De-a lungul, ba DEA latul europei: unu

Am decis că a venit răcoarea așa că m-am gîndit să mai scriu ceva, să vă mai încurc și să mă mai dezmeticesc. Nu vă promit că o să ating toate obiectivele, mai ales nu în materie de 1000%, dar poate o să ating altele că așa=i la scris, mai ales că nu e academic. Vorba unui scriitor predecesor care s-ar fi bucurat să aibă blog dar nu a apucat, Curat neacademic, coane Fănikă!
Deci iată că m-am întors den Evropa, gagika aia bătrînă de-i ziceu unii bătrînul continent. Am mai văzut eu pe undeva o pictură cu răpirea ei și nu era deloc bătrînă, nu era nici continent, dar ce contează ce spune lumea, important e ce face. Deci ce am realizat: una bucată călătorie pe ruta Ghioroc-pe lîngă Budapesta- Amstetten (Austria) – Mauthausen – apoi Saarbrucken un oraș cu nume imposibil în Germania spre Strasburg – Metz de departe – Reims – Paris – Rouen – Houlgate (Prin Normandia lîngă Deauville) – Mt St Michele – Rotemburg am Neckar – Amstetten – și acasă. În total mai bine de 4000 de kilo, fără nici o problemă cu o mașiă Toyota Avensis de aproape 1,8 benzină și cutie automată. Ei detalii tehnice…

N-am avut de cine știe ce momente haioase în afara faptului că într-o fază plictisită pe undeva în Austria parcă, sau în Germania la venit acasă ne-a depășit o blondă cu un Smart pe undeva la 135 la oră. Nu forțam că aveam timp… În schimb un alt moment a fost în Ungaria cînd două Ferrari roșii (vă spune Marcus din care erau) ne-au depășit și el nu a apucat să le pozeze. Așa  că m-am luat după ele, le-am ajuns, le-am pozat în depășire în dreapta mea undeva la 180 +. Asta doar săre bucuria copiilor.

Alte recomandări: de preferat să plecați la drum cu o mașină cît mai mare astfel ca să copii să aibă loc să joace șah, tenis de masă sau mai bine de cîmp, și dacă se poate, dart numai dacă se paote să facă și  băiță în piscină. Altfel, înarmați-vă cu răbdare și tutun! Mi-a mai trecut prinm cap să sedez cel puțin 50% din ocupanții locurilor din spate, dar am uitat seringa acasă și n-am avut rețetă pentru așa ceva în străinătate!

Deci, am plecat pe la ora 14 din țară pe la Nădlac, după ce am reușit să cumpărăm un aparat foto înlocuindu-l pe cel împrumutat ce tocmai a fost sabotat prin introducerea unui card de proveniență dubioasă. În treacăt fie spus, am colecționat cîteva mii de poze, jumătate din ele fiind mașini de diferite mărci, tancuri, tunuri și ăv cors, Mercedesuri, care intră la altă categorie după părerea singurului adolescent din casă.

Nu mă întrebați de costuri că refuz să vorbesc despre așa ceva, informațiile cu pricina fiind refulate undeva în ultimul lob al memoriei din piciorul drept sau stîng – v-am spus doar că habar nu mai am de asta! Noroc cu invitațiile de stat la prieteni, rude, foști studenți, centre creștine și alte ministere ale milei. Era să înoptăm și la Domul invalizilor, dar paznicii ne-au dat afară cu toate că le-am declarat solemn sub semnătură că sunt rudă cu Josefina după mamă. En fine, ca să o franțuzim,  am văzut ce n-am văzut în viața meu numai în poze, filme și alte reclame.

Peste tot unde am fost am dus căldura romînească și am reușit, cu mici excepții să ducem și un pic de ploaie, de aia nu a mai rămas destulă pentru acasă. N-am reușit să ne ciocnim cu nimeni, doar la venirea înapoi în giratoriu de la Billa care nu mai e giratoriu s-a ofticat un tip cu șapkă de polițist la lunetă că m-am băgat un pic în fața lui și s-a ambalat ca motorul Toyotei mele la depășirea mașinilor roșii de mai-sus. Mi-a stricat ziua! M-am bucurat că i-am stricat-o și eu pe al lui cînd am văzut căt de deștept era făcînd la stînga pe linie continuă, într-un loc interzis. Puteam să îl iau în posterior de-i zbura mercedesul ca titirezul, dar m-am abținut că încă n-a murit unkiul din Brazilia (ăla din america a dat familemt! da, știu, și Brazilia e în america, dar în alta…  Mîine îmi cumpăr și eu o șapcă de comisar șef sau una de prim sau second ministru că văd că de cînd am venit se tot skimbă, k bimențeles să o pun și eu la vedere să se sperie boborul și să mă lase-n pace ăia de nu-mi dau mie prioritate. Uite așa cu condusul: kiar sub ochii noștrii pe centura Budapestei vreo trei mașini de romîni din Italia s-au pupat față spate. Cred că erau împreună. Și apoi tot pe acolo unul cu număr de bihor cu HAR negocia cu alții tot pentru pupături din astea. Romînilor, mai luați o pauză! Nu se sfîrșește lumea în 2012! Cu excepția faptului că vreți voi să o părăsiți mai devreme cicnindu-vă mașinuțele ca ouăle de paște…

Ei, și în final poze pe facebook că eu nu le dau bani ăstora să îmi dea spațiu de poze.

data viitoare alte impresii la fel de neacademice, inutile și penibile. Mulțumesk antecipat tuturor care îmi vor da o stelutză mică și galbenă și tuturor care vor comenta referitor la gramatica, topica și tapioka din mesajul ce tocmai l-ați cetit. Să vă fie de bine! Mai urmează! Asta dacă nu cumva vreun nebun la fel ca mine nu imi va arunca blocul în aer. Adekă blogul, că mi-am pierudt okelarii la Versai.