Și din nou homosexualii

sursa:http://www.gaywakefield.com/news/gay-danish-couples-win-right-to-marry-in-church%E2%80%8E/

Nu, nu sunt obsedat de homosexuali. Nici nu-i iubesc. E scăparea mea. Da știu cîțiva. De ce scriu despre ei? Pentru că a apărut vestea că în Danemarca s-a aprobat ca ei să se căsătorească în biserică. Asta vrea statul danez sau mai bine zis, poporul prin reprezentanții lui. Biserica nu prea vrea.

Biserica nu vrea nici la noi. La noi nu vrea nici poporul. La noi nu vreau nici aleșii poporului. La noi nu se vrea și gata.

Că de ce? Bănuiesc eu: că nu se cade. Că virgulă căsătoria, cununia, este ceva între un bărbat și o femeie. Un soț și o soție, un mire și o mireasă. Și despre asta vorbește și Dumnezeu.

Naționalitățile și inter-naționalitățile lui Putin

sursa:http://www.lindsayfincher.com/putin-cartoons.html

Mai cu ceva timp în urmă mă contram cu cineva pe feisbuc pe o poză în care Putin texta că naționalitățile sau minoritățile să tacă din gură că nu sunt la ele în țară. Parcă era ceva în legătură cu islamiștii. Tare! Nu știu dacă o fi spus Puti așa ceva, dar asta pretindea colajul. Cu alte cuvinte, cei ce dădeau liche și șeă musteau de patriotism românesc. Eu nu. Nu pentru că nu îmi place Putin, acest aranjeor în gheimul uite-președintele-uite-prim-ministrul. Acest șantajist cu gaze.

În primul rînd cred că toți oamenii au dreptul să se exprime, fie ei chiar minorități. Vorba Vechiului Testament: să te porți bine cu străinul din țara ta că și tu ai fost străin odată. Și aici cred că se scurcircuitează unii concetățeni la logică. Noi n-am fost niciodată străini în țara noastră, așa că n-avem domle milă de ăștia micii și străinii ce vreau drepturi la noi acasă!

Cum să te ferești de psihopați? (2)

4. Pune la îndoială autoritatea. Cînd unii se găsesc să-i domine pe ceilalți, să-i lichideze ca soluție la o problemă sau alta, instinctul te va ghida corect chiar și atunci cînd ești singur împotriva curentului. Stanley Milgram afirmă că 6 din 10 oameni vor asculta orbește de o autoritate cît de cît oficială, dar prezentă. Dar și rețelele sociale au mai ciuntit din mitul infaibilității autorităților.

5. Măgulirea este totdeauna suspectă. Putem accepta complimente, dar măgulirea depășește normalitatea. Este ceva fals și de obicei se urmărește manipularea noastră. Multe războaie au fost declanșate pentru a face lumea mai bună, mai sigură, mai morală. Se măgulesc atît indivizii, cît și națiunile. Nu e de mirare că de cele mai multe ori războiul este foarte des caracterizat ca sfînt. Cine se opune unei astfel de lingușiri este considerat lipsit de patriotism, trădător, dușman. Cine rezistă măgulirii nu ajunge să se poarte prostește.

6. La nevoie redefinește-ți conceptul de respect. De multe ori avem impresia că teama este respect și dacă ne temem de cineva îl respectăm. Această confuzie duce la victimizare. Într-o lume normală nu-i datorezi respect celui ce (crede că) te înspăimîntă. Conducerea națiunii cu ajutorul fricii – terorism, crime, violență – nu este marca unui lider autentic. O fi frica cea mai puternică și de neuitat emoție, dar la ea recurg doar șarlatanii.

7. Nu te lăsa prins de jocul psihopatului. Arma principală a psihopatului este intriga. Indiferent cît ești de inteligent, refuză să-l analizezi sau să-l tachinezi. Nu te coborî la nivelul lui, nu te lăsa distras de la ceea ce este important pentru tine. Este mult mai bine să te protejezi.

Viii-s pentru pupat, morții pentru îngropat

Cine mai are bunici să ia aminte de la Beni:

La început era Cuvântul.

Ieri l-am luat pe bunicul meu de la casa lui pentru că ne spunea că nu se simte bine. Ai mei au hotărât că e mai bine să-i poarte ei de grijă pentru o scurtă vreme. Uscat, slab de-i cuprinzi bicepsul cu o mână, am stat lângă patul lui cu un gust amar. Până acum, când vedeam că nu mai poate, ne spuneam unul altuia „Ce să-i faci? Bătrânețea.” Astăzi m-am surprins răspunzând cu aceste cuvinte, dar mi-am dat că trebuie să înlocuiesc ultimul cuvânt cu cel care începe cu „m.” Nu-mi place, dar n-avem ce face. Moartea este tributul pe care îl plătim păcatului.

De mic mi-a fost frică de momentul în care-l voi pierde pe tataie. Îmi aduc aminte de o seară din copilăria mea în care am plâns aproape o jumătate de oră stând în pat și gândindu-mă că va veni o zi în care tataie va…

Vezi articolul original 413 cuvinte mai mult

THE STORY OF WARM FEET 2013 – PART 3: TESTIMONIES

Metro? Metro Ministries România.

Metro Ministries România

Here are some testimonies from the participants …

The warm feet project has been more than just a different kind of holiday. I have learned what it actually means to step out of the comfort zone to reach out to people in need. Not just theoretically, but seeing it put into practice by the Metro staff. Without boasting about it nor seeking approval, they just love these children, treating each one of them as a unique gift from God. What I have learned from them has encouraged me to do the same in my „rich” country Switzerland, where people might have all the material things they need, but lack of love as much as Roma children in Romania do.

Giulia Eicher – Switzerland

We have a big heart for Romania and have visited the country several times but this was the first time we were involved in a project that…

Vezi articolul original 369 de cuvinte mai mult

Cum să te simţi deştept, chiar dacă nu eşti. Ghid într-un pas

Și de EBBA cum se esprimă… Dar asta intră la categoria vocalize.

diacritica

1. Faci mişto de madam Grapini.

Vezi articolul original

Abandonarea modelului ucenicizator – fondul crizei creștinismului post-modern

Ucenicia, această rara avis a bisericilor din România, și numai.

Să nu zici că nu ți-am spus!

A COMMUNITY PROJECT: MOODS & TUDES part 3 of 3

What’s a church for? A good answer via Charles Strohmer

Waging Wisdom

©2014 by Charles Strohmer

This is the third of three posts of personal stories that illustrate internal obstacles to following wisdom’s peaceable paths amid diverse cultures. The previous two posts focused on Christian – Muslim – Jewish relations in the larger context of U.S. – Middle East relations. But obstacles also exist, of course, outside of that context. So I thought we would look at one story about that here.

Personal struggles with the implications of actually following wisdom’s peaceable (shalomic?) paths amid human diversity is in fact everyone’s perennial challenge. We all know this. It is just sometimes hard to admit the truth of it. It is easy for the like-minded to be cool, calm, and collected among themselves. But what about when all different kinds of people are engaged in a community project to improve their neighborhood? Any hope there? In the context of community diversity…

Vezi articolul original 494 de cuvinte mai mult

„BUT WHAT ABOUT?”: MOODS & TUDES part 2 of 3

Waging Wisdom

©2014 by Charles Strohmer

This is the second of three posts of personal stories about internal obstacles that may arise against following wisdom’s peaceable paths amid diverse cultures. The previous post contrasted two guest preachers in the context of Christian – Muslim – Jewish relations. This post sticks with that context to discusses what I call the “But what about?” objection.

I run across this dynamic frequently, and there are two kinds of it. One is the genuine kind. It is a response raised from someone who is seeking a good answer to the concern he or she has raised. It is often the next question in a chain of reasoning that a person is working through in hopes of breaking through to a wiser understanding of a situation, to gain a more informed opinion.

The other kind is, shall we say, disingenuous? This kind of “But what about?” objection…

Vezi articolul original 734 de cuvinte mai mult

Cine n-are bătrîni să-i cumpere

sursa:http://www.funtur.ro/blog/2011/05/23/primul-transilvanian-brunch-2011/#.UwsCc86Gc8s

O veche zicală românească spune că dacă n-ai bătrîni mai bine i-ai cumpăra. Probabil că zicala se referă la înțelepciunea pe care ar trebui să o aibă bătrînii.

Ieri am văzut la Pro-TV emisiunea România te iubesc, despre bătrînii din România. Erau bătrîni abandonați, neîngrijiți sau îngrijiți în centre private și în singurul centru pentru vîrstnici. Erau întrebări pentru familie, stat, biserică.

Familia unora dintre bătrîni era în străinătate. Unii îngrijeau bătrînii altor nații. Știau cum. O făceau bine. Le părea rău că nu puteau face asta cu bătrînii lor. Alții erau vizitați de copii o dată pe an sau o dată la cîțiva ani.

Am văzut și un interviu cu ministrul ce se ocupă de resort. Aceiași doamnă ministru ce a reușit (probabil pe căi legale) ca soțul său să obțină certificat de handicap cat I cu însoțitor. Dacă e legal e bine.

Ceea ce vreau să întreb eu, de ce nu există nimeni care să-i ajute pe bătrînii ce nu se mai pot mișca (de exemplu) să obțină același DREPT? Nu este un favor, este un drept oferit prin lege. Primăriile au asistent social, doamna ministrul știe despre ce e vorba, că de aia soțul său are certificatul. Și totuși nimeni nu face nimic.

Cu banii pe care i-ar primi bătrînii ar putea fi îngrijiți acasă sau în centre.

Ca să pună sare pe rană Pro-TV ne arată ce se întîmplă în Italia. Nu ne putem compara cu Italia. Dar mă întreb de ce nu se schimbă și la noi mentalitatea, adică de ce bătrînii nu sunt ajutați, îngrijiți mai bine sau cel puțin îngrijiți? Dăm milioane de euro pe fotbal și toate milioanele astea se duc pe apa sîmbetei. Avem loteria națională de unde vin bani. Și banii ăștia se duc. Se fac (de fapt nu se fac) autostrăzi pe bani aruncați în vînt. De ce nu se fac mai ieftin și banii să fie utilizați în scopuri din acestea. Asta în ce privește statul. Același stat ce a construit centre pentru vîrstnici ce sunt amenințate cu închiderea din lipsă de fonduri sau sunt deja închise.

Apoi biserica. În Făgăraș (era un centru acolo) reporterul ia legătura cu episcopul locului să-l întrebe cum îi poate ajuta pe cei vîrstnici. I se răspunde că mai trebuie 1,5 miliarde (lei vechi) pentru terminarea catedralei în vederea sfințirii, în așteptarea vizitei patriarhului. O biserică cu cupola acoperită cu titan (alții zic că ar fi aur). Același episcop ne spune că biserica nu-i o instituție de binefacere. Da ce fel de instituție e? De rău-facere? Nu mă aștept la altfel de răspuns din partea altor culte. Țin minte o oră frățească la Arad în care ni s-a comunicat același lucru.

Știu: clădirea bisericii este proprietatea cultului și nu se poate înstrăina. Cel puțin din cultul baptist nu se poate ieși decît cu votul a 90% din enoriași. Să nu se iasă.

Dar pe mine mă îngrijorează cînd se investește în pietre și se lasă în mizerie oameni. Se va schimba ceva în biserica din România, va veni un suflu viu atunci cînd enoriașii în frunte cu pastorul, preotul, ce-o fi, va decide și va reuși să-și vîndă clădirea pentru a salva din mizerie nu numai sufletele, ci și trupurile bătrînilor abandonați. Aș putea paria că acea biserică va cunoaște succesul, vor apare bani care să-i compenseze pierderea locașului de cult sau își vor da seama că Hristos a reușit deși nu a avut un locaș de cult.

Unde sunt acei creștini care vor să-și cumpere bătrînii cu prețul bisericii lor? Și pentru ei a murit și a înviat Hristos.

Dramele bătrânilor care trăiesc singuri, sărăcia romilor din ţară şi nelegiuirile primarilor de la sate sunt câteva dintre subiectele noului sezon al emisiunii de anchete jurnalistice. „România, te iubesc!“ revine la Pro TV din 23 februarie, de la ora 18.00.

Citeste mai mult: adev.ro/n16wmk

Screen saver

Țineți minte bancul cu Bill Gates ce moare?

Bill Gates moare. Ajuns în fața lui Dumnezeu acesta îi zice:
– Pentru ca ai fost așa de bun te las să alegi unde vrei să mergi: în iad sau în rai.
După ce se gîndește Bill Gates zice:
– Păi, aș vrea să văd cum este fiecare loc, dacă se poate…
Zis și făcut.
Prima dată Bill Gates se duce în iad. Acolo distracție la culme pe o plajă cu valuri, soare, briză, se făcea plajă, surf, răcoritoare, muzică, etc.
Apoi se duce și în rai. Ajuns acolo vede niște îngerași care stăteau pe norișori și cîntau la harpa, în rest ca-n rai.
Așa că Bill Gates îi spune lui Dumnezeu că vrea să meargă în iad.
După vreo lună Dumnezeu face o vizită-n iad. Acolo îl găsește pe Bill Gates arzînd într-un cazan cu smoală.
Disperat Bill Gates striga:
– Doamne uite ce-i aici. Nu seamănă deloc cu ce era prima dată cînd am venit aici !
La care Dumnezeu răspunse:
– It was just the screen saver!

Moare Putin. Ajuns în fața lui Dumnezeu acesta-i zice:
– Pentru c-ai fost cineva te las să alegi unde vrei să mergi: în iad sau în rai.
După ce se gîndește Putin zice:
– Păi, aș vrea să văd cum este fiecare loc, dacă se poate…
Zis și făcut.
Prima dată Putin se duce în iad. Acolo distracție la culme pe o plajă cu valuri, soare, briză, se făcea plajă, surf, răcoritoare, muzică, etc.
Apoi se duce și în rai. Ajuns acolo vede niște îngerași care stăteau pe norișori și cîntau la harpa, în rest ca-n rai.
Așa că Putin îi spune lui Dumnezeu că vrea să meargă în rai.
Mirat Dumnezeu îl întreabă:
– Cum de nu alegi iadul? La care Putin răspunde zîmbind:
– N-am aranjat eu screen saver-ul  de la Soci?

sursa: http://wodumedia.com/sochi-2014-an-olympic-preview/tatyana-samokhval-left-daughter-of-local-resident-sergei-khlystov-embraces-her-crying-mother-valentina-khlystova-in-front-of-their-partially-demolished-house-in-the-black-sea-city-of-sochi-on-sep/

TWO GUEST SPEAKERS: MOODS & TUDES part 1 of 3

Waging Wisdom

©2014 by Charles Strohmer

Up until this point in this series of posts we have mainly discussed ideas. These ideas about wisdom as a vital agency of cooperation and peace (shalom) amid human diversity have been raising urgent questions about why we tend to limit the reach of wisdom to some people but not to others. For wisdom, according to Scripture, delights in “all humanity.”

Well, it’s one thing to agree mentally to an idea, but it can be quite another thing to put it into practice. So I thought it might be good to take a few posts and just share some personal stories that reveal internal challenges that may try to prevent following wisdom’s peaceable paths. As you read this first story, ask yourself: Which of the two guest speakers was obeying and which one was breaking the wisdom norms of peaceableness and mutuality? The answer may…

Vezi articolul original 812 cuvinte mai mult

Cum să te ferești de psihopați? (1)

sursa:http://www.peace-files.com/ALCATRAS/00_E-Third_Part_2.html

Martha Stout a scris Psihopatul de alături. Cum să-l recunoști și să te aperi de el. Ea propune 13 reguli pentru a te opune psihopaților în viața de zi cu zi.

1. Trebuie să accepți că unii oameni nu au conștiință. Din păcate acești oameni pot să pretindă că sunt buni credincioși.

2. Cînd intri în conflict cu propriul tău instinct și rolul pe care îl joacă cineva, fie el/ea, medic, educator, conducător, iubitor de animale, umanist, părinte –  lasă instinctul să te ghideze. Instinctul te ferește de influențele malefice ale unor personaje ce pretind că au dreptate și spusele/faptele lor nu sunt contestate. Același lucru este valabil și în cazul în care persoana are înclinații religioase și este pastor, preot, episcop, mulah sau guru.

3. Cînd intri într-o nouă relație, indiferent de natura ei, aplica Regula de Trei la revendicările, promisiunile, responsabilitățile cuiva. Prima dată cînd se întîmplă poate fi o neînțelegere. A doua o greșeală gravă. A treia îți spune că ai de-a face cu un mincinos, înșelăciunea fiind esența comportamentului lipsit de conștiință. Plecarea este mai ieftină decît suferința rămînerii în acea relație. Nu-ți încredința propriile comori (banii, munca, secretele, afecțiunea) unui om pe care l-ai prins de trei ori cu minciuna.

Stela!!!

Estera, Estela sau Stela. Nume de femeie. Și de scons/scoansă deghizată-n pisică fatală. Ați văzut Over the hedge? O Stella ce pute.

Se spune că dacă cineva scrie și nu există nici o reacție, scrie degeaba. Dacă cineva scrie și reușește să enerveze pe cineva, este o reacție foarte bună. De cîteva zile îmi răsare cîte o stela la mai toate posturile. Cu o stela în armată erai sub-locotenent. La două locotenent. La una mare erai maior. La două locotenent-colonel. O stela mă bucură. Cel puțin nu sunt cîrpă sau tinichea. Adică caporal sau subofițer. Am fost cadorisit cu vreo 75-76 stele la tot atîtea posturi. Cumulate dau ceva grade.

Gestul denotă lașitate. E ca scuiparea adversarului pe teren. Nu poți să-l întreci, îl scuipi. E ca șobolanul care după ce și-a umplut burta spurcă ce a rămas că nu mai poate mînca. Îi urez stelistului răbdare și tutun pînă ajunge să pună o stela la toate posturile. Tot n-are ce face…

Pe vremea copilăriei un gest de acest gen se numea răzbunarea prostului. Știu că nu sunt primul care e tratat în modul acesta de acest recidivist. Are cazier. Doar că are o problemă în gămălia personală: se crede poliția Internetului, dar el este decît un jalnic terorist. S-ar putea să facă parte din specia  Stultus scriptor, o specie pe cale de dispariție. Ar trebui pus în cushkă.

Guralivului îi dedic poezia La steaua.

La steaua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă.

Poate de mult s-a stins în drum
În depărtări albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre.

Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie:
Era pe când nu s-a zărit,
Azi o vedem şi nu e.

Tot astfel, când al nostru dor
Pieri în noapte-adâncă,
Lumina stinsului amor
Ne urmăreşte încă.

Ps David Yonggi Cho of Yoido Full Gospel Church Sentenced „Three Years In Prison, Suspended For Five Years, And … To Pay 5 billion Won”

Evanghelia prosperității vs lăcomia păcătosului

C3 Church Watch

The golden prosperity triangle is falling. While Phil Pringle’s protege Kong Hee is still going through court procedures of mishandling church funds of up to $40 million US, their mentor David Yonggi Cho has been sentenced „to three years in prison, suspended for five years, and ordered… to pay 5 billion won (US$4.67 million) in fines”.

Don’t forget that Cho said earlier in the investigations that he, „denied the allegations, calling them a smear campaign by a very small group of people in his church. ‘The truth will reveal itself during the prosecutors’s investigation. Those who filed the complaint will have to take responsibility accordingly.”

Not only did David Yonggi Cho smear his elders (what Kong Hee and Phil Pringle would call critics), he relies on the courts to reveal „the truth” rather deal with it biblically within the church. We have see this similar behaviour in the C3 movement and…

Vezi articolul original 521 de cuvinte mai mult

Apa trece, pietrele… învie

sursa:http://www.modernism.ro/2012/01/24/apa-trece-pietrele-raman/

În perioada comunistă (unii dintre noi chiar am trăit atunci) erai nevoit să nu vorbești prea multe din motive lesne de ghicit. Securitatea nu stătea cu ochii și urechile pe tine, dar existau destui informatori care puteau transmite fel de fel de informații. Ba mai erau unii care voiau să-ți facă rău și chiar dacă n-ai spus sau făcut mare lucru, dacă nu le-ai picat cu tronc, scriau o notă informativă de toată frumusețea. Drept urmare trebuia să dai amănunte, să spui ce-ai gândit în fața unui ofițer de securitate. Ba ca să fie mai convingători dacă nu reușeau cu amenințări, îți înmuiau un pic oasele.

Ca atare era bine să nu fabulezi, să nu spui ce gîndești și să nu dai amănunte despre oameni, locuri, întîmplări atunci când vorbeai pe coridor, în clasă, la magazin, la coadă la bilete la cinema sau în autobuz și tramvai. Nici la frizer! Nici la doctor. O regulă simplă și destul de ușor de respectat. Dar mai erau și din aceia care te trăgeau de limbă din pură curiozitate sau de-ai naibii. Erau din categoria rău de muscă, adică bîzîiau și încercau să ți se bage în ochi, gură, suflet. Orice pentru o mică înformație care să le satisfacă curiozitatea. Și pe care transmițînd-o cuiva să devină și ei parte din acțiunea namaiauzită. Să fie în centrul atenției. Ca musca-n zăr!

Cam același lucru este valabil și în cazul celor ce trăiesc și mărturisesc într-o țară musulmană. În urmă cu circa 4 ani o biserică dintr-o astfel de țară musulmană a fost lichidată de niște extremiști locali. Au rămas soții fără soți, copii fără tați. N-a fost prea vesel. Un fost coleg de școală a stat de vorbă cu acei din familii ce au supraviețuit. Traumatizant.

Faptul că există țări musulmane unde musulmanii se roagă, aud vestea cea bună, se pocăiesc și se vindecă miraculos, atestă că Dumnezeu lucrează ca în vechime. Ce l-ar opri? Teologia noastră limitată? Mai repede necredința. Dar și în cazul ăsta Toma al nostru ce se crede singurul credincios, nu doarme, ci doar și-a schimbat numele și preocuparea.  Nidles tu sei că în ciuda lui Toma cel credincios apa trece, pietrele învie. Chiar dacă el se crede criticul a tot ceea ce mișcă și nu mișcă. Cine știe, poate-poate l-o lua Dumnezeu drept consilier. Poate-i dă și salar…

El este cel ce vociferează în corul dintr-O scrisoare pierdută și cere dovada. Dovada stimabile există, dar nu e de băgăciunea ta ce poate să piardă vieți. Nici de credința ta care se bazează numai pe dovezi, poze, spuse. Dovada se bazează pe credință monșer. Una pe piatră. Cu asta operează Dumnezeu.

Batranelul ponosit…

Mai in gluma, mai in serios... 😉

     Intr-o biserica, se intampla sa vina cu regularitate un batranel in haine ponosite. Lumea, evident, se imbraca frumos la biserica, isi lua – vorba ceea – hainele de duminica. Batranelului, in schimb, par

Vezi articolul original 123 de cuvinte mai mult

:D

Mai in gluma, mai in serios... 😉

1. Doctorii nu recomanda ascultarea fanfarei in pozitia culcat si înconjurat de rude.
2. Alfred Nobel este considerat inventatorul dinamitei, deoarece ceilalti au fost de nerecunoscut.
3. A bea un pahar de vin in fiecare zi, se consid

Vezi articolul original 153 de cuvinte mai mult

Și la stînga și la dreapta, hop ș-așa!

sursa:http://bonneber.over-blog.com/article-psaume-82-63296592.html

E clar că nu trebuie să știe stînga ce face dreapta. Și că oricum stînga face la stînga și dreapta la dreapta. Dar cu toate astea USL face la stînga cu dreapta (PNL) și dreapta joacă bătuta pe loc cu stînga (PSD).

De cînd cu venirea comuniștilor la puțină putere, apoi la putere și apoi numai ei la putere, s-a jucat cartea alianțelor după 23 august 1944. Ne-au făcut praf țara și poporul cu politica dusă în numele unor ideologi ce nu mergeau. Sau mergea una, dar numai dacă era sprijinită de forța muscalilor. Apoi știți ce-a urmat din 89 încoace.

Poate n-ar fi așa de rău sau ca să fiu mai pozitiv, ar fi așa de bine dacă în România ar funcționa justiția. Oarbă, dar nepartinică, neatîrnată, nevîndută. Mă refer politic. Accept derapajele unor judecători ce iau mită. Ăștia ar lua mită indiferent de culoarea politică a celor ce guvernează. Nu ar trebui să ia mită, dar se mai întîmplă… Atîta timp cît nu e un fenomen generalizat în toată justiția, e ochei. Baiu e cînd e brambura toată justiția și nu vezi că se face dreptate în țară. De ce se spune că justiția este a doua putere în stat? Aș vrea să se vadă. După legislativ, înaintea executivului și a celei de-a patra, presa ar trebui să fie justiția.

M-am săturat să pierdem procese ca stat. E clar că trebuie schimbate legile ce nu sunt bune. Așa e cu legea primei înmatriculări, a taxei de timbru verde sau cum s-ar mai numi. La fel cu retrocedările. La fel cu falimentul. Și alte cele.

Indiferent cine guvernează țara asta ar trebui să spună stop și să facă o mare și adîncă reformă în justiție. Cu orice preț. Dacă ar face asta cu siguranță ar cîștiga alegerile. E ceva ce îți spune bunul simț. Dacă vrei să îndrepți relele dintr-o țară, trebuie ca mai întîi să faci să funcționeze justiția. Au deraiat-o comuniștii, să o pună cineva înapoi pe calea cea bună. E cel mai simplu, nu trebuie investiții. Pleacă de la simplul principiu al dreptății. M-aș aștepta ca asta să se întîmple într-o țară ce zice că există Dumnezeu.

Stop la bătuta pe loc, la hora-n bătătură și hai la justiție. Adică la fata aia legată la ochi ce are o balanță-n mînuță și sabie-n cealaltă. Hai să nu ne mai jucăm dea baba-oarba cu fetița asta. Nu de alta, dar cu justiția în halul ăsta parcă sabia ei e sabia lui Damocles. Ăsta suspans!

Wiki, cea care le știe pe toate ne povestește că „Încercând sa-și lingușească regele, Damocles a exclamat în fața acestuia ca Dionisos este extrem de norocos să aibă atâta putere și autoritate și să fie înconjurat de atâta măreție. Pentru a-i arăta că există și un revers al medaliei, Dionisos se oferă sa facă schimb cu Damocles pentru ca acesta să poată experimenta el însuși acest mare privilegiu de a fi rege. Damocles acceptă repede și cu lacomie propunerea regelui. Damocles se așează pe tronul regelui înconjurat de întreg luxul, dar Dionisos aranjează ca o sabie imensă să fie agățată deasupra tronului al cărei mâner atârna doar de un fir de păr din coada unui cal. Damocles sfârșește rugându-l pe despot să fie scutit de această experiență deoarece nu își mai dorește să fie atât de norocos.”

Dacă politicienii ăștia se vor mai hori mult și la stînga și la dreapta sau dacă vor mai juca bătuta pe loc s-ar putea ca firul de păr să cedeze. Nu ști ce se-ntîmplă… Și cineva va avea de suferit.