Un cititor întreabă: E păcat să dai o identitate anonimă și un mail fals pe net?

sursa: http://politicalhumor.about.com/library/images/bltalibantarget.htm

În ultimul timp simt că am de-a face cu unii cititori mai zeloși. Dincolo de comicul situației, dar mai ales din această cauză, mă simt nevoit să deschid o nouă categorie mai amplă. Se va numi Din ciclul Un taliban întreabă, ecoul îi răspunde: Privitivism, păstrugă, ștanță!

Glumeam desigur!

Sper să nu-mi pierd cititorii pentru care fac și chimioterapie dacă trebuie. Apropo, dacă nu scriu o săptămînă, să nu credeți că fac post de blog. Sunt doar la spital. Nu vă spun la care să nu mă invadați. Da, judecata de sus m-a ajuns. Dar spre mîhnirea unora, însăși președintele cultului penticostal din România se roagă pentru mine. Prin urmare sunt ca și vindecat…

Nu, vă dezamăgesc, nu sunt penticostal. Nu mă calific. Dar unii penticostali afirmă că sunt mai penticostal ca unii penticostali.

Deci, revenind la subiect, dacă tot îmi scriu unii ce mă-njură, mă afurisesc și mă demonizează, să facem un pic de teologie.

Este bine, rău, drept, creștinește, biblic sau nou-testamentar să comentezi pe net, dar să-ți asumi o identitate falsă, anonimă și să dai și o adresă de mail falsă?

Biblia tace la acest tip de întrebare, pe simplu motiv că Internetul, la fel ca și campionatul mondial de fotbal, nu se inventase în acea vreme. Hmmm…

Ceea ce mă face să răspund punînd o altă întrebare: este posibil ca cineva să ajungă-n iad pe simplu motiv că a înjurat pe net, apoi a mințit pe net, dar și-a cerut iertare, dar cu toate că Isus i-a iertat păcatul, Internetul nu i-a șters comentariul, ci este acolo pentru foarte mult timp?

Deci omul a realizat că a păcătuit, i-a părut rău și și-a cerut iertare de la divinitatea ce a promis că-i va ierta toate păcatele. Chiar făcute cu știință. Mie mi se pare că intrăm într-o teologie a faptelor bune ce le compensează pe cele rele. Adică, cum să nu fie iertat, el care l-a tras de atenție pe liberalul, necredinciosul, dezertorul și spurcatu ăla ce a scris erezii? Mda.

Baiul e că dacă sîngele Domnului șterge actul păcatului în sine, mai rămîne ștergerea comentariului cu pricina, a mailului fals (deci minciună) și asta nu se poate decît cu acceptul celui ce administrează pagina de webb respectivă. Dacă vreți un pic de teologie istorică, situația, chiar dacă n-are dramatismul trecutului, se încadrează la dorința supraviețuitorilor persecuțiilor din Africa în epoca lui Ciprian (nu Terinte!!!) ca ei în persoană să certifice pocăința celor ce au predat Scripturile autorităților romane sau au abjurat. Sentimentalisme, ce mai!

Dar în prezent, pînă nu iei legătura cu mai-știu-eu-cine-ce-deține-dreptul-de-ștergere, ești un păcătos pentru orice cititor mai conservator, chiar dacă Isus te-a iertat. Comentariul tău belicos, mincinos și aparent anonim (ce consemnează aipiul tău) este tot acolo. Dur!

Sau dacă ești mai insistent, faci rost de un hecăr, spargi saitul, ștergi comentariile cu pricina și ești ca nou! Doar că acum ai probleme cu LEGEA! Ca să mă exprim așa, pe înțelesul tuturor, ușa harului s-a-nchis! Ai picat din lac în puț! Era să scriu altceva!

Ca urmare, eu zic că, dacă ești un creștin sensibil și ai făcut o greșeală mizînd pe anonimatul demersului tău, fă bine, mai scrie un coment, asumă-ți identitatea ce se poate verifica, cere-ți iertare și cere să fie șters comentariul cu pricina. S-au mai văzut cazuri! Dacă nu o faci ești fricos și mincinos.

Ca să nu spună cititorul că sunt rău îl rog să-și deschidă Biblia la pagina 1222 și 1223 și să se uite cu atenție la versetele 8 respectiv 15. Și să tragă concluziile ținînd seama că Internetul nici nu iartă, nici nu uită.

Pace!