De vorbă cu sexul. Pardon, genul! Sau cum îi zice…


Ați avut o soră mai mare? Sau poate două-trei? Atunci nu-i de mirare că la un moment dat v-a îmbrăcat în fetiță. Sau că din proprie inițiativă ați încercat hainele ei ca să vedeți cum este să fii fetiță. Mai țineți minte acel sentiment? De neuitat. Dar totuși pasager…

Poate la un moment dat v-a plăcut pisica. Mie și acum îmi place. Și pisica a devenit obiectul afecțiunii noastre. Într-o pernă de-a bunicii arăta ca un copil înfășat. Cel puțin în imaginația noastră… Dar ne-a trecut și asta.

Apoi a venit școala. Toți băieții trebuiau să stea în bancă cu o fetiță. Regula de aur. Pe vremea aia fetițele nu erau așa frumoase ca azi… Creierul și hormonii încă nu o luaseră razna. Dar te puteai întîlni cu curiozități locale. De pildă un elev mai mare foarte efeminat. Nimeni nu știa ce-i aia homosexual și nimeni nu-l făcea fetiță. Dar avea în el ceva de fetiță. Mersul, gesturile, vorba. Nu l-am văzut fugind… dar asta nu înseamnă că nu fugea.

Apoi a apărut băiatul. Frumusețea lui o depășea pe cea a fetelor. La vremea aceea n-am văzut o fată mai frumoasă ca acest băiat. Serios! Micuț, cu trăsături neobișnuit de fine, dar băiat. Nu făcea pe fetiță. Nu puteai să pui mîna pe el. Nu te lăsa. Oare de ce?

Mai erau atunci școli în care erau numai fete sau numai băieți. Profesionala industriei ușoare era a fetelor, cea din industria constructoare de mașini a băieților. Liceele erau cam la fel, monopolul fiind spart destul de timid. Ajungeai să te întrebi dacă lumea asta-i unisex, ești la închisoare sau doar trăiești un coșmar numit viață.

Și în fine, armata. Lumea bărbaților în care bibliotecara, o angajată civil, părea Ileana Cosînzeana. Și poveștile cu gagici, de parcă lumea femeilor abia aștepta să ajungi în uniforma aia de doi bani ca să cadă pe spate implorîndu-te să devii eroul pozitiv, salvatorul unui destin tragic, împlinitorul unei vieți serbede în pragul sinuciderii. Ce destin!

Lumea socialistă, viitor comunistă, nu lăsa loc de fantezie și variații în domeniul genderului. Erai bărbat sau femeie, băiat sau fetiță. Nu puteai să fii altceva. Nici să arați una și să fii alta. Constituia o încălcare a statutului de cetățean adeverit în buletinul de identitate. Un cetățean sau o cetățeană nu se putea transforma pentru că ar fi pus sub semnul întrebării sistemul partidului unic, al gîndirii identice, viitorul asigurat precis fără putință de deviere. Comunismul, visul de aur al întregii omeniri nu putea devia de un biet ciot asemenea aliotmanului la Rovine. Ideile, ca și comportamentele nestandardizate erau periculoase. Deosebit de periculoase!

Și acum după 25 de ani de abandonare treptată a gîndirii de acest tip, totul este permis. Doar Biserica este locul unde gîndirea s-a conservat. Și acum încep întrebările.

Locul? Care sunt limitele lui?

În fond, dacă cineva își schimă înfățășarea după cum gîndește, nu este mai corect decît să mintă tot timpul? Ce ar spune fariseii din vechime? Dar cei de azi?

Apoi, dacă știința și tehnica îngăduie, aș putea să-mi fac o reformatare genetică și să devin omul pisică? Am văzut că omul maimuță nu-i nici o problemă…

Și dacă omul om omoară în numele unui ideal, nu-i mai bine un om modificat genetic, să zicem omul plantă, ce nu face nici un rău? A murit Isus și pentru el? Dar pentru ea?

Cam multe întrebări pentru doar doi cromozomi.

Te somez: XY sau XX?

YZX?

Nu se poate!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s