că nu le plac surprizele.

Deci am ratat o surpriză. 50% dezamăgiţi că nu vor avea parte de surpriză, 50% mulţumiţi că au trăi bine şi nu vor mai avea parte de surpriză. Care surpriză? Surpriza guvernării PSD PC, PNL şi naţionalităţi conlocuitoare cu Johanis premier. Nu vom şti niciodată ce ar fi însemnat un guvern sprijinit de o majoritate atât de colorată. Nu vom şti cum ar fi fost Mircea Geoană preşedinte. Ar fi băut de Revelion şampanie din sticlă şi ar fi plecat conducând maşina personală ca şi Băsescu? Probabil că nu. Ar fi înjurat ziariste şi le-ar fi furat telefonul, ca şi Băse? Probabil că nu. Şi-ar fi luat casă care că tot nu are una, cum nu avea nici Băsescu? Cine ştie? Ar fi fost un preşedinte-jucător sau un preşedinte ne-jucător? Nu vom afla asta niciodată. Ar fi intrat familia sa în afaceri aşa cum a intrat fratele lui Băsescu? Nu putem şti. Ar fi ieşit şi fiica sa deputat EU? Poate. Dar ar fi cumpărat fiica sa un apartament de citeva milioane de euro? Nu vom afla niciodată, pentru că nu am fost amatori de surprize, cel puţin 51% dintre cei ce am votat. Vorba aia, am fost nemţi.

Dar ar fi fost interesant, dacă nu chiar o surpriză plăcută, să fi constatat că Johanis e neamţul pe care ni l-am dorit totdeauna. Ni se scurg ochii după neamţul de la Sibiu, aşa cum ni se scurg după maşinile nemţeşti, după autostrăzile nemţeşti, în fine, după tot lucrul făcut nemţeşte.

Se uita puştiul meu după un BMW sport şi mă întreabă:

„De ce o conduce babalâcul ăla, şi nu o conduc eu?”

I-am răspuns: „Pentru că e neamţ!”

„Dar de ce tati?”

Atunci i-am spus că spre deosebire de România, în Germania, până şi cerşetorii vorbesc nemţeşte. N-am avut noi norocul ăsta să ne fi născut acolo. Şi când te gândeşti că unii nemţi au avut ghinionul să se nască în …România. De exemplu Johanis. Dar ce folos!? Poate pentru Sibiu. Nu vom şti niciodată ce ar fi însemnat un neamţ prim-ministru.

Nu vom şti niciodată ce ar fi însemnat o alianţă PSD-PNL. Poate ceva rău, poate ceva bun. Nu ne vom da seama dacă PSD s-a mai liberalizat de sub spectrul preşedintelui bunicuţă şi a şefului de partid cu mătuşă darnică. Dar vom şti câţi kilometri de autostradă ar fi făcut guvernul Johanis. Nici nu vom şti dacă glumeţul Mircea Badea va defila nud cu o coadă frumoasă de ştruţ înfiptă în posterior în cazul în care pariul s-ar fi prelungit.

Ar fi forţat PSD-PNL o finalizare a tuturor dosarelor revoluţiei, a flotei, a termopanelor, a tezaurului şi a privatizărilor frauduloase şi ilegale? Hmmm… nu vom avea noi parte de aşa surpriză.

 Vom şti însă că peste patru ani şi jumătate se vor scoate de la naftalină dosarele prăfuite şi diverşi politicieni ai opoziţiei vor fi săltaţi de pe stradă pentru a da declaraţii pe la fel de diverse procuraturi, DIICOT-uri sau … Nu va fi nicio surpriză. Sau nu mai vreţi să fim nemţi? Oricum… nu vom şti niciodată!

Răspuns la mail:

Simpatic, dar stiam ca aveti un umor mai caustic. Tema e putin out-of-date, in sensul ca s-ar putea sa se fi sastisit lumea de dat tarcoale in jurul alegerilor, dar eu mai mereu sunt out-of-date, nu sunt neamt deloc, deci de ce v-as imputa asta?

Imi amintesc ca ne-ati intrebat la curs (prin 99-2000) ce am face daca s-ar inventa manastire de baptisti. Stiu ca ne-ati adus Saving Private Ryan si, din cate va aminteati, nu avea limbaj porcos. Can a pornit filmul avea, insa ne-ati lasat sa ne uitam pentru ca (absolut de acord!) ideea filmului era mult mai importanta decat niste injuraturi presarate in scenariu. Cam pe aici reperez niste „antecedente” anarhiste. Dati-i drumu’ daca va trage tare inima.
Astept cu interes.

teo.

Şi al doilea mail:

Alex, un singur raspuns.Ba stim ce inseamna o guvernare PSD-PLN – ca tocmai am avut parte de ea sub Tariceanu,N-a fost decit o monstruoasa coalitie intre coruprti din echipa Nastase-Hrenbenciuc si coruptii din echipa Fenechiu-Patriciu.In ce ma priveste, prefer sa ma plictisesc cu Bob Boc.PS Fa-ti odata blogul ala, ca abia astept. Imi plac la nebunie anarhistii.

Danut Manastireanu, PhD
CP 3008  OP 5  Dacia
700810 IASI Romania
Mobile +40 744 499 379
Email danutm@gmail.com
Yahoo & Skype danut_manastireanu
Blog   http://danutm.wordpress.com