RMN personal


Ieri am făcut un CT. M-au feliat temeinic. Dar a fost și momentul potrivit pentru un remene personal. Părcă Alifantis ăsta știe ceva…

Mă gîndesc la liderii ol taim hepi. Cînd se uită-n oglindă? Cînd sunt ei? Cît sunt ei?

Isus n-a mimat fericirea după înviere. Dimpotrivă. Chiar și după înviere purta semnele răstignirii. Nu era hepi. Nici smailgizăslăvsiu!

Trebuia?

După unii da.

Ce face predicatorul cînd e trist? Mimează că nu e. Mi se pare total artificial să vezi în fața ta un robot fericit plin de autoritate de sus. Sau de jos.

A urcat la amvon pastorul cu un student de seminar. El absent pînă cînd și-a dat drumul la gură. Cînd a terminat parcă cineva a răsucit comutatorul. Se potrivea expresia put to sleep. Fața i s-a șters. Body language-ul a dispărut. Ochii i s-au stins. Cine i-a scos bateria? Duhul? Care?

Un Isus de circumstanță. Un profesionist al religiei. Un dedicat 100% pe 30 de minute. La fel ca și vizitele de Crăciun și Paște la penitenciar. La orfelinate. La cei năpăstuiți.

No că iar m-am luat cu vorba…

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s